Aboneaza-te la newsletter





Poem de Ana Ardeleanu

Octombrie 2021

poem de toamnă

te invit la masa inimii mele
iar tu îmi ceri răgaz
pentru a pune câteva stele pe cerul frunţii
cravata de sâmbătă seara
greieri de toamnă într-o simfonie
un buchet de versuri
ce încă mai tălmăcesc sentimente
şi le aşază în vaza de cristal
apoi te strecori precum o boare
în inima mea
galbenul rămas pe scaun neşters
lasă amprente pe rochia de mătase
iar ea începe să plutească în aer
cu un anunţ imens pe piept
& quot; nu-i găsim dragostei şi lumii
alternativă & quot;
stelele se revarsă într-o tulburare de cântec
ca o ploaie torenţială
în care toate tainele se scufundă
doar mâna lunii face peste toate
semn de speranţă
îmi rămâne timp să îţi strig
cât te-am iubit Micuţa Mea Morsă
iubire cu trei M

şi-un calendar ocupat
până la sfârşitul lumii