Aboneaza-te la newsletter




Viorel Mureșan


Ritualul lecturii

Ritualul lecturii

Iunie 2021

Cele cam o sută de pagini de critică literară propriu-zisă din volumul lui Ion Pop, Existența rituală/ Despre poezia lui Ioan Alexandru, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, acoperă spațiul tipografic dintre două interviuri, realizate la o distanță în timp, unul față de altul, de 48 de ani. Spectaculosul interval înregistrează o înaintare aproape imposibil de întrezărit a unui scriitor și a unui destin literar. Primul e un dialog inițiat de autorul însuși al cărții de față, în 1972, și publicat în revista „Echinox”, cu poetul, atunci, aflat în plină ascensiune, dar și într-o metamorfozare decisivă. De la început, criticul remarcă frântura apărută între creația din momentul interviului și volumele anterioare. Drept răspu citeste tot [...]

Un vocativ disperat

Un vocativ disperat

Mai 2021

Anul de neliniștite semne și reflecții, 2020, i-a adus lui Daniel Săuca două noi apariții editoriale, Aș vrea să vă rog, o selecție de editoriale publicate de autor în perioada 2017 – 2020, tipărită sub egida ziarului „Magazin Sălăjean” și Leprozar, „gânduri de zi și de moarte”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca. Prefațatoarea primei culegeri, Carmen Ardelean, stabilește câteva constante, prevalent stilistice, ale ziaristului. Într-un mod justificat și argumentat cu exemple, ea identifică în corpusul de editoriale, ca matriță a expresivității, stilul interogativ și interogativ-dubitativ, însoțite adesea de felurite paradoxuri. Cu destulă îndrăzneală, în câteva locuri, autoarea prefeței împinge enunțul spre aforism. Vom citeste tot [...]

Povești „fără final”

Povești „fără final”

Aprilie 2021

Există scriitori care își amână intrarea în literatură până după ce traversează cam toate experiențele, considerate fundamentale, ale unei vieți. În mod firesc, aceștia se decid ceva mai greu asupra formelor literare în care să se exprime. Adesea, profesia este hotărâtoare în privința temelor și stilului lor. Otilia Țeposu este, de câteva decenii, redactor la o publicație cu fine antene sociale, având profil de magazin enciclopedic și apariție hebdomadară. Așadar, ea trebuie să călătorească mult și să scrie des. În paginile revistei, mai ales reportaje, unde povestirea rămâne formă esențială și arhetipală. Dar tot ea, povestirea, dreasă și cu ingrediente scriitoricești, asupra cărora vom stărui, p citeste tot [...]

Între lecţia de tăcere  şi personajul inevitabil*

Între lecţia de tăcere şi personajul inevitabil*

Martie 2021

În anul 2008 apărea la editura bucureşteană Herald, Gâlceava himerelor, un volum de Daniel Hoblea, pe marginea căruia, din calitate de cronicar, am glosat: „Autorul are o natură confesiv-metafizică, iar când ancorează pe tărâm social, păşeşte ceva mai puţin hotărât, mai degrabă ezitant (himeric, pentru a nu uita de titlu!), abia strunindu-şi tensiunea dintre revoltă şi smerenie. Substanţiala observaţie morală din textele acestei cărţi ne aminteşte de sarcasmul şi umorul amar al aforismelor lui Georg Christoph Lichtenberg”. Alte detalii ale cărţii de-atunci, care ne-au reţinut atenţia, aveau în vedere o plajă tematică suficient de largă, ca să ne ofere posibilitatea de-a opta pentru un pattern sau altul, dintre: Divinitate şi Nimicul h citeste tot [...]

Cartea ca un măr putred

Cartea ca un măr putred

Februarie 2021

După o dedicație lăsată în fugă pe pagina de gardă a cărții lui Eugen Barz, Dintr-o altă copilărie, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019, localizez și pot data circumstanțele în care l-am cunoscut pe poet. Era pe la sfârșitul lui august, în ajun de Tăierea capului sfântului Ioan Botezătorul, la Mihăiești, aproape de Cluj, la un parastas al prozatorului Alexandru Vlad. Când ne-am strâns mâna la sosire, era ușor precipitat, căci urma să oficieze o sumară slujbă de pomenire. Mi-a dat cartea cam în grabă, după aceea s-a retras cu ai casei pentru un scurt schimb de șoapte. În vremea asta eu aflam, răsfoindu-i volumul proaspăt apărut, că autorul locuiește la Parla – Madrid, unde slujește ca preot paroh unei comunități românești citeste tot [...]

Iscusita zăbavă

Iscusita zăbavă

Februarie 2021

Dacă întrebarea s-ar referi la ce mai citesc personajele, nu scriitorii, mi-ar fi mai lesne să dau un răspuns cât de cât sincer. Tocmai am răsfoit zilele acestea Istoria lecturii de Alberto Manguel, ca să-mi aflu acolo un motto pentru o carte la care lucrez. Am dat peste o pagină care extinde mult sensurile verbului în cauză, pornind de la ideea de semn. Astfel, un astronom poate „citi” o hartă a stelelor care nu mai sunt; zoologul „citește” urmele animalelor într-o pădure; jucătorul de cărți „citește” gesturile partenerului său, înainte de a pune pe masă cartea câștigătoare; un părinte „citește” pe fața copilului semnele bucuriei, ale fricii sau ale uimirii; îndrăgostitul „citește” noaptea formele trupului iubitei lui sub cea citeste tot [...]

Această pasăre umană

Această pasăre umană

Ianuarie 2021

În volumul bilingv Primăvara poeziei, Editura Caiete Silvane, Zalău, ediția 2020, Demény Péter anunța ca aflându-se în stadiu de pregătire traducerea unui roman al său, cu titlul Splendidul mistreț. Între timp, cartea a apărut la Editura Curtea Veche din București, în versiunea românească a lui Kocsis Francisko, după originalul datat 2017. Despre cele câteva fraze critice, nesemnate, care însoțesc romanul și care ne-au fost de mare folos în orientarea lecturii, avem bănuiala că aparțin traducătorului. Izvorâte dintr-un contact avizat cu opera, ele pot fi utile și cititorului nostru. De-aceea ne vom începe reflecțiile propriu-zise despre Splendidul mistreț cu ceea ce stă scris pe coperta interioară din vecinătatea foii de titlu: „Péter Dem citeste tot [...]

Cuvântul, maimuța omului

Cuvântul, maimuța omului

Decembrie 2020

Pe cât se fălesc unii poeți care scriu și proză cu volumele lor epice, încercând să le împingă mai în față, pe atât par a se sfii prozatorii de poezia exersată de ei în surdină. Poate să fie asta și numai o impresie de om care trăiește printre cărți și știe că poezia e incompatibilă cu mediocritatea, dar așa stau lucrurile, chiar la autori definitiv consacrați. Aici, ar putea fi de vină și labilitatea genurilor literare. Însă, un prozator, când ajunge să scrie poezie, descoperă că știe să asculte și muzica din sufletul său, nu doar zarva lumii, cuibărită acolo. Și el, atunci, rămâne tulburat și descumpănit. Iar produsul liric și-l va privi întotdeauna cu oarecare mefiență. Gânduri ca acestea ne stârnește o carte, dificil d citeste tot [...]

Lecturi etajate

Lecturi etajate

Noiembrie 2020

Noțiunea de „lectură”, cu sensul ei tradițional, acela de „descifrare și înțelegere a unui text”, cunoaște o nedorită înviorare pe buzele noastre, strâns legată fiind de fenomenul social de la care multe rele ni se trag și ni se vor mai trage, numit „analfabetism funcțional”. Norocul nostru ca vorbitori e că termenul de bază, cu timpul, a atras și alte sensuri, dintre care ne preocupă cel de „interpretare”. El conduce neapărat la un anume context, cel al contactului operei cu un cititor calificat, când textul (literar) se transformă în obiect estetic. Criticului îi revine rolul de centru activ într-o rețea de sensuri posibile ale operei. Demersul său principal, bazat pe imaginație și gust artistic, înseamnă o proiecție interioară citeste tot [...]

Sângele istoriei contemporane

Sângele istoriei contemporane

Octombrie 2020

Radu Ulmeanu este un poet cu trecere meteorică pe la Echinox, încât unele sinteze privind revista și gruparea clujeană îl rețin, altele nu. Oricum, la un ceas de matur bilanț, în introducerea la o carte despre „vocile poeziei”, Ion Pop îl încadrează într-o filiație în limitele căreia îi percepe și evoluția ulterioară: „… versurile unor Nicolae Diaconu, Alexandru Pintescu, Vasile Sav, Ștefan Damian sau Radu Ulmeanu completează peisajul și confirmă o atmosferă în linii mari unitară, în direcția aceleiași fundamentale aspirații spre puritatea unui lirism transfigurator” (Ion Pop, „Echinox” – Vocile poeziei, Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2008, p. 12). În cuprinsul volumului cu însemnătate aniversară, criticul îi rezervase și pag citeste tot [...]

„Un băiat rămas  în duminica lui”

„Un băiat rămas în duminica lui”

Septembrie 2020

Memoria unui mort este memoria mea, Casa de Editură Max Blecher, Bistrița, 2019, e o nouă lume de cuvinte, rondă și colțoasă, tangentă ori intersectată cu cele din Fincler, fundătura homer, Folfa, Vînt, tutun și alcool, VorbaIago, Nu m-au lăsat să conduc lumea și alte câteva, propuse de Nicolae Coande într-un univers poetic tot mai pregnant. Mai la vedere decât în celelalte volume, aici tema centrală e anunțată și subliniată prin repetiție, în titlu: memoria. Ea devine substanță a cărții în primul rând ca memorie socială, căci poezia lui Nicolae Coande, cel puțin după tendința din ultimele volume, atinge tot mai mult coarda proprie unor grupuri și colectivități umane, pe care își propune să le exprime. Memoria colectivă sau istorică citeste tot [...]

O zi cu Urmuz

O zi cu Urmuz

August 2020

Un titlu precum cel al volumului lui Mihai Măniuțiu, Urmuz. 23 noiembrie 1923, Editura Tracus Arte, București, 2018, trăiește în cel puțin două planuri aflate la îndemâna cititorului. Partea seacă, de calendar, a titlului desemnează data când „câteva gloanțe fulgerară într-un boschet la șosea” (Geo Bogza), zburând creierii unui grefier de la Curtea de Casație. Așa, am avea în față cronica unui fapt divers sau, posibil, o carte de literatură a evenimentului. Ținând seamă însă și de prezența numelui scriitorului, asociat datei când s-a sinucis, profilul cărții devine metaliterar. Fără să conțină pagini de istorie literară, placheta lui Mihai Măniuțiu se deschide cu Procesul – verbal al poliției (23 nov. 1923) în care se constat citeste tot [...]

Scrise pe pereți

Scrise pe pereți

Iulie 2020

Locuțiunile și expresiile frazeologice create în jurul unui cuvânt-titlu arată, nici mai mult, nici mai puțin, cantitatea de fapte ale existenței, adunate în mentalul colectiv, pornind de la obiectul desemnat prin vocabula în cauză. Iar numărul lor, greu de stabilit, poate fi un indiciu al importanței acelui obiect în viața socială. În rândurile care urmează ne vom opri asupra substantivului perete, cu etimon latin și despre care credem că aparține vocabularului fundamental. Alegem câteva dintre structurile frazeologice având ca nucleu cuvântul perete, împreună cu explicațiile oferite de dicționare aflate în circuit: „A se da (sau a se izbi, a se bate) cu capul de pereți (sau de toți pereții)” = a fi deznădăjduit, a regreta enorm o greșea citeste tot [...]

Saltul în gol al poeziei

Saltul în gol al poeziei

Iunie 2020

Nimic n-ar putea egala culanța cu care un poet faimos își așază textul său de prezentare la sfârșitul cărții unui începător, în chip de postfață. Vedem acest gest în volumul Noțiuni elementare de Irina-Roxana Georgescu, Editura Cartea Românească, București, 2018, unde Angela Marinescu o lasă pe tânăra poetă să-și etaleze volutele unei poezii curajoase și dificile pe mai bine de 70 de pagini, venind la urmă ea cu câteva gânduri proprii, stoarse din aceste versuri: „Poezia Irinei-Roxana Georgescu este scrisă cu talent postuman – zic și eu, cu sfiala unei bătrâne asuprite de poezie «până la sânge»// … // Există în poezia ei, o melancolie a neîmplinirii. Există, în orașul cosmopolit în care se adâncește poeta, iminența amenin citeste tot [...]

Lectură în prezența îngerului

Lectură în prezența îngerului

Mai 2020

Despre persoana autoarei Închisorii de crini, Editura Junimea, Iași, 2019, lumea știe puține, iar noi, pentru a nu-i tulbura în vreun fel înalta discreție, nu ne propunem aici să spunem nimic în plus. O posibilă cale de apropiere de poezia Ilenei Urcan o bănuim în felul cum Marcel Proust, în marele său roman, zugrăvindu-l pe Claude Monet sub trăsăturile personajului Elstir, a surprins caracteristica fundamentală a pictorului impresionist: „Elstir se străduiește să smulgă din ceea ce simțise, ceea ce știa. Efortul său contase în a dizolva acest agregat de raționamente cărora noi le spunem viziuni”. O accentuată aplecare asupra unui arbore genealogic propriu arată poemele în proză de la începutul cărții. Intenția de saga nu poate fi tăinu citeste tot [...]

Poezia ca leac al singurătății

Poezia ca leac al singurătății

Aprilie 2020

La Andrei Gazsi impresionant e, în primul rând, parcursul biografic, antrenând sinuozități și hățișuri din care orice scriitor cu ștaif și-ar putea face un titlu de glorie. Nașterea și copilăria sa într-un Canaan transilvan, pe care însuși l-a botezat „Regat al Târnavelor” (Bucerdea Grânoasă, lângă Blaj), n-au fost în măsură să-i înfrângă pornirea de-a cutreiera în lung și-n lat țara, până să se așeze într-un Cluj, el însuși plin de tentații și capcane. Un episod iese mai pregnant în relief, din lanțul biografic al autorului, anume cel de care vom aduce mai detaliat vorba la un moment ce va veni pe parcursul cronicii noastre: anii cât a fost angajat al vestitului penitenciar din Aiud. Până atunci însă trebuie să amintim și citeste tot [...]

Povestea nu piere

Povestea nu piere

Martie 2020

Când și-a fixat titlul celei mai noi cărți de poezie, Istorii (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017), Doina Cetea a avut în vedere sensuri precum: „întâmplare”, „pățanie”, „încurcătură”, „poznă”, menționate de dicționare mai pe la coada articolelor consacrate cuvântului-titlu. Dar vocabula în cauză presupune și o dimensiune socială a textelor din cuprins, așa cum vom vedea, pe lângă caracterul precumpănitor epic, asumat și într-o artă poetică de la finalul volumului: „Nu uita, îmi șoptea tata,/ Povestea nu piere./ Zidul de cărți/ Mă împresoară-n misterioasa tăcere./ Într-o zi de la grindă/ Se desprinse o carte/ Mii de cuvinte din ea/ Primiseră aripi/ Ca rândunelele au zburat, departe, departe.// De atunci se sc citeste tot [...]

La mulți ani,  Caiete Silvane!

La mulți ani, Caiete Silvane!

Februarie 2020

Văd acești 15 ani de existență a Caietelor Silvane proiectați pe fundalul unei mari fresce istorice. Aleg doar dreptunghiurile care cuprind scene din viața periodicului aniversat. O revistă se poate citi, așa cum de altfel se și scrie, într-o deplină singurătate, însă ea are întotdeauna și o latură la vedere, un fel de viață publică. Mă gândesc aici mai puțin la paginile înnegrite cu tot felul de gânduri și stări, și mai mult la deschideri sociale venite dinspre publicație. Ele au fost multe și felurite, având și o oarecare recurență, care le-a transformat într-un șir de ritualuri Caiete Silvane. De la memorabile întâlniri cu scriitori, artiști vizuali, oameni de teatru sau conferențiari de elită, la lecturi publice în școli, întruni citeste tot [...]

Pândar al clipei din urmă

Pândar al clipei din urmă

Februarie 2020

Otilia Țeposu își scrie prima carte de versuri, Aerul din oase, Editura Eikon, București, 2019, fără niciunul dintre complexele debutantului care, eventual, s-ar pregăti febril pentru o carieră de poet de notorietate. De-aceea, scrisul ei poetic pare dezinhibat, încât se poate cita de oriunde, în orice context. Ea nici nu este un debutant propriu-zis decât în genul liric, pentru că volumul de-acum vine în urma unuia de proză scurtă, Drușca, Editura Eikon, 2017. De altfel, exercițiul scrisului îndelungat, fie el literar sau gazetăresc, se simte în fiecare vers. Nici nu există discrepanțe între poeme: sunt, cu diferențe greu sesizabile, egale ca valoare, caz rarisim la debut. În ipostaza de comentator al cărții, mă aflu cumva la jumătatea distanțe citeste tot [...]

Discret până la smerenie

Discret până la smerenie

Ianuarie 2020

Dacă mi-aș fi făcut liceul în județul meu de obârșie, Maramureș, m-ar fi legat cu siguranță mai multe fire văzute și nevăzute de Augustin Cozmuța. Așa, abia la debutul meu în volum, am început să existăm, unul pentru celălalt. Cred că dintr-o librărie și-a cumpărat cartea, căci nu-l găsesc pe lista celor cărora le-am expediat-o. Nici nu era posibil, deoarece nu ne cunoșteam încă. Oricum, una dintre primele cronici care-mi întâmpinau debutul a fost a lui. Într-un ziar județean, ce-i drept, dar cu destule formulări critice și analogii care mi-au rămas ca unele de care să țin seamă. Până la apariția următoarei mele cărți, abia după nouă ani și o schimbare de regim politic, pașii m-au purtat pe la cenacluri băimărene, ori maramur citeste tot [...]

Mozaicul unui etnolog

Mozaicul unui etnolog

Decembrie 2019

Nu știu dacă, pentru a deveni etnolog, trebuie să te naști și să copilărești într-un sat, ori ar putea fi suficiente o curiozitate nativă și o aplecare firească spre tot ceea ce definește liniile evoluției spirituale, încă de la origini, ale unui popor. Vasile V. Filip răspunde afirmativ celor două prezumtive condiții printr-o armonioasă personalitate de cercetător al omului culturii tradiționale. Cartea sa cea mai nouă, Între etnologie și literatură (2009-2019: un deceniu de publicații culturale, la Bistrița și în împrejurimi), Editura Limes Florești-Cluj, 2019, prin cuprindere și dimensiuni, ni-l arată ca pe un mare muncitor. Iar ilustrația copertei (Paul Klee, Mica pictură cu pin) indică o generoasă deschidere, nu numai spre sincretism, citeste tot [...]

Lirică de portret

Lirică de portret

Noiembrie 2019

Anul 2019 a fost de două ori rodnic pentru Dumitru Păcuraru: i-a adus impresionantul album de artă În atelierul lui Aurel Popp, cu câteva eseuri remarcabile în cuprins, și volumul de versuri Măcelăria și alte poeme, ambele tipărite la Editura Tracus Arte din București. Asupra poetului și versurilor sale am dori să zăbovim în continuare. Prima fasciculă, intitulată Câteva destinații poetice, acoperă jumătate din carte, urmând ca alte două secțiuni să-și împartă, aproape simetric, restul paginilor. Ab initio ne situăm într-o zonă a călătoriei și însoțirii, cele două teme care potențează cunoașterea, generând, aici, multe poeme: „Eram însoțit și am făcut un lung ocol” (p. 5). Deutsche Welle anunță că a murit poetul Petre Stoica citeste tot [...]

Purgatoriul lumii literare

Purgatoriul lumii literare

Octombrie 2019

Un titlu curtenitor ca o dedicație găsește Andrea H. Hedeș primei sale cărți de critică literară, Celei mai frumoase, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2018. Pentru a lămuri lucrurile, titlul e urmat de o specificare, pe cât de necesară în context, tot pe atât de ilustrativă: „Șapte ani de recenzii”. Dar cine oare s-ar putea ascunde în spatele destinatarului cu gramatică feminină al unei atari dedicații? De bună seamă, fiecare din cele 116 cărți comentate în circumstanțele pe care autoarea ni le definește de la început: „Acest volum este rodul a 7 ani de recenzii literare. El marchează și încheie o etapă. Volumul adună mare parte din întâmpinările scrise în perioada 2010-2017 în revistele Mesagerul Literar și Artistic, Răsunetul literar, citeste tot [...]

Poetul care își poartă versurile cu elefanții

Poetul care își poartă versurile cu elefanții

Septembrie 2019

Poezia lui George Vulturescu, toată, s-a ivit pe lume ca un dialog între „Ochiul meu Orb” și „Ochiul meu cel Teafăr”. În biografia sa literară, acest detaliu pare a fi cel mai puternic ingredient: „… am un semn deasupra ochiului stâng. Mi-am pierdut vederea unui ochi într-un accident din sat./ … / Acolo, și astfel s-a deschis celălalt ochi, interior: poezia” (vol. La ce bun poeții…, Casa de Editură Panteon, 1994, p. 140). În opera poetică, de asemenea, cu mai multă pregnanță, constatăm acum, în cel mai nou volum de poeme, Maladiile lămpilor, Editura Tracus Arte, București, 2019. Chiar reflecțiile asupra artei poetice sunt mai dese în această carte, decât în cele care o precedă. Și dacă ochiul e instrumentul de bază între poet ș citeste tot [...]

Paul Celan –  dimensiunea românească

Paul Celan – dimensiunea românească

August 2019

Sub titlul de mai sus apărea la Editura Kriterion (București, 1987), o carte de Petre Solomon, care punea în lumină o latură mai puțin cunoscută a vieții și operei celui care era deja considerat un mare poet de limbă germană. Volumul lua în discuție, alături de alte subiecte celaniene, câteva texte inedite, scrise de Paul Celan în românește, precum și corespondența cu câțiva dintre prietenii săi din România. Avem acum în față: Paul Celan, Opera poetică, în traducerea din limba germană a lui George State (Editura Polirom, Iași, volumul I, 2015), cu un Cuvânt înainte de Andrei Corbea (volumul II, 2019), cu Postfață de Andrei Corbea. În noul context, și perspectiva asupra subiectului poate fi alta. Textele românești la care facem referință citeste tot [...]

Un cronicar în culori al angoasei

Un cronicar în culori al angoasei

Iulie 2019

Prea rar mi s-a întâmplat să-mi dedic întreg spațiul cronicii de față unui artist vizual. Îndrăznesc acum, având în mâini un album de pictură al lui Ioan Augustin Pop, apărut la Editura Brumar, Timișoara, 2017. Cercurile noastre biografice s-au intersectat, iar între liniile lor avem un topos comun. Ca elevi de liceu, în îndepărtata vară a anului 1972, ne-am întâlnit în aceeași tabără de creație, pe malul Oltului, unde, printre frunzare, la ceasul zimțat cu aur al vecerniilor, ajungeau până la noi frânturi din clopotele și troparele Coziei. Eram trimiși de Inspectoratul Școlar Zalău, el pentru pictură, iar eu pentru poezie. După desăvârșirea studiilor, Augustin a plecat spre centre universitare din vestul țării, pe când eu m-am instal citeste tot [...]

O absență vorbitoare

O absență vorbitoare

Iunie 2019

Postumitatea, atâta cât există, e și ea o etapă în destinul unui scriitor. Tot așa ca debutul, ca apogeul creației ori ca declinul ei, care cel mai adesea însoțește înaintarea în vârstă. Câteva dintre fețele posterității lui Alexandru Vlad ne propunem să ilustrăm în rândurile care urmează. Mort înainte să treacă pragul vârstei de 65 de ani (31 iulie 1950 – 15 martie 2015), autorul Ploilor amare a rămas până astăzi o prezență literară asiduă, gata să contrazică, într-un fel, orice zvon al plecării. Apariția la târgurile de carte din 2015 a două volume postume: Poeme (ediție bilingvă româno-engleză) și Omul de la fereastră (roman), sub semnătura sa, l-a transformat într-o „absență vorbitoare”. Mai mult de atât, revista citeste tot [...]

„Mă joc, doar,  de-a omul”

„Mă joc, doar, de-a omul”

Mai 2019

Mi-a fost de-ajuns să-l descopăr ca redactor de carte și semnatar al unui comprehensiv șapou de pe coperta a patra la Salata de cuvinte, insurgentul debut al Sandrei Cibicenco, pentru a-mi da seama de orientarea estetică, de gusturile și alonja de poet ale lui Andrei Doboș. Știam că printre cărțile a căror lectură o tot amânam se află și volumul său Spiro, Editura Charmides, Bistrița, 2016. Uneori ocolim o carte și din cauza unui titlu, care ne intrigă sau nu ne spune nimic, tot așa cum un alt titlu ni s-ar putea părea seducător. Trecând peste bariera inițială, mi-am ascuțit bine creionul și am început să citesc această plachetă de numai 26 de poeme și cu puțin peste 50 de pagini. În deschidere, un poem în trei părți intitulat Dafne. O poe citeste tot [...]

Spovedania Androginului

Spovedania Androginului

Aprilie 2019

Aproape nimic nu prevestea un debut în poezie ca acesta: Sandra Cibicenco, Salata de cuvinte, Editura Charmides, Bistrița, 2019. Nici grupaje succesive de versuri culese la loc vizibil în periodice, eventual sub recomandarea avizată a vreunui maestru larg recunoscut, nici puzderie de premii pe la fel de fel de festivaluri, însoțite de confesiuni cu conținut sedițios. Și nici măcar o aluzie scăpată de pe buzele autoarei, cum că în taină, s-ar vedea cu Euterpe, patroana mitologică a poeziei. Numai munca de mai mulți ani în câteva edituri clujene și, mai nou, frecventarea unui cenaclu literar, ar putea face loc bănuielii că meșteșugul acesta de vorbe n-o mai lasă indiferentă. Acum, după ce i-am citit cartea, ghicim în dosul ei lecturi rafinate și extr citeste tot [...]

Îmi tot zici  „măi tată…”

Îmi tot zici „măi tată…”

Martie 2019

Tocmai descindeam din atmosfera prozei bântuite de stafii, încheind lectura unei nuvele cu titlu, oarecum sugestiv, El, de Leonid Andreev, când m-am decis să deschid volumul Fantome în Las Vegas al lui Mihai Măniuțiu, Editura Tracus Arte, București, 2018. În proza scriitorului rus mă despărțeam, aproape cu regret, de o arătare blajină, domestică, prietenoasă chiar, pentru a da, la cel român, peste fantasme ceva mai zvăpăiate, cu nu puține remanențe, unele de-a dreptul prozaice, din traiul nostru omenesc. De altfel, câteva dintre tușele, încă de la început sesizate de critică, care au consacrat proza lui Mihai Măniuțiu, unele și poezia sa, nu lipsesc nici acum. Multe trimit spre realismul magic al eposului sud-american, dar se hrănesc abundent și citeste tot [...]

Lumea, ca prelungire  a mâinilor

Lumea, ca prelungire a mâinilor

Februarie 2019

Aflat într-o încordare creatoare greu de egalat și într-o veșnică forfotă, care stă bine unui om tânăr, dedicat treburilor obștești, Menuț Maximinian e jurnalist, e și etnolog, e și critic și istoric literar, dar e, mai întâi de toate, poet. Ajungem la această, firească zicem noi, concluzie, după lectura cărții sale de versuri Crucea nopții, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018. Este a patra sau a cincea culegere de poeme, numai potrivită să dea seama despre maturitatea creatoare a autorului. Cum se întâmplă de obicei cu textele critice care însoțesc asemenea plachete, mai ales atunci când nu sunt de circumstanță, pot constitui și prima carte de vizită, cel dintâi pas către un contact mai de substanță cu poezia dintre coperte. D citeste tot [...]

Aripă de fluture - in memoriam Emil Brumaru

Aripă de fluture - in memoriam Emil Brumaru

Ianuarie 2019

un nor alb sau o pasăre speriată zboară dintre hârtii stârnind colbul la tăierea filelor unei biblii vechi așezate pe-o tablă de brad la marginea mesei apoi cercurile care-i țineau strânse aripile cad unul după altul în lac citeste tot [...]

Festivalul Național de Literatură „Vasile Lucaciu” - Cicârlău, 2018

Festivalul Național de Literatură „Vasile Lucaciu” - Cicârlău, 2018

Ianuarie 2019

Festivalul Național de Literatură „Vasile Lucaciu” de la Cicârlău, Maramureș, aflat la a XXI-a ediție, a intrat deja în rândul tradițiilor faste și bogate ale ținutului. În 2018, întâlnirile au avut loc în zilele, cu o încărcătură simbolică aparte, de 1-2 Decembrie. Manifestările au decurs în armonia sincretismului, ce-a făcut ca istoria să poată fi retrăită prin muzică, poezie și arte vizuale. Partea de literatură a cuprins o ședință de cenaclu literar, unde concurenții, poeți și prozatori din toată țara, și-au citit, selectiv, creațiile aduse în concurs. Juriul, la propunerea organizatorilor, a avut următoarea componență: Ioan-Pavel Azap (președinte), Săluc Horvat, Olimpiu Nușfelean, Viorel Mureșan, George Vulturescu, citeste tot [...]

Un capitol de istorie literară

Un capitol de istorie literară

Decembrie 2018

Volumul lui Petru Poantă Efectul „Echinox” sau despre echilibru, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, constituie, înainte de orice, o marcantă contribuție la dezbaterile, pe alocuri înverșunate, din jurul literaturii contemporane. Din păcate postumă, aceasta este a doua ediție a cărții, după cum aflăm dintr-o notă a Irinei Petraș, care se ocupă de îngrijirea și apariția ei: „Prima ediție a apărut la Editura Biblioteca Apostrof în 2003, la împlinirea a 35 de ani de existență a Echinoxului. O reedităm acum, la semicentenarul grupării și revistei, adăugând doar câteva fotografii în Anexă” (p. 4). Chiar dacă e scrisă cu un deceniu și jumătate în urmă, această carte își păstrează încă întreaga actualitate, câtă vrem citeste tot [...]

Jurnal de Centenar

Jurnal de Centenar

Noiembrie 2018

Excepționalul episod de acum o sută de ani este așezat în bună măsură și pe aportul cărturarilor, fie ei poeți, scriitori, medici, gazetari, profesori, deopotrivă. Atunci, ca și azi, fapta lor a putut fi element de coeziune pentru toți aceia care trăiesc și simt românește, indiferent unde s-au ivit pe lume, ori și-au găsit un rost. Nu puține dintre înfăptuirile demne de luat în seamă ale ultimului secol românesc au fost cu putință grație a ceea ce s-a întâmplat la 1 Decembrie 1918. La câteva momente cu profil cultural și caracter comemorativ urmează să ne referim în rândurile de mai jos. * *      * În intervalul 7-14 octombrie am participat, la Paris, la un Proiect finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naț citeste tot [...]

Poveștile de la marginea pădurii

Poveștile de la marginea pădurii

Octombrie 2018

Urmându-ne „plăcerea domestică a unei povești bine scrise”, cum se spune mai nou, nu cred să fie o carte mai potrivită de luat cu tine într-o vacanță de două-trei zile decât Drușca Otiliei Țeposu, Editura Eikon, București, 2017. Printre argumente, l-aș aduce în față pe acela că, pe tot parcursul lecturii, micile proze de aici te obligă la o intensă cufundare în sine, la aruncarea unei priviri ce se topește, întoarsă spre copilărie. Apoi, sentimentul că genul memorialistic a ajuns tot mai cuceritor pentru cititorul grăbit de azi. Și, desigur, nu se cade să ne scape calitatea splendidă a istorisirii, cu inflexiunile maramureșene ale limbii, ușor curbate pe după întâmplarea povestită... „Poveștile de la marginea pădurii sunt vechi – citeste tot [...]

Romanul, între narativ și simbolic

Romanul, între narativ și simbolic

Septembrie 2018

Revistele noastre inițiază, măcar la câțiva ani o dată, mese rotunde, anchete, despre starea poeziei, a prozei, a criticii actuale. Intră în normalitatea acestor pertractări să le scape și nume de scriitori notabili, de cele mai multe ori din neștiința interlocutorilor. Difuzarea, ca și inexistentă, a cărților, e poate că principalul vinovat de acest fenomen. Pe deasupra, mai e câteodată neglijența autorilor în cauză. Spun toate aceste lucruri pornind de la cazul unui prozator deloc lipsit de talent și nici de operă: Dan Căilean. Cu o singură poștă cu sigiliu de Cluj-Napoca am primit într-una din zile patru volume de proză cu această semnătură: A doua latură a cercului, Eikon, 2012, debut editorial; un roman, Stabilopozii, Eikon, 2014, urmat citeste tot [...]

„Lecturi lente”

„Lecturi lente”

Iulie 2018

Lansarea volumului Ion Pop, Poezia românească neomodernistă, apărut la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2018, în colecția „Școala Ardeleană de Critică și Istorie literară” a avut loc joi, 5 iulie 2018, ora 18, în Sala Auditorium Maximum a Colegiului Academic (UBB), în prezența unui select public format din cititori de poezie și melomani. Cartea e un proiect editorial dedicat Centenarului Marii Uniri, apărut sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj și a Muzeului Național al Literaturii Române din București. Impresionantul tom de 864 de pagini format mare e ilustrat cu fotografii oferite de Arhivele Muzeului Național al Literaturii Române din București, de Editura Junimea din Iași, de Uniunea Scriitorilor, Filiala Cluj și de r citeste tot [...]

„Tu înveți de la umbră cum se calcă pe ape”

„Tu înveți de la umbră cum se calcă pe ape”

Iunie 2018

Titlul, ambiguu-interogativ, al noii cărți de versuri a Mariei Pal, Încotro se grăbește cuvântul (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, Colecția Școala ardeleană de poezie), exprimă o urgență născută din senzația că mereu trecem prea ușor pe lângă lucrurile care ne ies în cale, că nu le privim îndeajuns de stăruitor. Pe de altă parte, mottoul cărții: „În pustiu/ Se crapă de ziuă./ Cineva știe asta”, un haiku dintr-un volum de senectute al lui Jorge Luis Borges, anunță o poetică a stării de crepuscul din zori, poate mai plină de taine răscolitoare, decât un amurg. Cartea în ansamblu cuprinde o poezie de notație care, sub aparența unei cumințenii rareori depășită ca prag stilistic, e și vectorul unui frison metafizic. Iar citeste tot [...]

„Așa delirează la Veneția anotimpurile”

„Așa delirează la Veneția anotimpurile”

Mai 2018

Eugenio Montale, Giuseppe Ungaretti, Umberto Saba, Salvatore Quasimodo, Cesare Pavese, Mario Luzi nu sunt, nici pe departe, toate numele care ne alcătuiesc biblioteca de poezie italiană din secolul al XX-lea. Li se adaugă, chiar în aceste zile, încă unul, Vincenzo Cardarelli, Poezii, traducere și cuvânt înainte de Ioan Milea, Editura Limes, Cluj-Florești, 2018. Aflăm, dintr-o notă de pe ultima copertă, că avem în față „cea dintâi traducere integrală în românește a liricii lui Vincenzo Cardarelli…” (1887-1959). Este vorba, în fapt, de o operă foarte restrânsă, chiar pentru un poet din constelația invocată mai sus, unde nimeni nu s-a remarcat prin prolificitate. Mai puțin de 80 de poezii cuprinde această „traducere integrală”, de care ne citeste tot [...]

A doua natură  a poetului

A doua natură a poetului

Aprilie 2018

Un cititor deprins cu o stare mai așezată a lucrurilor, chiar și în ceea ce privește dinamica formulelor poetice, odată pus în fața atâtor zvârcoliri generaționiste și convulsii canonice, are tot dreptul să se simtă descumpănit. Și atunci, fruntea i se descrețește, fața i se mai înseninează, când capătă, de la câte un autor încă tânăr, câte o carte de poeme bine scrise, cu știință construită de la cap la coadă. Suntem încredințați că din această categorie face parte și A doua natură de Silviu Gongonea, Editura Aius, Craiova, 2017. Plin de semnificație ni se pare gestul poetului Nicolae Coande de a însoți acest volum de un elocvent cuvânt-înainte, din care extragem un paragraf: „După Încălzirea mâinilor, placheta de poezie ap citeste tot [...]

Tablete îngrijorate

Tablete îngrijorate

Martie 2018

Rareori lectura unei cărți m-a obligat să revizitez definiția din dicționare a unei specii literare. Mi s-a întâmplat citind Efemeride de Andrei Moldovan (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2016), unde am simțit strânse laolaltă atâtea dintre atributele tabletei publicistice. Marea varietate a subiectelor de aici face casă bună cu pornirea de a arunca pe piața publică păreri pe marginea unor acte de cultură sau a unui fapt divers, din care nu lipsesc notele satirice, ori un dram de lirism. Spunând acestea, ne referim cu precădere la prima jumătate a cărții, Cum ar putea îngheța mucul condeiului, care preia ca titlu o aluzie la cenzură, după o expresie a lui Eminescu. Și într-adevăr, libertatea presei reprezintă, alături de starea limbii și destinul uno citeste tot [...]

Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu

Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu

Februarie 2018

După cum așteptam să se întâmple, în acest an, Premiul Național de Poezie Mihai Eminescu a fost acordat lui Aurel Pantea, pentru o operă poetică recunoscută, având o valoare estetică majoră, deasupra oricăror suspiciuni. Gruparea echinoxistă și semicentenarul revistei „Echinox” nici nu puteau fi evidențiate mai reliefat de către un juriu național de poezie. Așternem și noi, în aceste pagini, câteva gânduri de cititor despre lirica poetului laureat. Și alegem un poem, pe care-l considerăm remarcabil în sine și reprezentativ pentru autor.   *** Se instalează în mine un om bătrîn, ocupă treptat toate cotloanele, deocamdată conviețuim, avem aceleași vicii, ne plac aceleași femei, citeste tot [...]

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Viorel Mureșan

Poeme pentru „Caiete Silvane”: Viorel Mureșan

Februarie 2018

Deschidere I Într-o zi pe balcon mă va aștepta acea doamnă cu capul sticlos vom arde scrisorile expediate de ființe prea grave ne vom aminti de când desenam avioane în fugă pe un hipodrom răsuflarea celui venit să ne vadă va foșni ca un câmp de tutun de la un timp fruntea mea cu luciu de piatră Ilustrație de carte cerul e o frunză întinsă pe nervurile fulgerelor o rupi din copac cu gesturi încete și zâmbind o pui la presat în cartea pe care o ții pe genunchi nici nu observi cum îi iau locul straturi de gura – leului iar în mijlocul lor un scaun pliant și o lumânare aprinsă se pregătesc să își spun citeste tot [...]

„Un giuvaier insuficient șlefuit”

„Un giuvaier insuficient șlefuit”

Ianuarie 2018

Considerăm că nu poate fi deloc întâmplătoare apariția monografiei lui Traian Vedinaș, Simion Bărnuțiu: pașoptist și filosof modern, Editura Caiete Silvane, colecția Memoria, Zalău, 2017, exact în anul care a marcat, cu largi ecouri, centenarul morții lui Titu Maiorescu. Spunem asta pentru că, prin teza ei fundamentală, cea a continuității de profunzime dintre Bărnuțiu și Maiorescu, lucrarea de față e și despre mentorul Junimii. Autorul e sociolog prin formație, dar și remarcabil critic literar, predilect din zona apariției tiparului, precum și pasionat editor de texte îndelung uitate de mai toată lumea. În această din urmă calitate a sa a găsit Traian Vedinaș impulsul de a scrie cartea de care ne ocupăm aici: „În timp ce transcriam fil citeste tot [...]