Aboneaza-te la newsletter





Dansează cu calul alb

Septembrie 2021

Ce ziceam? Că în fiecare om sălășluiește o fărâmă de dumnezeire. Să nu fim trufași, să stăm de vorbă mai ales cu oamenii simpli. Putem avea surprize nebănuite. La fel e și în artă. Dacă un film, de exemplu, nu e încărcat de premii, îl ocolim? Să fie o mică promovare, să vedem fața ascunsă a aisbergului. Așa că… pe Netflix… văd Dansează cu el din 2007, de Valérie Guignabodet, cu Mathilde Seigner (a nu se confunda cu Emmanuelle Seigner, soția lui Polanski) și Sami Frey (acum e trecut de 80 de ani). Despre echitație, dar nu oricum. Despre îmblânzire reciprocă (Exupéry mereu în subtext). Arta călăriei necesită răbdare. Alexandra acceptă lecțiile maestrului (genial Sami Frey – personalitate accentuată, prestanță, mister, răbdare, psiholog-pedagog). Mai întâi, un cal-marionetă. Apoi… a simți calul, a învăța să respiri, să „dansezi” cu el un tangou magic, într-o poziționare inedită, emoțională, cu forță empatică. Nu scopul contează, ci drumul până acolo – reamintește maestrul. Când a fost scris primul manual de echitație? Înaintea erei noastre, desigur. Îmblânzind un cal, te schimbi și tu. E o reciprocitate viscerală, o sincronizare armonică. Maestrul a crezut mereu că dragostea cailor e superioară celei umane. „Ești singur pentru că dai cailor, iar oamenilor nimic” – îi reproșează Alexandra. Trebuie să-l privești/observi tot timpul pe celălalt, chiar dacă „nu poți lupta cu ironia necruțătoare a vieții”. 
O casă izolată, natura, calul alb, ca o simfonie, un vin roșu, ca o promisiune, pasiunea nestăvilită, detensionarea animozităților, înlăturarea oricăror idiosincrazii. O pace benefică și fuga cailor ca un imn adus naturii și libertății.

 

Autor: Alexandru Jurcan