Aboneaza-te la newsletter





Vârstele poemului

Septembrie 2021

Apărută sub egida Editurii Academiei Române, seria O sută și una de poezii a devenit rapid una din cele mai prestigioase colecții de poezie din țară. După publicarea autorilor clasicizați, interesul editorilor s-a extins și la creatorii mai puțin cunoscuți, dar care și-au dovedit valoarea prin publicarea mai multor volume prestigioase. Printre aceștia se numără și poetul maramureșean Vasile Morar. 
După cum o sugerează titlul cărții, recenta culegere din creația autorului reunește O sută și una de poezii (Editura Academiei Române, 2020). Antologia a fost îngrijită de Delia Muntean, cronicarul revistei „Nord Literar”, care a selectat cu migală textele, a semnat prefața, a alcătuit reperele biobibliografice și a reunit referințele critice. Lucrarea este structurată în funcție de normele colecției. Ea se deschide cu o prefață minuțioasă în care sunt circumscrise principalele coordonate ale liricii lui Vasile Morar. Urmează câteva repere biobibliografice, în măsură să ni-l aducă mai aproape pe poet. Antologia propriu-zisă conține patru secțiuni ample, intitulate după cum urmează: „Datorită ochilor voștri exist”, „Ce cauți în sângele meu, femeie?”, „Între macii din amurg...” și „Cine nu știe cum se poartă o cruce?” Referințele critice din final reunesc câteva nume importante care s-au pronunțat de-a lungul timpului asupra operei poetului. Este vorba despre Gheorghe Grigurcu, Nicolae Manolescu, Tudor Cristea, Cornel Munteanu și Alex Ștefănescu.
Amploarea operei poetului o determină pe Delia Muntean să își intituleze prefața Vasile Morar și poemul perpetuu. Foarte riguros, studiul introductiv se transformă într-un reușit portret spiritual al bardului din Chelința. În ciuda unei prezențe constante în presa literară, debutul editorial al poetului a avut loc destul de târziu, în 1995, ceea ce – observă Delia Muntean – face dificilă afilierea la o anumită generație. De altfel, poetul însuși refuză orice încadrare, preferând să fie apreciat pentru singularitatea operei sale. Autodidact sârguincios, autorul în devenire a descifrat mecanismele tainice ale creației trăind poezia și citindu-i cu atenție pe marii creatori ai literaturii române și universale. A fost o ucenicie necesară care, în mod treptat, a dus la descoperirea unei vocații autentice. Dintre autorii români, una dintre referințele majore ale începuturilor a fost Ioan Alexandru. La un moment dat, poetul l-a descoperit pe William Saroyan și, după exemplul acestuia, a început să își povestească experiențele existențiale, tălmăcindu-le în versuri. Odată depășite dificultățile debutului, Vasile Morar se transformă într-un creator prolific, iar eforturile sale încep să fie răsplătite prin numeroase volume de autor și mai multe premii naționale și internaționale. Până în 2019 reușește să publice șaisprezece culegeri de versuri, la care se adaugă mai multe cărți de publicistică. Unele dintre acestea dobândesc dimensiuni epopeice, de câte o mie de poeme: de Vasile Morar (Versuri de spus în fața oglinzii, iarna) – (1995), Naturi moarte (Sonete) – (1997), Biblioteca din Chelința (Sonete imperfecte) – (1999), Duminici samaritene (2004), Va veni îngerul (2005), Zodia scorpionului tandru (2007), Evanghelia după Ioan (2007), Sub podul calicilor (2008), Orașul cenușiu (2009), Vremea fariseului (2010), Nu vă temeți (vol. I-III, 2011-2013), Bucurați-vă (2016), Fiți buni (2017), Povara poeziei mele (2018) etc. Lista este completată de câteva masive antologii de autor, precum Cartea dragostei (2018), Poezele de amor, Cartea arderii de tot și Cântece de mahala, ultimele trei publicate în 2019.
Recenta antologie de versuri reunește o selecție riguroasă din bogata creație a poetului. Pornind de la valoarea artistică a poemelor și de la originalitatea temelor și motivelor abordate, Delia Muntean s-a oprit la textele relevante pentru universul liric al lui Vasile Morar. Interesant este felul în care realizatoarea ediției a structurat cele O sută și una de poezii. Creațiile nu sunt dispuse în ordine cronologică așa cum ne-am aștepta, ci au fost grupate tematic în patru cicluri aproximativ egale ca întindere. Fiecare grupaj are în frunte un motto semnificativ, care se transformă în titlul secțiunii respective. Prima parte se intitulează Datorită ochilor voștri exist și reunește 21 de poezii programatice. Abordând problema creației și a condiției creatorului, ele ne dezvăluie crezul artistic al poetului. 
Următoarele 27 de poeme se găsesc sub semnul erosului și reprezintă o riguroasă selecție din lirica de dragoste. Mottoul aflat în fruntea textelor sună în felul următor: Ce cauți în sângele meu, femeie? Poezia iubirii este urmată de cea a naturii, ce adună sub titlul Între macii din amurg... 25 de creații. Ultima parte a selecției se găsește sub pecetea thanatosului și alătură 28 de poeme pe tema morții. Mottoul ales pentru această secțiune sună în felul următor: Cine nu știe cum se poartă o cruce? Având în vedere numărul mare al textelor și preferința autorului pentru anumite probleme existențiale, asumarea criteriului tematic se impunea de la sine. Nu întâmplător, Delia Muntean a intuit foarte bine faptul că respectarea riguroasă a cronologiei și selecția unui număr restrâns de texte din fiecare volum tipărit de-a lungul timpului nu ar fi reușit să ofere o perspectivă coerentă asupra liricii lui Vasile Morar. 
Poemele reunite în antologia O sută și una de poezii reușesc să ofere imaginea unui poet autentic, ajuns la apogeul creației sale. 

Autor: Gheorghe Glodeanu