Aboneaza-te la newsletter





Poem de Ionuț Caragea

Octombrie 2021

Cuvinte agățate de cer

nu pot vedea mai departe
decât îmi permit acești ochelari
precum mâna orbului
cuvintele mele
înaintează spre tine
agățate doar de razele soarelui 
care trec printre nori

chiar și atunci când e noapte
fiecare cuvânt e agățat de o stea
iar cuvântul care bate
la poarta inimii tale
e agățat de coada unei comete

haide, vino, voi scrie o strofă
în care fiecare cuvânt e agățat
de stelele carului mare
nu vrei să te plimbi cu mine
prin tot universul?

haide, vino, lasă ploaia 
să te caute după ferestre
lasă oglinda să tremure
de singurătate
lasă absența să strige
cu gura plină de umbre
lasă buza prăpastiei
să te caute-n cer
lasă ochii pământului
să înflorească privindu-te

haide, ce mai aștepți? 
visul meu așteaptă
să fie visul tău
miracolul meu așteaptă
să fie miracolul tău

haide, nu te agăța
de lumeștile rădăcini
există un cântec 
care poate ajunge mai sus
decât zborul păsării
haide! 
ochiul care te plânge
te vrea înapoi
inima care te bate
te vrea înapoi
amintirea care te pierde
te vrea înapoi

haide! 
atâtea stele și atâtea cuvinte
agățate de razele lor!

(Poem din volumul în pregătire Ceasornicarul fără mâini)