Aboneaza-te la newsletter





Jurnal de călătorie (3)

Noiembrie 2021

- fragmente -


7 martie
Cu Ulm, încep Würtemberg și germana împestrițată cu dialectul șvab. Până la Stuttgart, solul este pietros, către Geislingen se înmulțesc hârtoapele, iar între Westerstetten și Geislingen, coama dealurilor devine monotonă, urâtă. Am luat prânzul în Geislingen. Câteva femei și fete s-au înghesuit în jurul nostru ca să ne ofere obiecte din lemn, sculptate aici. Din Plochingen încep podgoriile. Coastele foarte abrupte sunt cât se poate de potrivite, iar alunecările de teren sunt oprite de brâuri clădite din pietre. (Pământul este la fel de roșu, precum acasă, în Someș-Odorhei.) Vița-de-vie se cultivă pe araci. Din Geislingen dispar pădurile de brazi, dar plopii rămân destul de deși. În general, pădurile sunt maiestuoase, întocmai ca și vânătoarea. Regele de acum și-a eliberat țara de povara unei populații exagerate de animale sălbatice. O mare parte a dăunătorilor a fost exterminată, fiecare comună a angajat câte un vânător, care are voie să împuște exemplarele care distrug câmpurile și ogoarele. Ce frumoase și ce demne de respect ar fi aceste reglementări în favoarea oamenilor, dacă iluzia nu mi-ar fi parțial risipită de faptul că însuși regelui nu-i place vânătoarea.
În Stuttgart, lemnul este prețuit în mod deosebit, un stânjen costă 16-20 florini.
Comunele se îndeasă una lângă cealaltă, [cu case] mari, din lemn, bine construite. Drumurile sunt excelente, omul înaintează aproape continuu printre pomi: șiruri de meri și de peri. Întreaga țară este cultivată excelent, fiecare palmă de pământ este folosită chibzuit, astfel încât pare că străbatem o grădină nesfârșit de frumoasă. Herghelia regală se află în Klosterweil. Am petrecut un timp foarte scurt acolo. Clădirile frumoase, grădinile somptuoase și caii mi-au împărțit atenția într-atât, încât n-am putut să mă concentrez pe niciuna. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea grajdurilor pentru cai.] Într-un grajd mic și cochet, am zărit douăsprezece văcuțe binefăcute din Brabant. O ușă cu geamuri ducea către camera răcoroasă de păstrare a laptelui, iar alta într-o mică încăpere, minunat mobilată cu toate cele necesare pentru savurarea produselor. Se pare că regelui îi place laptele nespus de mult.
S-a făcut seară târzie, când am ajuns la Stuttgart și ne-am cazat la „Regele englez”, dar, deoarece rămăsese o singură cameră, a trebuit să urcăm la etajul trei.
Würtemberg a avut o Constituție foarte veche și, comparată cu spiritul epocii, de-a dreptul liberală. Dar regele Friedrich I (1754-1816) a abrogat-o în 1806, când, după încoronare, s-a proclamat suveran cu puteri nelimitate. Totuși, la Congresul de la Viena, a declarat că este dispus să acorde poporului o nouă Constituție. La elaborarea acesteia s-a lucrat febril, mai ales la insistențele următorului domnitor, Wilhelm I (1781-1864). Dar, după elaborarea legii fundamentale, stările n-au reușit să se înțeleagă asupra conținutului, iar divergențele au fost sintetizate în cinci puncte principale. Teama miniștrilor că puterea le va fi serios îngrădită de controalele severe a provocat multe tergiversări. Stările n-au fost motivate de unul și același interes. Bătrânii din Würtemberg au ținut morțiș la vechea rânduială, ceea ce nu i-a interesat pe cei din provinciile nou alipite (între 1801-1809), care până atunci nu avuseseră parte de așa ceva. Lipsa unității, neglijarea interesului public și neîncrederea reciprocă au blocat armonizarea diferitelor opinii, așa că, după multe tergiversări, însuși regele a stabilit punctele divergente, după pofta stărilor, dar cu condiția ca în termen de cinci zile să hotărască dacă-i da ori ba. Ce-i drept, stările nu au respins versiunea regală, dar s-au împotrivit voinței suveranului. Adunarea constituantă a fost dizolvată în 5 iunie 1817. Răspund ministerele. La începerea consiliilor, regele propune noile legi de adoptat și, până când proiectele n-au fost dezbătute, stările nu pot aduce amendamente proprii. Astfel, regele le oferă stărilor destul de măcinat și poate sta liniștit, că nu va întâmpina nicio opoziție. Legile sunt promulgate de suveran; iar dacă monarhul respinge vreuna, ea poate fi reluată în discuție abia peste trei ani. Aceasta deoarece stările se întrunesc doar o dată la trei ani. Oratorii talentați sunt la fel de rari ca în Bavaria, dar nici graiul local nu este pe potriva retoricii, însuși Demostene ar suna foarte nostim dacă s-ar exprima în șvabă. Adesea, chiar și miniștrii vorbesc numai în dialect. Încasările statului însumează circa 10 milioane, din care 7 sunt mistuite de salariile funcționarilor și armatei. Restul de 3 sunt folosite pentru nevoile civile și achitarea creditelor. Datoria publică este de aproximativ 40 de milioane. Comerțul din Würtemberg este slab. E adevărat că produsele pentru consumul intern sunt suficiente, dar ele nu se potrivesc pentru export. Nu prea întâlnești nici fabrici [pe aici].

8 martie
Încă de ieri, Széchenyi a făcut demersurile pentru excursia de azi și astfel am mers cu trăsura contelui Thurn, ambasadorul austriac, în „Klein Hohenheim”, unde sunt crescuți mânjii necastrați ai statului. Pășunea se întinde pe o colină cu petice de pădure, cu o iarbă nu prea grasă, din câte am văzut. Porțiunea de pajiște, delimitată cu o împrejmuire simplă din prăjini întinse între stâlpi, este foarte mare. Aici am găsit 16 armăsăruși de un an. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea mânjilor.]
Pornind de pe frumosul dâmb, pe care se întinde Hohenheim, am străbătut văi și păduri neumblate către Schranhausen. Și acesta se găsește pe o înălțime înconjurată de păduri și munți; pe vremuri a fost un domeniu de vânătoare, dar mistreții au trebuit să cedeze locul cailor. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea grajdurilor.] Cele 16 iepe sunt îngrijite de doi oameni, iar cei 57 de mânji sunt dați în grija a șase persoane. Medicul veterinar s-a mândrit cu faptul că iepele primesc doar fân, dar personalul susține că primesc un tain militar întreg de orz și o jumătate de ovăz. După admirarea acestor făpturi nobile, dintr-o colecție cu adevărat regală, ne-am grăbit după-amiază la 2 să ne întoarcem în oraș.
Am vizitat atelierul lui [Johann Heinrich von] Dannecker. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea operelor văzute în atelierul artistului.]
Teatrul de aici este destul de frumușel, dar jocul actorilor lasă de dorit.

9 martie
Baronul Münchingen, herghelegiul-șef, ne-a prezentat cu multă amabilitate grajdurile de la curte. Am avut prea puțin timp ca să vedem și să examinăm tot. Așa că mi-am îndreptat atenția doar asupra armăsarilor arăbești, care au fost scoși anume pentru noi. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea cailor văzuți.]
După aceasta, i-am vizitat pe frații Boisserée și pe Mr. Bertran. Acești trei oameni deosebiți au investit mult efort și bani ca să adune cele mai bune picturi ale aproape necunoscutei școli germane, risipite ici-colo și își prezintă colecția tuturor celor interesați, cu multă bucurie, fără să ceară taxă de vizitare. [Urmează un pasaj care cuprinde descrierea tablourilor.]
Abia am putut să ne despărțim de aceste comori artistice, dar a trebuit să mergem la contele Winzingerode, ministrul regelui, ca să luăm prânzul. Tot acolo a mâncat și baronul Gemmingen, a fost o plăcere să-l cunosc. Vorbește cu înțelepciune, simplu și natural.
Am pornit la orele șase ale după-amiezii din Stuttgart. Ținutul nu-i pitoresc, dar cultivarea pricepută mi-a stârnit interesul, regret cu adevărat că l-am văzut doar în trecere. Un bun gospodar ar avea multe, foarte multe de văzut în regiune, lucruri care ar merita să fie observate de un om cu experiență și să fie imitate. Scurtele mele notițe, redactate pe baza celor văzute din caleașcă, nu pot fi decât superficiale. 
Am traversat Karlsruhe noaptea; în lumina puternică a Lunii Pline, străzile drăguțe, largi, drepte ne-au oferit o priveliște deosebit de frumoasă.
În Rastatt a trebuit din nou să meșterim la trăsură, răstimp în care am revăzut în gând celebrul episod al ambasadorilor. (Aici, în 1799, s-au întrunit la un congres reprezentanți din partea francezilor, nemților și austriecilor; el a fost dizolvat după victoria arhiducelui Charles de Austria asupra francezilor la Stockbach, când contele Lehrbach, ambasadorul austriac, a plecat. Francezii au rămas, deoarece și-au propus să scoată regatele germane de sub influența Austriei. A fost un plan sprijinit cu entuziasm de mai multe state germane mărunte. Ambasadorii francezi au părăsit Rastatt-ul în 28 aprilie și au fost atacați în afara orașului de soldații austrieci, care i-au ucis pe Roberjot și pe Bonnier. Un altul, pe nume Debry, a fost grav rănit. Acest incident a constituit pretextul continuării războiului.) [Urmează un pasaj care detaliază atacul și precizează că a fost realizat de un corp de husari din Secuime.]
După-masă am ajuns la Strasbourg. Regiunea străbătută de fluviul Rin este deosebit de frumoasă. Strasbourg, privit ca fortificație, pare inexpugnabil. Orașul este frumos, cu case bune și hanuri bine utilate, precum „St. Esprit”, unde ne-am cazat. Teatrul este deosebit de frumos, construit cu mult bun-gust; dar, deși are o sală imensă, publicul a lăsat de dorit.

11 martie
Am vizitat domul. Este o clădire demnă, simplă și înălțătoare, care impune respect. Am urcat până în vârful turnului, cale de 656 de trepte. Concepția arhitectonică este îndrăzneață și grandioasă, iar priveliștea oferită de marea înălțime ne-a desfătat.
Între Rastatt și Strasbourg am întâlnit foarte puțini pomi, adesea am văzut exemplare mari și puternice, de doi stânjeni înălțime, cu câte 5-10, ori chiar mai multe ramuri altoite. Succesiunea de păduri, când stejari, când brazi, plaiurile, frumoșii munți din fundal, apele din vecinătate (Rin și Ill) animă și fac prietenoasă regiunea. Solul este nisipos, în general bun, stratul de dedesubt este pietros.

Traducere de GYÖRFI-DEÁK György

-------------------------
Textul original e accesibil pe internet:
http://mek.oszk.hu/09200/09257/09257.htm

Autor: Wesselényi Miklós - fiul