Aboneaza-te la newsletter





Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni (III)

Octombrie 2021

Cel de-al treilea deceniu din activitatea Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni debutează cu adunarea generală anuală de la Curitău (Sălăjeni), care a avut loc în data de 2 iulie 1892, anul Memorandumului. Sfârșindu-se mandatul biroului și comitetului de conducere al reuniunii, s-a trecut la alegerea noului birou. Vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, a fost reales în funcția de președinte, secretar Ioan Hendea, notar Ioan Sălăgian, casier Ioan Oiegar, controlor George Prodan și avocat Ioan Nichita. Fostul vicepreședinte al reuniunii, Gavril Trifu, fiind numit de către autorități ca profesor la preparandia de stat din Tereziopol (Szabadka), a fost nevoit să renunțe la funcție, în locul său fiind ales Vasile Oltean, învățător în Pericei. Ca membri în comitet au fost aleși următorii dascăli: Ioan Maxim, Nichita Liscan, Teodor Medan, Teodor Buciu, Mihai Bobiș, George Cărpinean, Ioan Mândruțiu, Petru Epure, Simion Buciu, Ioan Szabo, Ioan Oiegar și Petru Longin. Lucrările adunării au fost prezidate, ca de obicei, de către vicarul Alimpiu Barboloviciu, iar comisiile de specialitate alese cu această ocazie, „au aflat toate în cea mai exemplară ordine”1.
În anul 1893 a venit rândul filialei Crasna să organizeze adunarea generală. Ea s-a ținut în localitatea Stârciu, în data de 11 iulie. Raportul de activitate al reuniunii a fost prezentat de către noul vicepreședinte, Vasile Oltean, din care reiese că învățătorii sălăjeni au desfășurat o activitate îmbucurătoare, și „au desvoltat o deosebită voie, un viu interes față de causa reuniunei și școala poporală”. De asemenea, se constată că toate filialele sălăjene și-au ținut adunările de toamnă și de primăvară, iar Comitetul de conducere a ținut trei ședințe la sediul central din Șimleu Silvaniei, luând decizii importante pentru bunul mers al reuniunii2.
Adunarea generală din anul 1894 s-a ținut în Supurul de Sus, la data de 12 iulie 1894, învățătorii sălăjeni fiind „pătrunși de chemarea lor sublimă”. Vicepreședintele reuniunii a prezentat raportul de activitate, „o oglindă, care arată ce s-a petrecut în întreaga reuniune”. La final, face un nou apel la intelectualitate să sprijine reuniunea, afirmând că „nu crede să fie inimă de bărbat român, învățător sau cărturar, care să nu grăbească cu dragoste a-și jertfi obolul pe altariul culturei naționale …”. Au fost susținute trei dizertații și două lecții deschise. Învățătorul Ioan Hendea, secretarul prim al reuniunii a renunțat la funcție, în locul lui fiind ales „cu aclamațiune”, tânărul învățător din Șimleu, Alexiu Fedorca. S-au înscris mai mulți membri ordinari și ajutători3.
Localitatea Cățălul-Român (Meseșenii de Sus) a fost gazda adunării generale a reuniunii învățătorilor sălăjeni în anul 1895, la data de 11 iulie. La reușita evenimentului au contribuit vrednicul preot local, Grațian Flonta, precum și învățătorul local. De asemenea, preoții și învățătorii din parohiile învecinate, precum și locuitorii din Meseșeni „au conlucrat și primit cu adevărată căldură adunarea reuniunei învățătorilor”, inclusiv la balul care s-a organizat la sfârșitul întrunirii.
De pe Valea Crasnei, adunarea generală își mută locația în Zona Codru. Astfel, în anul 1896, la 7 iulie, adunarea generală s-a ținut în Bârsăul de Sus, satul natal al lui Andrei Cosma, fruntașul politic național-român care a inițiat înființarea reuniunii. Sfârșindu-se mandatul biroului și comitetului de conducere, au loc noi alegeri. Președinte al reuniunii a rămas vicarul Alimpiu Barboloviciu, vicepreședinte Vasile Oltean, secretar Alexiu Fedorca, notar Ioan Hendea, casier Nicolae Pop, controlor Georgiu Prodan și avocat dr. Ioan Nichita. Adunarea s-a ținut sub prezidiul vicarului Barboloviciu, iar la ea s-a înregistrat o participare numeroasă din partea țărănimii române, ceea ce l-a făcut pe învățătorul Simion Oros să exclame: „îți saltă inima de bucurie, când vedeai atâția țărani, ascultând cu atâta interesare și însuflețindu-să atât de viu, de cauza învățământului și educațiunei poporului român”4. 
În anul 1897, adunarea generală s-a ținut în localitatea Poptelec (azi Popeni), lângă Zalău, la data de 11 iulie. În cadrul lucrărilor s-au dezbătut „multe și salutare idei”, care aveau toate ca intenție „ajungerea scopului măreț, întru desvoltarea culturală a poporului”5.
Învățătorul Vasile Oltean a fost gazda adunării generale din anul 1898, care a avut loc la Pericei, în data de 11 iulie. Se constată că membrii reuniunii și-au continuat activitatea deosebită la fel ca până atunci, insistând în special pe trei direcții: ridicarea demnității și statutului învățătorilor; calificarea învățătorilor și punerea în practică a noilor metode de predare; acordarea de ajutoare văduvelor și orfanilor de învățători. Ședințele din filialele reuniunii s-au organizat regulat, conform regulamentului, în cadrul cărora au fost ținute lecții deschise și au fost citite dizertații pe diferite teme, în special pedagogice. Dascălii au continuat eforturile de a înființa biblioteci școlare, dar nu prea au avut succes, din lipsa mijloacelor financiare. S-au votat mai multe ajutoare pentru văduve și orfani de învățători, în valoare de 32 florini și au fost aleși ca membri onorari ai reuniunii arhiepiscopul și mitropolit de Alba-Iulia și Făgăraș, dr. Victor Mihalyi de Apșa, episcopul Gherlei, dr. Ioan Szabo, și episcopul de Oradea, Mihail Pavel, cărora li s-au trimis diplome. 
Comitetul central al reuniunii s-a întrunit la Șimleu în cadrul a două ședințe și a rezolvat o serie de probleme curente, precum examenele de final de an, modificarea statutelor fondului funebral al învățătorilor, deciziile aduse de adunarea generală etc.
Nadișul Român a fost gazda următoarei adunări generale, care a avut loc la data de 6 iulie 1899. În cadrul lucrărilor adunării au fost citite două dizertații, pe teme pedagogice, iar lecția deschisă a fost susținută din gramatica limbii române6. 
La cumpăna dintre secolele XIX și XX, în anul 1900, la data de 22 iulie, adunarea generală s-a ținut în Căuaș, „comună fruntașe de pe Eriu”. Din partea conducerii reuniunii au participat vicarul Alimpiu Barboloviciu, Vasile Oltean, Nicolae Pop, Constantin Albu și Alexiu Fedorca7. Vicarul Alimpiu Barboloviciu, președintele reuniunii, a deschis lucrările adunării „prin o cuvântare elocventă și cu mult efect predată, și ca un fir roșu să estinde peste toată vorbirea, nisuința în scopul de a însufleți pe cei de față la grijirea de școala română – unicul focar al culturei naționale - și desvoltarea aceleia la nivelul pretins de împrejurările timpului și necesitățile neamânavere ale poporului nostru”8. Din raportul prezentat de vicepreședintele reuniunii, Vasile Oltean, reieșea că membrii comitetului de conducere au făcut eforturi pentru ca reuniunea să progreseze. Însă, în loc să găsească un sprijin în filiale, mulțimea de învățători de aici, mulți dintre ei necalificați și fără chemare spre cariera didactică, „nu adaug nimic la înaintarea reuniunei, ci contrabalansează, micșorează și reduc tot, ce s-a putea face și edifica, și e teamă, ca aceasta stare continuându-să, causa învățământului va ajunge într-o stare a amorțelei”9. A urmat lecția deschisă susținută de Constantin Albu, învățător în Hotoan, din Istoria universală, despre „Mucius Scevola și Horațius Cocles”. De asemenea, învățătorul Alexiu Fedorca a susținut dizertația cu tema „Școala și economia”, în care vorbește despre rolul învățătorului de a instrui și îndemna țăranii să practice o economie mai rentabilă, rațională și modernă, din care plugarul român să ajungă la un anumit nivel de trai, care să-i ridice „nimbul, între celelalte naționalități”10.
În cadrul ședinței de după-amiază continuă dezbaterile, constatându-se, printre altele, că fondul reuniunii ajunsese la suma de 4919 cor. 72 fl. Comisia aleasă pentru examinarea lucrărilor elevilor, care se propuneau a fi expuse, constată că nu exista nici o lucrare depusă de către învățătorii din tract. În acest context, adunarea generală decide ca la următoarele întâlniri, toate cercurile filiale să fie anunțate din timp să aducă toate compunerile și lucrările școlare ale elevilor de final de an. Se mai discută problema fondurilor de pensii și se insistă ca învățătorii să fie introduși în acest fond, „ca altfeliu la timpul slăbiciunilor și a bătrîneței se nu rămână fără ajutoriu”. Prin trecerea fulgerătoare la cele veșnice a lui Ioan Nichita, postul de avocat al reuniunii a rămas vacant. Adunarea generală, „cu unanimitate și toată încrederea”, l-a ales în această funcție pe tânărul avocat din Șimleu, dr. Coriolan Meseșian11.
Tot într-unul din satele sălăjene, care acum fac parte din județul Satu Mare, respectiv Acâș, s-a ținut adunarea generală din anul 1902, la 14 iulie 1901. Ea a fost una „binecercetată”, fiind prezenți învățători din întreg județul Sălaj, care au venit „ca se gusteze din știința și cultura spirituală, pentru zilele ce urmează, și să se sfătuiască, ca lucrul pe care-l întimpină zi de zi, să fie mai ușor și cu mai mult spor”. Având în vedere faptul că secretarul reuniunii, Alexiu Fedorca, s-a mutat cu locuința în Gherla, unde a fost numit ca învățător, a fost ales un nou secretar în persoana lui Ioan Oiegar, învățător în Cehei. În cadrul lucrărilor adunării generale, învățătorul Ioan Toduțiu a susținut dizertația „Școala de repetiție”, iar lecția deschisă a fost ținută de Vasile Barna, învățător în Doh, la disciplina Istoria naturală, care a vorbit despre bogățiile minerale ale subsolului, în special despre aur.
Comitetul central de conducere al reuniunii s-a întrunit de două ori la Șimleu Silvaniei. Printre altele, s-a hotărât înaintarea unui memorandum conducerii scolastice din cadrul diecezei de Gherla, ca acest for să dispună senatelor școlare ridicarea salariului învățătorilor la minim 800 cor., cu ajutor de la stat, în baza articolului 16 al legii XXVI din anul 1893. De asemenea, să se prevadă locuințele învățătorești cu anexele necesare12.
La 27 iunie 1902 are loc o nouă ședință a Comitetului central, la Șimleu. Primul punct al ordinii de zi l-a reprezentat alegerea locului viitoarei adunări generale a reuniunii. S-a stabilit ca ea să fie organizată în localitatea Bobota, la 10 august. Se supune dezbaterii problema petrecerii de după adunarea generală, dacă se organizează sau nu, cine să o organizeze, cine va suporta cheltuielile și cine va gestiona eventualul profit. Cei prezenți la întrunire decid să fie organizată o petrecere, „ca după usul de până acuma”, iar pentru problemele organizatorice se decide să fie aleasă o comisie formată din profesorul Gavril Trifu, în calitate de președinte, Vasile Oltean vicepreședinte, Ioan Hendea notar prim și Nicolae Pop, casier. Ca membri ai comisiei au fost aleși învățătorii Traian Husti, Vasile Barna, Emil Pocola, Daniil Graur junior, Georgiu Bogdan din Șimleu și Ioan Gozman junior din Fetindia. Pentru eventualul venit se decide ca dacă autoritățile din Bobota vor susține cheltuielile în totalitate, al lor va fi și venitul, sau dacă va suporta și reuniunea din cheltuieli să se împartă profitul. Se votează suma de 50 coroane pentru acest scop, iar pentru publicitate să fie trimise anunțuri în ziarele „Tribuna”, „Foaia Poporului” și „Gazeta Transilvaniei”, Vasile Oltean fiind mandatat în acest sens13.
În conformitate cu decizia Comitetului central, adunarea generală din anul 1902 a reuniunii s-a ținut în „fruntașa comună românească” Bobota, la 10 august 1902, aceasta fiind „una dintre cele mai cercetate. S-a ridicat nimbul adunărei şi prin hărnicia conducătorilor acestei comune, cari toate le-au făcut, ca adunarea să reiasă strălucit”14. Dintre „oficialii” reuniunii au fost prezenți Vasile Oltean, Ioan Hendea, Constantin Albu și Nicolae Pop. În total, au fost prezenți 4 oficiali, 12 oaspeți și 40 membri ai reuniunii. De asemenea, „o cunună frumoasă” de doamne și domnișoare, curatorii bisericii, membrii Senatului scolastic și un numeros public din Bobota și satele învecinate. Dimineața, la orele 8, conform tradiției, s-a săvârșit Sfânta Liturghie, oficiată de către vrednicul protopop Gavril Vaida, asistat de preotul Aurel Mărcuș, „la care învețiatorii presinți cu corul vocal au cântat într-o armonie frumoasă”15. La orele 10 toți participanții la adunarea generală erau prezenți în biserică, lucrările fiind deschise de către Vasile Oltean și Gavril Trifu. Raportul de activitate al reuniunii a fost prezentat de Vasile Olteanu, iar învățătorii Ioan Hendea și Ioan Chira propun ca el să fie trimis spre publicare în „Foaia Poporului” și „Gazeta Transilvaniei”. Casierul reuniunii, Nicolae Pop, a prezentat situația financiară, din care reiese că fondul a ajuns la suma de 5.502 coroane. În continuare, la dorința celor prezenți, Vasile Oltean a dat citire memorandumului elaborat de către o comisie alcătuită din membrii reuniunii, aleasă în cadrul adunării generale precedente, care a fost trimis episcopului și Consistoriului scolastic al Episcopiei Greco-Catolice de Gherla. Ioan Oiegar, învățător în Ceheiu, a susținut o lecție deschisă cu elevii din clasele mici, din „Scriptologie”, după ultimele metode de predare.
În ședința de după-amiază au fost dezbătute problemele rămase pe ordinea de zi. Traian Husti, învățător în Bobota, a citit dizertația „Chemarea învățătorului în genere ca crescătoriu și educatoriu și mijlocele corespunzătorie”, iar Teodor Ilea, învățător în Sălsig, a citit dizertația „Despre îndătinare”. Ambele dizertații au fost ascultate cu mare atenție și adunarea generală decide ca ele să fie trimise spre publicare în ziarele amintite mai sus. Pentru următoarea adunare generală s-au angajat că vor susține dizertații Emil Pocola, învățător în Bocșa și Vasile Barna, învățător în Doh16. În dizertația elaborată și citită de Teodor Illea, autorul afirmă, printre altele: „Scopul școalei poporale este nobilitatea și desvoltarea intelectului. Mijloacele acestui îndoit scop sunt educațiunea și instrucțiunea. Prin instrucțiune desvoltăm potința intuitoare adeca cunoștințele, intelectul și mintea, prin aplicările simțurilor și corpul. Bazele educațiunei intelectuale îs părinții – colaboratorii acestora învățătorii.
Cultura și însușirile ăstor doi factori au influință decizetoare asupra poterilor, aplicațiunilor și caracterului băeatului”17.
Deoarece se încheia mandatul conducerii reuniunii, conform statutelor, s-a trecut la alegerea noului birou și comitet de conducere. În funcţia de preşedinte a fost reales vicarul Alimpiu Barbuloviciu, vicepreşedinte Vasile Olteanu, secretar Ioan Hendea, notar George Nichita, casier Nicolae Pop, controlor Daniil Graur senior, iar ca jurist consult a fost ales dr. Coriolan Meseşian. În Comitetul de conducere au fost aleși următorii dascăli: din tractul Periceiului – Emil Pocola, Demetriu Pașca și Ioan Flonta; din tractul Crasnei – Demetriu Oros, Ioan Șimon, Ioan Ciupe și Elia Ghile; din tractul Valcăului – Ioan Oiegar, Gavriil Gâlgău și George Pop; din tractul Ipului – Vasile Barna și Daniil Graur junior; din tractul Șamșudului – Traian Husti; din tractul Sărăuadului – Ioan Toduțiu; din tractul Eriului – Vasile Marcu; din tractul Băseștilor – Ioan Chira; din tractul Oarței – Petru Robu; din tractul Noțigului – Ipathie Theodoreanu; din tractul Bredului – Ioan Gozman; din tractul Ciocmanilor – Petru Danciu18.       
La adunarea de la Bobota s-au înscris ca membri ai reuniunii următorii: Dr. Coriolan Pop, Mihai Bohățiel, preotul Iulian Anceanu, ginere al protopopului Gavril Vaida, protopopul Grigore Pop, preotul Nicolae Hoblea și preotul Augustin Ossian19.
Comitetul central al reuniunii s-a întrunit la Șimleu în cadrul a două ședințe. În prima ședință s-au luat în dezbatere cererile de împrumuturi ale învățătorilor și s-a adus la cunoștință decizia Consistoriului din Gherla referitor la memoriul înaintat pentru ridicarea salariului învățătorilor la suma de 800 cor. cu ajutor de stat, în favoarea căruia consistoriul a aprobat numai pentru învățătorii care meritau. De asemenea, s-a votat un ajutor de 200 cor. pentru vicepreședintele reuniunii, Vasile Oltean, care era suspendat din partea consistoriului, pentru că nu a acceptat să-i fie redus salariul de la 1.000 la 600 coroane. În cadrul celei de a doua ședințe s-a fixat programul și s-a stabilit locația și data ținerii adunării generale anuale20.
Următoarea adunare generală a reuniunii s-a ținut în zona Codru, la Șilimeghiu, în data de 9 august 1903. Vicepreședintele reuniunii, Vasile Oltean, a elaborat programul adunării și raportul de activitate, la Pericei, unde era învățător, pe care le-a definitivat cu două zile înainte de adunarea generală. În preambulul raportului pe care l-a prezentat adunării generale, vrednicul dascăl subliniază că scopul principal al oricărei societăți civilizate îl reprezintă dezvoltarea culturii. La rândul lor, învățătorii formau acea parte a omenirii, „cari în societatea noastră năsuim în mod energic spre a cultiva inima și spiritul pe terenul numit al pedagogiei”. Astfel, scopul principal al reuniunii învățătorilor sălăjeni era „cultivarea învățătorilor pe terenul pedagogic întru completarea și lărgirea sciințelor primite în institutul pedagogic”, demontând ideea preconcepută a unor învățători care susțineau că era suficientă pregătirea primită în „preparadie” și că nu mai trebuiau să participe la întrunirile reuniunii. El susține ideea de pregătire continuă a dascălilor, subliniind că învățătorul trebuia „să studieze nencetat”, deoarece „în cultură și sciință nu este stare pe loc: sau progres sau regres”21.
În cadrul raportului prezentat se observă, printre altele, activitatea deosebită a învățătorului Ioan Chira, care a reușit să înființeze, la Băsești, o bibliotecă pentru învățătorii din filială22. 
Principalele teme dezbătute în cadrul adunării generale de la Șilimeghiu au fost cea privind înființarea unui ziar propriu al învățătorilor sălăjeni și convocarea unui congres general al învățătorilor din Transilvania, cu scopul de a înființa o alianță a tuturor învățătorilor de la școlile confesionale greco-catolice23. Învățătorul Vasile Barna a dat citire dizertației „Să nu perdem din vedere idealul nostru”, care a fost „o adevărată lucrare, răsplătită fiind după merit”. Propunerea practică (lecția deschisă) a fost susținută de către Alesandru Manu, învățător în Șoimuș, din calcularea mentală și pe tablă a numerelor 1-5. Comisia financiară desemnată cu această ocazie constată că „averea” reuniunii a ajuns la suma de 5.602 coroane24.
În anul 1904, adunarea generală s-a ținut în localitatea Supurul de Sus, la data de 14 august. Din raportul comitetului referitor la activitatea reuniunii reieșea că s-au făcut demersuri pentru înființarea reuniunilor de citire, de cântări și biblioteci poporale, iar rezultatele cele mai bune le-au obținut învățătorii din tractul Băsești. Lecția deschisă a fost susținută de către Daniil Graur junior, învățător în Mălădia, despre „Petroleu”, iar propunerea cea mai importantă a fost făcută de profesorul pensionar, Gavril Trif, și anume aceea de a edita o foaie pedagogică, un ziar al învățătorilor, de care să se ocupe comitetul central al reuniunii25.
Asuajul de Sus a fost gazda adunării generale din anul 1905, care s-a ținut în data de 13 august, sub prezidiul învățătorului Vasile Oltean, vicepreședintele reuniunii. Alături de vicepreședinte, dintre „oficiali” au mai fost prezenți învățătorii Ioan Hendea, Nicolae Pop și Daniil Graur senior. La orele 8, dimineața, conform tradiției, s-a oficiat Sfânta Misă, de către protopopul Alexiu Varna, asistat de doi preoți. Răspunsurile au fost date de corul din localitate, înființat de vrednicul învățător Gheorghe Șimonca. La orele 11, corpul didactic era adunat în biserică, iar Vasile Oltean, „printr-o vorbire însuflețitoare”, a declarat deschise lucrările generale. Pentru început, raportează adunării generale că ministrul Cultelor din Ungaria a respins statutele alianței învățătorilor greco-catolici din Transilvania, pe motiv că era folosit cuvântul „Român”. Tot el prezintă raportul anual de activitate al reuniunii, al filialelor și evenimentele mai însemnate ale anului 1904-190526. 
Propunerea practică a fost susținută de Gavril Gâlgău, despre „Calea ferată și locomotivă”, iar Gheorghe Șimonca a citit o dizertație, care a fost ascultată „cu atențiune și plăcere până în fine”.
În cadrul ședinței de după-amiază, comisiile de specialitate și-au prezentat rapoartele în privința taxelor de membri încasate, casieriei reuniunii, analiza propunerilor de probă și a dizertației, a expoziției de lucrări ale elevilor etc. 
Terminându-se mandatul biroului și comitetului de conducere al reuniunii, s-a procedat la alegerea noului birou. În funcția de președinte a fost reales vicarul Alimpiu Barboloviciu, Vasile Olteanu vicepreședinte, Ioan Hendea secretar, Georgiu Nichita notar, Nicolae Pop casier, Daniil Graur senior controlor și dr. Coriolan Meseșian în funcția de avocat al reuniunii. În comitetul de conducere au fost aleși următorii dascăli: E. Pocola, D. Pașca, I. Flonta, Dem. Oros, I. Șimon, I. Ciupe, E. Ghile, I. Oiegar, G. Gâlgău, G. Pop, V. Barna, D. Graur junior, T. Husti, I. Toduțiu, V. Marcu, I. Chira, P. Robu, I. Theodoran, I. Gozman și P. Danciu27.
Adunarea generală din anul 1906 s-a ținut pe Valea Crasnei, la Vârșolț, în data de 2 august. La orele 8 dimineața a fost oficiată Sfânta Liturghie, la care au asistat toți participanții la întrunire, „dimpreună cu un număr frumos dintre poporenii comunei”. La sfârșitul liturghiei, vicarul Alimpiu Barboloviciu, președintele reuniunii, a ținut „o frumoasă cuvântare ocazională, arătând rolul important cel au învățătorii pe toate terenele”. Dintre „oficialii” reuniunii erau prezenți Alimpiu Barboloviciu, Vasile Oltean, Nicolae Pop și Daniil Graur senior. Prezidiul aduce la cunoștință adunării generale că vrednicul învățător Ioan Hendea, fost secretar prim al reuniunii a intrat în pensie și renunță la funcție. Adunarea generală îi aduce „mulțumită protocolară pentru servițiile făcute reuniunei în timpul frumos și lung de 27 ani”, iar în locul lui l-a ales pe Simion Oros, învățător în Șimleu Silvaniei. În continuare, Vasile Oltean prezintă raportul anual de activitate al reuniunii, după care aduce la cunoștință că Ioan P. Lazăr, redactor al prestigiosului ziar șimleuan, „Gazeta de Duminecă”, s-a înscris ca membru fondator al reuniunii. De asemenea, că Ioan Hendea rămânea pe mai departe în cadrul reuniunii, în calitate de membru ordinar. Nicolae Pop, casierul reuniunii, raportează că „averea” asociației a ajuns la suma de 5.673 cor. 26 fil. Emil Pocola, învățător în Bocșa lui Bărnuțiu, citește dizertația intitulată „Viața internă a școalei poporale și influințele esterne”, iar Anania Magdaș, învățător în localitatea Cean, a susținut propunerea de probă din Istorie, despre viața și activitatea lui Ioan Hunyadi. Alimpiu Barboloviciu citește apoi o adresă venită din partea episcopului de Gherla, Dr. Ioan Szabo, prin care invită reuniunea sălăjeană să-și trimită reprezentanți la adunarea învățătorilor catolici din „țară”, care urma să se organizeze la Budapesta, în perioada 27-28 august 1906. Adunarea generală decide să trimită doi reprezentanți, care urmau să primească, pe lângă cheltuielile de deplasare, câte 10 coroane/zi pentru cazare și masă, urmând ca la întoarcere să prezinte un raport de activitate28.
În concluzie, se poate afirma că și această perioadă din activitatea Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni a fost la fel de prodigioasă precum cele precedente. Ea debutează cu intervenția autorităților în viața reuniunii, care-l transferă pe Gavril Trifu ca profesor la preparandia de stat din Tereziopol (Szabadka), departe de Sălaj, iar apoi se pensionează. În locul său, în funcția de vicepreședinte a fost ales Vasile Oltean, învățător în Pericei, care a continuat activitatea deosebită a profesorului Gavril Trifu, până la pensionarea sa, în anul 1906, fiind ales apoi ca vicepreședinte onorar. De asemenea, vrednicul învățător Ioan Hendea, intră și el în pensie, după ce a îndeplinit funcția de secretar al reuniunii timp de 27 de ani. Însă, activitatea reuniunii din perioada 1907-1914, până la izbucnirea Primului Război Mondial, o vom analiza într-un articol viitor.


Note:
1 Simion Oros, Memorialul jubiliar al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni (1870-1910), Șimleu, 1911, p. 50.
2 Ibidem, pp. 51-51.
3 Ibidem, p. 52.
4 Ibidem, p. 53.
5 Ibidem, p. 54.
6 Ibidem, pp. 55-56.
7 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale. Sălaj (în continuare se va cita S.J.A.N. Sălaj), fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4, f. 72.
8 Ibidem, f. 73.
9 Ibidem, f. 74.
10 Ibidem, f. 75.
11 Ibidem, ff. 76-77.
12 Simion Oros, op. cit., pp. 58-59.
13 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 5, ff. 39-40.
14 Simion Oros, op. cit., p. 59.
15 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4, f. 79.
16 Ibidem, ff. 80-82.
17 Ibidem, f. 90.
18 Ibidem, f. 84.
19 Ibidem, f. 83.
20 Simion Oros, op. cit., pp. 60-61.
21 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4, ff. 98-99.
22 Ibidem, f. 100.
23 Ibidem, f. 98.
24 Simion Oros, op. cit., p. 62.
25 Ibidem, pp. 63-64.
26 S.J.A.N. Sălaj, fond Reuniunea Învățătorilor Români Sălăjeni, dosar 4, ff. 103-104.
27 Ibidem, ff. 106-107.
28 Ibidem, ff. 116-118.

Autor: Marin Pop