Aboneaza-te la newsletter





Poftiţi la parodii

Noiembrie 2021

Sunt oameni care la fiecare întâlnire radiază de fericire. Chipul lor e luminos, iar zâmbetul nu dispare niciodată de pe faţă. Din categoria acestora face parte şi Lucian Perţa, care, de altfel, împreună cu soţia lui Firuţa, sunt personaje în cărţi (vezi Ioan Groşan, Lumea ca literatură. Amintiri). 
Poate tocmai această voioşie l-a făcut să se apropie de parodie, fiind, cu siguranţă, numele actual cel mai prezent cu acest gen literar în revistele culturale. 
L-am întâlnit de multe ori pe Lucian Perţa la evenimentele literare din ţară, i-am savurat bancurile şi i-am admirat isteţimea cu care, pe loc, face parodii în cadrul lecturilor publice. Împreună am colaborat şi în paginile „Răsunetului cultural” unde niciun poet nu a scăpat fără a fi „pictat” de Lucian Perţa. De asemenea, Dicţionarul critic al scriitorilor din judeţul Bistriţa-Năsăud al lui Andrei Moldovan beneficiază şi de 55 de parodii semnate de Lucian Perţa. 
Definiţia spune că parodia este o imitaţie a stilului unui scriitor atrăgând atenţia asupra punctelor slabe, ridiculizând pe alocuri, însă cu un scop constructiv. Cuvântul provine din parodia greacă ce s-ar traduce prin „cântec cântat alături de altul”. 
Poeme paralele II este o continuare a unui alt volum cu acelaşi titlu, apărut tot la Editura „Caiete Silvane” în urmă cu aproape 10 ani. Iată, între timp s-au mai adunat parodii de o carte, văzute mai întâi în revista sălăjeană ce tocmai a marcat 200 de numere. Apreciez la publicaţia condusă de Daniel Săuca, managerul Centrului de Cultură şi Artă al Județului Sălaj, faptul că are grijă de scriitorii ce apar în revistă, editându-i în volume. Exemplele sunt nenumărate şi ele pot fi consultate în paginile revistei, dar şi pe site, în cadrul librăriei online pe care a înfiinţat-o de curând. Considerându-l sălăjean prin naştere (Gâlgău), Daniel Săuca, iată, a realizat un nou proiect editorial prin care ne întâlnim, în pagini de carte, cu Lucian Perţa. 
Născut în Sălaj, trăitor parcă de o viaţă în Maramureş, la Vişeu de Sus, Lucian Perţa are o activitate bogată pe tărâmul culturii. Director ani la rând al Casei de Cultură Vișeu de Sus este fondator al Cenaclului literar „Alexandru Ivasiuc” Sighetu Marmației, al revistelor de satiră și umor „Pupăza” şi „Colac peste pupăză”, al Festivalului Internațional de Satiră și Umor „Zâmbete în prier”. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România, al Societății Naționale de Haiku şi al Uniunii Scriitorilor din România.  
Puţini dintre noi reuşim să ne aplecăm cu fineţea detaliului asupra poeziei şi să realizăm parodii aşa cum o face Lucian Perţa. Nu întâmplător, critici precum Gheorghe Grigurcu, Laurențiu Ulici și Marin Mincu îl consideră drept cel mai mare parodist al României. 
În prefaţa noului volum, Daniel Săuca spune: „Îl preţuiesc pe Lucian Perţa şi pentru un aspect poate mai puţin evident. Mă întrebam oare câtă poezie românească a citit de-a lungul vieţii pentru a-şi scrie parodiile. Destul de probabil, cantitatea e greu comensurabilă. Lucian Perţa lucrează cu «materialul clientului», dar şi cu formele ironiei. Iar ironia nu are legătură, cum se ştie, cu vulgaritatea ori cu prostul-gust. Nu ştiu dacă la Vişeu de Sus lui Lucian Perţa i se va ridica măcar un bust. Aş îndrăzni să afirm că domnia sa merită o statuie… literară măcar din partea confraţilor, dacă nu cumva Lucian Perţa e chiar… o statuie în viaţă (ei, uită cum mă atrag mrejele parodiei…). Să nu mai lungesc inutil «cuvântarea» mea. Vă invit să degustaţi parodie de cea mai bună calitate, marcă înregistrată Lucian Perţa. Clienţi: poeţi publicaţi de revista «Caiete Silvane».”
În carte sunt aşezate în oglindă poeziile autorilor şi parodiile lui Perţa, începând cu numărul 84 din revistă, până la numărul 136. Iată, imediat vom avea parte de un al treilea volum pentru că apariţia revistei este neîntreruptă, iar Lucian Perţa nu lipseşte din niciun număr. 
Ce surprinde la acesta e modul în care reuşeşte să zugrăvească chipul fiecărui poet, dincolo de câteva versuri, având parcă un dosar sau, ca să nu vă speriaţi de cuvânt, un CV amplu al vieţii şi operei fiecăruia. 
Dăm doar câteva exemple din multitudinea de versuri luate la puricat şi trecute prin filtrul parodiei. Şi începem, în familie, să vedem cum îşi parodiază propriul fiu, pe Cosmin Perţa, cu poezia sa: „Cânt o pajişte/ Ce avea în mijloc un trup dezgolit/ Care se tot istovea/ Până la putreziciune”, spune Cosmin Perţa, iar în parodie sună astfel: „Aş vrea să cânt o pajişte/ Lăsată acolo la Vişeu de Sus/ Ca toate lucrurile lăsate – vraişte/ Când la Bucureşti m-am dus”. 
Teme de când lumea, precum cea a mărului la Adrian Alui Gheorghe arată astfel: „Vom învinge în treabă mărul/ Vom învinge! Răspunde culoarea mărului”, iar parodia este astfel: „Vor fi poezii alese? Întreabă cititorii/ Da, vor fi poezii foarte alese, răspund editorii”. 
George Vulturescu, unul dintre poeţii sărbătoriţi ai anului, scrie: „Îngropat adânc în gura mea e numele Tău/ Precum într-un buncăr din care soldaţii încercuiţi/ Nu mai pot ieşi/ Numele Tău e însăşi buncărul în care suntem încercuiţi/ Soldaţi bravi”. În parodie, poezia sună astfel: „Dezgropat, certat, sucit şi răsucit este postul tău de conducător/ De la Direcţia pentru Cultură Satu Mare, cu fiecare/ Nouă schimbare de Guvern, cu fiecare amurg al idolilor/ Fiecare are ceva de spus fără a cunoaşte/ Însă frontiera dintre cuvinte”. 
Adevărul e că îţi trebuie, în primul rând, multă documentare ca să ştii cu ce se ocupă fiecare dintre cei pe care-i parodiezi pentru a extrage lucruri de esenţă pe care, prin intermediul parodiei, să le prezinţi în lume. 
La noi, în satele de pe Valea Ţibleşului, în Ceremonialul nunţii, soacra mare îşi primea mirii în prag cu o strigătură făcută special pentru acel moment, în cadrul căreia putea să spună orice, fără ca mirii să se supere. Era, de fapt, un mod în care se spuneau şi lucrurile negative auzite despre mireasă, dar şi modul în care acestea pot fi îndreptate dacă va fi ascultătoare. La fel se întâmplă şi în parodiile lui Lucian Perţa, care atrage atenţia asupra lucrurilor caracteristice fiecărui poet luat în vizor. Şi câte nume nu au trecut pe sub creionul lui de-a lungul timpului, astfel încât avem o istorie a liricii române prin intermediul parodiilor lui Lucian Perţa. 
Uneori, cu un dram de aciditate pentru a ieşi reţeta în faţa cititorilor, alteori cu foarte mult amuzament, parodiile lui Lucian Perţa surprind lumea cu bunele şi relele lor, de multe ori depăşind graniţa imediatului. „Timpul/ Dacă există/ Nu-şi face de lucru/ Să cearnă în clepsidră/ Nisipul”, spune Olimpiu Nuşfelean în poezie, iar Perţa îl traduce astfel: „N-am eu timp ziua, acum/ Să vă explic/ Ce e timpul/ Consideraţi-l fum că e mai simplu”. „Scriitorii poartă cu ei/ Carneţele, caiete, agende/ Au prin buzunarele de la pantaloni/ Cocoloaşe de hârtie scrisă/ În cele de la cămăşi/ Coli împăturite şi răsîmpăturite”, scrie Robert Şerban, iar Perţa transformă în: „Orice scriitor care se respectă are/ Asupra lui o armă foarte periculoasă/ Scrisul – pe care o încarcă/ Vorbind în gând cu voce tare”. 
Cartea, ce este o frescă a poeziei publicată în ultimii zece ani în „Caiete Silvane”, prezintă, în fiecare parodie, şi cuvinte boldate care sunt, de fapt, titluri ale cărţilor autorilor inserate în versuri. La Ioan Pintea, Primejdia mărturisirii; la Mircea Petean, Nobleţea jocului”; la Ion Pop, Lecturi fragmentare; la Gellu Dorian, Singur în faţa lui Dumnezeu şi lista poate continua. Dintre cei parodiaţi în acest volum de Lucian Perţa îi mai amintim pe: Alice Valeria Micu, Vasile Muste, Ioan Pintea, Ioan Moldovan, Daniel Hoblea, Maria Pal, Traian Ştef, Alexandru Jurcan, Adrian Suciu, Radu Vancu, Ruxandra Cesereanu, Dinu Flămând, Ion Pop, Gellu Dorian, Ştefan Manasia, Vasile Dâncu, Lucian Blaga, Marta Petreu, Vasile Gogea, Eugen Barz, Ioan Radu Văcărescu, Ioan Es. Pop, Ion Mureşan, Adrian Popescu, Liviu Antonesei, Aurel Pantea. 
Câţi dintre noi mai ştim astăzi că Marin Sorescu, membru titular al Academiei Române, a debutat în 1964, la 28 de ani, cu volumul de parodii Singur printre poeţi. Urmează apoi alte 23 de volume, devenind unul dintre cei mai importanţi poeţi ai literaturii române. De-a lungul vremii, mulţi poeţi s-au aplecat şi asupra parodiilor, însă despre puţini se mai ştie acest lucru azi. 
Prin tot ce a făcut, axându-se în mod cu totul aparte pe promovarea parodiei, atât prin cărţile proprii, cât şi în antologii şi reviste, Lucian Perţa este, de departe, numele cel mai cunoscut pe acest segment literar.

Autor: Menuţ Maximinian