Aboneaza-te la newsletter




Gheorghe Moga


De la „fiu de Domn” la „băiat de bani gata”

De la „fiu de Domn” la „băiat de bani gata”

Iunie 2021

Accentuarea pe ultima silabă și recunoașterea lui bei, termen întâlnit și explicat, până mai ieri, în bibliografia școlară (N. Filimon – Ferească Dumnezeu bei-mu, zise Dinu, I. Creangă – Cerbul se culca acolo pe loc și dormea cât un beiu, G. Coșbuc – Văzut-au și beii că fuga e bună), i-au ajutat pe mulți cititori/ascultători să încadreze substantivul beizadea în șirul cuvintelor de origine turcă (precum basma, bidinea, para). Precizări etimologice a adus Al. Graur în Cuvântul înainte al Dicționarului de cuvinte călătoare (Albatros, București, 1978, pp. 7-8). Aplecându-se asupra celor 14 elemente de origine turcească pe care le-a admis în fondul principal lexical al limbii române, Al. Graur a observat că numai cinci sunt originare t citeste tot [...]

Bulz – un străvechi cuvânt popular

Bulz – un străvechi cuvânt popular

Aprilie 2021

Limbajul popular se caracterizează, la nivel lexical, prin predominarea cuvintelor referitoare la diversele ocupații ale vieții rurale și a sensurilor figurate legate de acestea. Bogăția de locuțiuni și expresii, pe care le regăsim valorificate în creația marilor scriitori este o altă trăsătură a limbajului popular. Termenii populari nu cunosc restricții teritoriale, ca regionalismele, și, prin vechimea unora, interesează istoria limbii române. Cuvântul bulz este definit astfel în tomul I al Dicționarului limbii române (1913): „Masă (de ceva) de formă (aproape) sferică”, cu trimitere la cocoloș, bulgăre etc. Abia apoi urmează sensul special prin care este denumit un produs culinar: „cocoloș făcut din două bu citeste tot [...]

„Frumoasele zile  din Aranjuez s-au dus”

„Frumoasele zile din Aranjuez s-au dus”

Februarie 2021

Versul cu care începe poemul dramatic Don Carlos al lui Friedrich Schiller (Die schönen Tage in Aranjuez sind nun zu Ende) este prezent în dicționarele ce cuprind și comentează expresii și citate celebre, exprimând regretul pricinuit de trecerea unui răstimp lipsit de griji. Cuvintele adresate de Domingo, duhovnicul regelui Filip al II-lea, regele Spaniei, prințului moștenitor, Don Carlos, înainte de plecarea acestuia din Aranjuez (...) sunt traduse de Alexandru Philippide astfel: Frumoasa vreme din Aranjuez s-a isprăvit. Ne-a surprins faptul că I. Berg în al său Dicționar de cuvinte, expresii, citate celebre ilustrează această „locuțiune universală” cu un citat dintr-o scriere timpurie a lui M. Sadoveanu, Crâșma lui Moș Precu (1904), o carte care citeste tot [...]

În vreme de pandemie

În vreme de pandemie

Ianuarie 2021

Sextil Pușcariu scria în paginile de prezentare a lucrării sale Limba română I Privire generală, apărută la Fundația pentru literatură și artă, în 1940, că există în fiecare cititor „un lingvist înnăscut”. Rândurile de mai jos aparțin unui astfel de cititor, care vrea să ilustreze un adevăr îndeobște cunoscut – caracterul deschis al vocabularului unei limbi – prin material lexical recent, pe care pandemia l-a scos la iveală. Aproape toate „mișcările” din lexic (apariția unor cuvinte/sensuri noi, formarea de termeni noi prin derivare/compunere, adoptarea/adaptarea împrumuturilor din alte limbi) pot fi ilustrate prin cuvinte din vocabularul vorbitorului de azi. Termenilor de strictă specialitate (virus, pandemie format din elementu citeste tot [...]

Despre Veghea asupra limbii române

Despre Veghea asupra limbii române

Decembrie 2020

Sub titlul Minunatul edificiu al limbii române, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei, publica, în numărul VII al revistei Apostrof, câteva pagini introductive „dintr-o carte în curs de apariție”, o carte despre starea limbii noastre actuale. Mottoul cărții („Să treci de la limba română la limba franceză e ca și cum ai trece de la o rugăciune la un contract” – Emil Cioran), forma în care erau turnate ideile („cartea este una de eseuri și nu de studii erudite”), titlurile incitante ale unor capitole (Apărarea limbii române, Tot latina, bat-o vina!, Computerul și limba lui Cicero, Limba și pandemia) au trezit în cititorii revistei îndreptățite așteptări. Între timp, cartea a apărut cu titlul Veghea asupra limbii române la Editura Lite citeste tot [...]

Mihail Sadoveanu – începuturi

Mihail Sadoveanu – începuturi

Noiembrie 2020

140 de ani de la nașterea sa Acum un secol, Sadoveanu (născut la 5 noiembrie 1880, în Pașcani) se afla la „jumătatea drumului” vieții. „Trăise” evenimentele de început de veac: în 1907, în calitate de inspector al Cercurilor culturale, va lua apărarea dascălilor, considerați de autorități drept „instigatori”, participă la campania din Bulgaria din 1913, mobilizat la București în 1916, ajunge la Bârlad și mai apoi la Iași, unde îndeplinea de câțiva ani și funcția de director al Teatrului Național. Devenise cunoscut și prin colaborările la revistele literare ale vremii: Viața românească, Convorbiri literare, Însemnări literare. În gospodăria bine întocmită de la marginea târgului Fălticeni îi are oaspeți pe Artur Goro citeste tot [...]

Se apropie galul

Se apropie galul

Octombrie 2020

În vorbirea ardelenilor din unele zone viticole se putea auzi, cu decenii în urmă, un astfel de enunț sau altul asemănător: în ce zi cade galul?, cu referire la începutul culesului viilor. Ambiguitatea enunțului, pentru vorbitorul de azi, este dată de faptul că, la perechea de omonime înregistrată de dicționare (gal¹ „persoană care făcea parte din populația de bază a vechii Galii” și gal² „unitate de măsură pentru accelerație”), se adaugă un al treilea termen, al cărui sens nu se deslușește într-un enunț atât de scurt. Pentru cei bătrâni, ziua în care era pomenit Sfântul Gall era un reper temporal de care ținea cont întreaga colectivitate. Inconsecvența noastră grafică se cere motivată. Prin scrierea cu inițială minusculă sug citeste tot [...]

„Pillole di saggezza latina ad uso quotidiano”

„Pillole di saggezza latina ad uso quotidiano”

Septembrie 2020

Am dat acest titlu însemnărilor noastre pentru același motiv pentru care latinistul Gian Domenico Mazzocato l-a dat drept subtitlu cărții sale Ipse dixit: lămurește asupra conținutului cărții. Nu avem de-a face cu un dicționar de maxime latine, ci cu expresii și locuțiuni frecvente în limbajul cotidian. De altfel și structura cărții este una aparte. Într-un preambul „anti-istoric” („dacă istoria ar fi fost făcută din «dacă»”) i se propune cititorului să-și imagineze că în Roma nu s-ar regăsi nici Colosseumul, nici arcurile de triumf, nici termele lui Caracalla, nici San Pietro, nici… Această imagine alternativă și paralelă ar fi devenit posibilă, dacă Hannibal, după victoria de la Cannae, și-ar fi continuat drumul spre Roma. Cum citeste tot [...]

După Sfânta Marie…

După Sfânta Marie…

August 2020

După ce vreme îndelungată au „cetit” fenomenele astronomice de pe „crângul (crugul) cerului” și au observat cum vântul, ploaia, zăpada, seceta le-au îmbogățit/sărăcit recolta, plugarul și prisăcarul, păstorul și podgoreanul și-au întocmit propriul „calendar” al muncii lor. Învățăturile trase din experiența generațiilor s-au transmis, uneori sub forma unor simple constatări (Ploaia de dimineață nu ține mult, Ploaia din mai/ Face mălai, Vântul adună norii și tot vântul îi risipește), alteori sub formă de povețe (Nu lăsa pe mâine ce poți face azi, Nu tăia pomul din rădăcină ca să-i culegi rodul, Nu trece gârla dacă nu-i vezi fundul). Indicele tematic „meteorologie” (mersul vremii) este destul de bine reprezentat în c citeste tot [...]

Frazeologie regională: Rânduială ca la sași

Frazeologie regională: Rânduială ca la sași

Iulie 2020

Prin vechime (prima atestare o găsim în Noul Testament din 1648) și prin bogăție semantică, cuvântul rânduială (format de la a rândui cu sufixul –eală) se regăsește atât în registrul popular al limbii, cât și în creațiile artistice ale unor scriitori de primă mărime: Slavici, Rebreanu, Creangă. De o frecvență deosebită se bucură termenul în proza lui Sadoveanu, unde întâlnim o rânduială protocolară a treburilor Domniei și dregătoriilor, una amănunțită a ospețelor, una ceremonioasă a intrării în vorbă, una strictă a vânătorii și, bineînțeles, una savantă a povestirii. Deși concurat de sinonime neologice (ordine, aranjare, organizare, uzanță etc.), termenul rânduială a rămas datorită prezenței în mai multe câmpuri lexi citeste tot [...]

Un cuvânt pe buzele tuturor

Un cuvânt pe buzele tuturor

Iunie 2020

Când a observat în istoria unor cuvinte, fie ele moștenite sau împrumutate, fapte insolite, palpitante, academicianul Marius Sala a vorbit / a scris despre „aventura” acestora în spațiul lingvistic românesc și romanic. O astfel de aventură trăiește, de câteva luni, cuvântul mască, prezent astăzi pe buzele tuturor. Ceea ce ține de neobișnuit este f r e c v e n ț a deosebită a termenului. Se știe că frecvența cuvintelor este un criteriu esențial pentru lingviștii care studiază vocabularul fundamental al unei limbi, celelalte fiind bogăția semantică și puterea de derivare. Intrarea în vocabularul activ al vorbitorilor înseamnă și o redefinire a termenului. Unele din componentele definiției din DLR („Bucată de carton înfățișând o faț citeste tot [...]

Dincolo de jocul de cuvinte

Dincolo de jocul de cuvinte

Mai 2020

Scris la maturitate, Hronicul și cîntecul vîrstelor (1946) oferă pe lângă informații istorico-literare, și numeroase și felurite delicii de lectură. Vecinătățile lexicale surprinzătoare, expresiile populare a căror vie plasticitate luminează înțelegerea unor complicate stări sufletești sau evenimente ce s-au întipărit amintirii, sugestiile livrești, enunțurile cu caracter aforistic, ilustrează, credem, „mireasma arhaică și totodată incantația subtilă, ultramodernă” pe care Vasile Băncilă¹ le descoperea în paginile Hronicului…. Ne aplecăm, de astă dată, asupra unor fapte de limbă numite „jocuri de cuvinte” (jeux de mots), prezente în dicționarele de procedee literare; de cele mai multe ori sunt insesizabile la o primă lectur citeste tot [...]

Două cuvinte înrudite: caniculă și canalie

Două cuvinte înrudite: caniculă și canalie

Martie 2020

Despre surpriza/satisfacția provocată de constatarea înrudirii unor cuvinte aparținând unor câmpuri lexicale îndepărtate am mai scris și cu alte prilejuri. Chiar dacă apar pe aceeași pagină de dicționar, nu sesizăm legăturile etimologice din pricina rupturii semantice petrecută cândva în viața acestora. Înrudirea dintre caniculă și canalie se explică prin faptul că ambele sunt derivate ce își au obârșia în lat. canis,-is „câine” care s-a păstrat în toate limbile romanice. Așadar, cuvântul românesc câne (cu forma literară câine) se numără între cele 500 de cuvinte panromanice. Derivatele latinești canicula, canicularis, caninus au în românește statut de neologisme. Sensul propriu al diminutivului canicula era acela de „cățelu citeste tot [...]

Frazeologie regională: precum calul mocanului

Frazeologie regională: precum calul mocanului

Februarie 2020

Vorbitorii din unele părți ale Ardealului, așa cum o dovedesc hărțile ALR, îi numesc mocani pe locuitorii din Munții Apuseni care fac și vând produse de dogărie. Două erau perioadele din an în care sosirea mocanilor era așteptată: primăvara, înainte de împreunișul oilor și toamna, în preajma culesului strugurilor. Atât prelucrarea și păstrarea produselor din lapte, cât și procesul de vinificație impuneau folosirea doar a vaselor din lemn de brad. Toamna, mocanii ajungeau până în Câmpia transilvăneană sau până în satele din sudul Ardealului, așezate pe „drumul țării”, sate înconjurate de podgorii (Răhău, Cut, Câlnic, Gârbova), spre a-și vinde produsele (ciubere, bote, boturi).  Unii dintre aceștia își aduceau marfa în c citeste tot [...]

De viris illustribus

De viris illustribus

Ianuarie 2020

Cartea lui Teodor Baconschi, Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut), se deschide cu un text preliminar intitulat De viris illustribus (cu bemolul conștiinței postmoderne), din care cititorul află cum s-a metamorfozat exercițiul de admirație de-a lungul timpului, ce a însemnat un „om mare” și cum influențează relativismul axiologic premodern conceptul de „model”. De-a lungul secolelor au fost admirați șefii militari victorioși, împărații filozofi, sfinții, misionarii, descoperitorii de noi continente, mai apoi, oamenii de știință și marii inventatori, iar „în zilele noastre sunt demni de admirație «campionii» fiecărui domeniu, de la sport, muzică și media, până la marii filantropi și vrăjitorii care conduc imperiile digita citeste tot [...]

Cu arme și bagaje  „cu totul, deplin”

Cu arme și bagaje „cu totul, deplin”

Decembrie 2019

Expresia de mai sus este foarte frecventă azi în limbajul publicistic. Inițial, în limba franceză, unde s-a născut expresia, cu arme și bagaje urma numai după verbe (se rendre „a se preda”, capituler „a capitula”) care făceau trimitere la situația neonorantă în care se afla o armată nevoită să recunoască superioritatea adversarului, să lase în mâna dușmanului armele de luptă și echipamentul. Bagaje se referea la „bagajele armatei” (mașini de război, proiectile, hrană, corturi împreună cu carele, animalele de povară și rândașii), adică tot ceea ce latinii numeau prin substantivul (folosit la plural) impedimenta,-orum. În paginile de proză istorică latină (noi am folosit ediția a doua a antologiei Proză latină din colecția Lyce citeste tot [...]

Ridendo castigat mores –  „Râzând îndreaptă moravurile”

Ridendo castigat mores – „Râzând îndreaptă moravurile”

Noiembrie 2019

Cele trei cuvinte, nelipsite din dicționarele de expresii celebre, aparțin poetului francez Jean de Santeul (secolul al XVII-lea) care a scris în limba latină. Inițial, ele figurau pe cortina teatrului ambulant al actorului Domenico Biancolelli. În timp au devenit deviza comediei, specie a genului dramatic care, prin ironie, satiră și umor, urmărește îndreptarea moravurilor. Am regăsit această maximă în finalul „avertismentului aleatoriu” cu care se deschide cartea Cuvintele, încotro? a lingvistului Stelian Dumistrăcel: „Credem că obiceiurile (citește: deprinderile, oricum) rele pot fi recunoscute și se pot îndrepta mai ușor (din perspectiva politicii, nu a poliției lingvistice) prin folosirea unui registru mai… degajat al discursului, cu aspira citeste tot [...]

Est modus in rebus – „este o măsură în toate”

Est modus in rebus – „este o măsură în toate”

Septembrie 2019

Și pentru Nicola Gardini, clasicistul a cărui carte am prezentat-o în urmă cu câteva numere¹, cuvintele sunt însuflețite; iată cum încep paginile dedicate substantivului modus: „Sunt cuvinte care nu se menajează, care, când este cazul de a numi ceva, repede se afirmă, mulțumite că pot da o mână de ajutor. Găsim aceste cuvinte binevoitoare încă de la începutul limbii. Nu se opresc niciodată, întotdeauna prompte în a schimba un sens sau în a oferi vorbitorilor derivate care la rândul lor vor lărgi mai departe sfera semantică. Observându-le, pe de o parte ne dăm seama că astfel de cuvinte au o capacitate extraordinară de adaptare, precum aceea a adevăraților actori care pot intra în pielea oricărui personaj rămânând întotdeauna bravi; pe citeste tot [...]

Zece cuvinte latine care povestesc lumea noastră*

Zece cuvinte latine care povestesc lumea noastră*

Februarie 2019

Ne-am apropiat de cartea cărturarului italian din dorința de a ne îmbogăți cunoștințele despre lexicul latin, atrași fiind de numele scriitorilor din a căror creație erau alese contextele ce ilustrează devenirile semantice ale cuvintelor alese. Aveam în minte o afirmație aparținând latinistului și stilisticianului G.I. Tohăneanu (cel care a oferit cititorilor români integrala operelor vergiliene, traduse în endecasilabul iambic), potrivit căreia „dintre toate întruchipările cuvântului, cea mai aleasă și mai nobilă se realizează la nivelul superior al artei literare, al Poeziei”.  Despre Nicola Gardini (n. 1965), autorul acestei cărți, aflăm din manșeta cărții că predă Literatură italiană și comparată la Universitatea din Oxford citeste tot [...]

Trei zile trapădul și un ceas praznicul

Trei zile trapădul și un ceas praznicul

Ianuarie 2019

În culegerea de proverbe românești Apa trece, pietrele rămân (întocmită de George Muntean, în 1966), „vorba” de mai sus aparține cuprinzătorului indice tematic ironie (glume, haz de necaz, satiră, umor, șotii). Înțelesul ei se lămurește dacă ne vom opri asupra cuvântului trapăd, singurul mai puțin cunoscut, fiindcă aparține registrului popular al limbii noastre. Tr(e)apădul este un derivat regresiv de la verbul a trepăda care înseamnă „a umbla repede de colo până acolo; a se agita”: trepădase toată ziua după cămătar (Caragiale). Treapăd este, prin urmare, sinonim cu alergătură, umblătură, cum sugerează și enunțul următor: „Și, când mă întorceam, de tot trapădul și de toată osteneala îmi uitam văzându-te pe tin citeste tot [...]

Dincolo de dicționar

Dincolo de dicționar

Decembrie 2018

Consultarea lucrării Cuvinte înrudite (Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1980) a academicianului Al. Graur edifică cititorul asupra puterii derivative a unor rădăcini în interiorul limbii latine; cuvinte aparținând unor câmpuri lexicale „îndepărtate” se regăsesc, prin originea comună, pe aceeași pagină. Între verbele cu o familie lexicală bogată se află și pono, -ere, posui, positum care a dat în românește a pune. Dintre derivatele prefixate ale acestuia s-au păstrat, de asemenea, în limba noastră; appono „a pune deoparte”> a apune, expono „a povesti, a raporta”> a spune, repono „a înmormânta”> a răpune. Alte zeci de derivate, intrate prin filieră franceză (depoziție, dispoziție, expoziție, supozi citeste tot [...]

Recitind pagini din Hronicul și cântecul vârstelor

Recitind pagini din Hronicul și cântecul vârstelor

Noiembrie 2018

În cadrul literaturii memorialistice referitoare la primele decenii ale secolului trecut, Hronicul… lui Lucian Blaga ocupă un loc aparte. Răstimpul ce desparte prezentul evenimentelor autobiografice de momentul redactării (1946) nu se simte la lectură; textul, în ciuda trecerii timpului, păstrează, proaspătă încă, emoția faptelor narate. Ne-am aplecat, din nou, asupra paginilor din capitolele XXX-XLIII în care este înfățișat „vârtejul de emoții” trăite de autor, fie că acesta se afla la Lancrăm, fie că se afla la Viena. Amintim că, încă din anii liceului, socotindu-se „cetățean virtual al României”, tânărul Blaga urmărește evenimentele politice îngrijorat că planurile de studii s-ar putea să fie „măcinate între pietrele de moa citeste tot [...]

O întoarcere  la „brazdă”

O întoarcere la „brazdă”

Septembrie 2018

Prezența termenilor aparținând fondului popular al lexicului în creațiile argheziene cu statut de „arte poetice” își are temeiul în convingerea autorului că poetul își poate alege cuvintele din toate domeniile vocabularului, esențială rămânând p r e f a c e r e a materialului lexical în „versuri și icoane”: „În cuvintele adormite trebuiesc trezite văpăile avântate”. O frecvență deosebită o are cuvântul brazdă. Prezent în Testament („Ca să schimbăm, acum, întâia oară,/ Sapa-n condei și brazda-n călimară…), cuvântul revine în Plugule, Rugă de seară, Nu v-am sădit, Cuprinsul, Inscripția inscripțiilor, de cele mai multe ori în preajma altor cuvinte din același câmp semantic: pământ (lut, ogor, țarină), plug. Prin citeste tot [...]

A băga bâta în viespi

A băga bâta în viespi

Iulie 2018

Prin cuvântul viespe vorbitorii limbii române denumesc mai multe „insecte himenoptere, asemănătoare cu albina, prevăzute de obicei în partea posterioară a abdomenului cu un ac și cu o pungă de venin” (DEX). Dicționarele indică drept etimon al substantivului viespe, cuvântul latinesc *vespis. Diferența fonetică față de lat. Vespa nu e lipsită de importanță: „Uneori cuvintele netrainice au lăsat urme indirecte, care dovedesc existența lor de altădată în limbă. Astfel, faptul că zicem viespe și nu viespă, e o dovadă că odinioară a existat și apis (albină), sub influența căruia vespa a devenit *vespis” (Sextil Pușcariu, Limba română I, Privire generală, Minerva, București, 1976, p. 195). După cum desprindem din câteva proverb citeste tot [...]

Vechea înțelepciune  a bunicilor*

Vechea înțelepciune a bunicilor*

Iunie 2018

Ne-am bucurat că am putut intra, chiar cu întârziere, în posesia unei cărți care îmbogățește raftul nostru cuprinzând lucrări referitoare la înțelepciunea populară. Este vorba despre o culegere de proverbe intitulată Antica saggezza dei nostri nonni întocmită de Umberto Raffaelli. Subtitlul lucrării, I più bei proverbi del Trentino Alto Adige, ne obligă la câteva precizări. Fiindcă în 1981 autorul a publicat, la o editură din Florența, Proverbi dei Trentino, de data aceasta face o selecție reținându-le pe cele mai frumoase. Se cuvine să spunem câteva cuvinte despre regiunea Trentino Alto Adige. Aceasta se află în nordul Italiei, în Alpii Italieni, cuprinzând provinciile Bolzano și Trente; capitala acestei „țări” muntoase, traversată citeste tot [...]

Cuvinte vechi  cu sensuri noi: a ciurui

Cuvinte vechi cu sensuri noi: a ciurui

Mai 2018

Cele mai multe dintre cuvintele de origine latină moștenite în limba română sunt polisemantice, au dezvoltat o familie lexicală bogată și au intrat în structura unor frazeologisme a căror expresivitate este valorificată atât de vorbitorul de rând, cât și de creatorii de literatură. Mulți dintre termenii referitori la gospodăria și muncile țăranului ori cei care trimit la viața păstorească, principalele ocupații ale românului, sunt puțin cunoscuți vorbitorilor tineri. Cuvinte precum caier, fuior, furcă, tort (ce fac trimitere la munca femeilor) mai pot fi recuperate prin vizitarea unui muzeu etnografic, dar înțelesurile acestora se vor lămuri și lărgi prin aplecarea asupra creațiilor literare, unde cuvintele sunt altfel potrivite: „când tor citeste tot [...]

Loquenda tacenda – „vrute și nevrute”

Loquenda tacenda – „vrute și nevrute”

Aprilie 2018

Din materialul iconografic pe care I. Funeriu îl atașează cărții de convorbiri cu profesorul G.I. Tohăneanu1 ne-a reținut atenția un fragment dintr-o scrisoare familială ce ilustrează relațiile dintre părinți și fiu. Iată rândurile scrise de tată: În absența mea, măicuța ta beteagă ți-o fi scris „loquenda tacenda” – vrute și nevrute – despre suferințele sale prea bune al nost fecior, Gheorghiță! Și cu plânsetele sale, te-a brodit taman în ziua reînceperii sacrei tale plugării universitare. Nu te turbura (din nou repet) dinspre noi, în truda ta de făclier fruntaș, în deschiderea de drum larg și luminos Tineretului Țării tale. Încovoaie-te asupra Datoriei tale de dascăl menit spre „dăscălie”. Se ridică în tot mai… citeste tot [...]

Poetul impecabil

Poetul impecabil

Martie 2018

Profesorii noștri într-ale lexicologiei ne-au îndemnat ca, atunci când ne aplecăm asupra unui cuvânt, să consultăm cât mai multe lucrări lexicografice, însă dintre acestea să nu lipsească dicționarul-tezaur al limbii române (care apare, în bibliografii, sub două sigle: DA și DLR), singurul în măsură să evidențieze evoluția sensurilor unui cuvânt. Ne-am convins, încă o dată, de temeinicia acestui sfat și acum când ne-a atras atenția neologismul impecabil, adjectiv calificativ, cu relativă frecvență, ce însoțește substantive din câmpuri lexicale diferite: accent, discurs, serviciu impecabil, comportare, dicțiune, logică, execuție, ținută, engleză impecabilă. Intrat în limba noastră din franceză, adjectivul a devenit sinonim cu alt citeste tot [...]

Optimus Magister

Optimus Magister

Februarie 2018

Cu relativă și… explicabilă întârziere am aflat despre apariția unei cărți pe a cărei copertă apare numele lui G.I. Tohăneanu, cunoscut latinist (traducător al Eneidei lui Vergilius), creatorul școlii timișorene de stilistică. Prin cărțile acestuia, nouă, profesorilor de limba și literatura română, ni s-a deschis un alt orizont de lectură asupra creațiilor literare ale lui I. Budai-Deleanu, M. Eminescu, I. Creangă, M. Sadoveanu, L. Blaga. Iată despre ce este vorba. În urmă cu două decenii, Ionel Funeriu, unul dintre discipolii profesorului G.I. Tohăneanu, îi propune maestrului realizarea unei cărți de convorbiri, ce urma să apară la Editura Amarcord. Cum editura și-a încetat activitatea din pricina împrejurărilor economice vitrege, citeste tot [...]

Derivate de la nume proprii

Derivate de la nume proprii

Ianuarie 2018

În limba română principalul mijloc de formare a cuvintelor îl constituie d e r i v a r e a.  Din mulțimea de sufixe vechi sau mai noi doar câteva pot fi atașate numelor proprii: -an (băcăuan), -ean (clujean), -ic (carpatic), -ist (rapidist), -ism (bucovinism). Puține dintre substantivele proprii au dezvoltat o familie lexicală bogată. Numai când numele propriu reprezintă un reper, o prezență vie în conștiința neamului, acesta devine „rădăcină”, sursă pentru noi cuvinte. Un astfel de nume am găsit la litera E a Dicționarului limbii române. Reamintim cititorilor împrejurările debutului lui Eminescu în revista Familia, revistă apărută la Pesta (Budapesta) în 1865. În februarie 1866, Iosif Vulcan, conducătorul revistei, primește, de l citeste tot [...]

O valoroasă monografie dialectală

O valoroasă monografie dialectală

Decembrie 2017

În cursul lunii iunie 1975, cercetătorii Mihai Conțiu, Maria Marin, Bogdan Marinescu, Marilena Tiugan și operatoarea Georgeta Ion au desfășurat o anchetă dialectală în șase localități ale Sălajului (Giurtelec, Cristolț, Bălan, Meseșenii de Sus, Tusa și Bucium), culegând și înregistrând pe benzi de magnetofon un material menit să îmbogățească „muzeul sonor” al graiurilor și dialectelor românești. Sălajul trezea interesul dialectologilor fiindcă se înscria în categoria zonelor dialectale „recunoscute pentru caracterul lor conservator/ arhaic”. Prima formă a lucrării, întocmită în anii 1977-1979, n-a putut fi definitivată și publicată la vremea respectivă din lipsă de fonduri materiale. Apreciind valoarea studiului lingvistic și citeste tot [...]

Un cuvânt cu viață lungă: cătușă

Un cuvânt cu viață lungă: cătușă

Noiembrie 2017

Elaborarea și publicarea Dicționarului limbii române, „dicționarul-tezaur”, cum este numit, s-au întins pe durata unui secol (tomul întâi a apărut în 1913, iar ultimul în 2010). Prin materialul lexical cules și înregistrat, prin informațiile referitoare la primele atestări ale unui cuvânt, la variantele fonetice și valorile morfologice ale acestuia, la evoluția sensurilor, prin varietatea citatelor și, nu în ultimul rând, prin indicațiile etimologice propuse, Dicționarul limbii române a devenit, așa cum și-a dorit Sextil Pușcariu, „un povățuitor bun al celor cu tragere de inimă pentru limba lor”.  Deși, pe măsura tipăririi fasciculelor, sursele din care au fost extrase citatele s-au îmbogățit mereu, se înțelege că mai ales c citeste tot [...]

Sensurile unui neologism: scrupul

Sensurile unui neologism: scrupul

Octombrie 2017

Interesul nostru pentru neologismul scrupul și derivatele acestuia a fost provocat de prezența cuvântului într-o enumerare a termenilor ce denumeau unitățile de măsură pentru cantități minimale. În Le livre des métaphores, Marc Fumaroli are o secțiune intitulată Le corps étalon de mesure în care comentează expresiile ce conțin cuvinte din terminologia corpului uman folosite ca unități de măsură. În paginile ce preced secțiunea este reprodus un fragment dintr-o lucrare a lui Charles Nodier pentru a sugera bogăția și savoarea terminologiei populare a domeniului: „Ei [strămoșii ]… nu aveau nicio problemă când foloseau drept unități de măsură picătura, grăuntele și scrupulul, deoarece acestea făceau parte din vocabularul lor și cu inteli citeste tot [...]

Unități de măsură

Unități de măsură

Septembrie 2017

Sistemul metric actual, creat în Franța în 1799, se va aplica la noi începând cu 1 ianuarie 1866, odată cu intrarea în vigoare cu titlu de obligativitate a Legii pentru adoptarea sistemului metric de greutăți și măsuri în Principatele Unite Române. Înainte și după această dată s-a folosit în provinciile românești un număr mare de termeni denumind unități de măsură, a căror valoare exactă poate fi aflată din lucrările de metrologie. Această situație se regăsea și în alte spații: „În Franța, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, existau mai mult de două sute cincizeci de mii de unități de măsură, răspândite în provincii, districte și orașe” (Marc Fumaroli, Le livre des métaphores Paris, Robert Laffont, 2012, p. 165). Adoptare citeste tot [...]

Un adjectiv livresc: nubil, -ă

Un adjectiv livresc: nubil, -ă

Iulie 2017

În 1980, academicianul Alexandru Graur a publicat la Editura Științifică și Enciclopedică, sub titlul Cuvinte înrudite, o lucrare în care peste 2500 de cuvinte românești de origine latină, moștenite sau împrumutate, erau grupate în jurul unor rădăcini, unele cu zeci de descendenți, altele mai puțin productive. Marea majoritate a cuvintelor împrumutate o constituie neologismele de origine latină, pentru că – susține autorul în Introducere – „în momentul de față latina este aproape singura sursă din care se preiau neologisme, nu numai în diversele domenii științifice, ci chiar pentru denumirea obiectelor din viața de toate zilele. Cuvinte de origine latină sunt împrumutate nu numai din latină direct, ci mai ales din limbile romanice, dar citeste tot [...]

Până la…  Restitutio in integrum

Până la… Restitutio in integrum

Iunie 2017

Restitutio in integrum este o formulă juridică prin care o persoană este repusă în starea anterioară unui fapt juridic prin care i-a fost lezat un drept. Abia după 1989, expresia latină a devenit cunoscută unui număr mai mare de vorbitori, pe măsură ce, în virtutea dreptului la proprietate, cei cărora li s-a luat cu japca bunuri de valoare au solicitat „repararea totală a pagubelor materiale și morale”. Căci acesta este sensul propriu al lui restitutio „reclădire, reconstruire, restaurare, refacere”; apoi s-a dezvoltat sensul special de „a repune pe cineva (deposedat, exilat, condamnat) în drepturile de mai înainte”. Se știe că, sub forme brutale și din motive arbitrare, statul comunist a devenit stăpânul unor valori materiale fără să fi citeste tot [...]

O locuțiune adjectivală: rea de muscă

O locuțiune adjectivală: rea de muscă

Mai 2017

Locuțiunile sunt definite ca grupuri (neanalizabile) de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. Față de cuvântul cu care sunt echivalate (verb, adverb, adjectiv, substantiv) locuțiunile aduc un surplus expresiv prin faptul că produc (creează) imagine: a se bate cu pumnii în piept aduce un plus de plasticitate față de verbele a se mândri, a se fuduli. Numărul mare al locuțiunilor verbale, închegate în jurul verbelor din vocabularul fundamental, a făcut posibilă strângerea acestora în lucrări lexicografice. Numeroase sunt și locuțiunile adverbiale și adjectivale; ne-au reținut atenția locuțiunile adjectivale cu următoarea structură: adjectiv+prepoziție+substantiv nearticulat, preze citeste tot [...]

Opt istorii ale unor cărți pierdute

Opt istorii ale unor cărți pierdute

Martie 2017

Implicat în multiple domenii ale culturii italiene contemporane, Giorgio Van Straten (n. 1955, Florența) este, deopotrivă, jurnalist, romancier și traducător. În prezent conduce la New York Institutul Italian de Cultură. Acum un an a publicat Storie di libri perduti, o carte cu un subiect incitant și care ne propune o lectură atractivă și captivantă. În Introducerea subintitulată, cu o sintagmă proustiană, Il rischio di un’imposibilità, autorul lămurește înțelesul adjectivului din titlul cărții, orientând astfel așteptările cititorului. Cărți pierdute nu sunt acelea care au dispărut din amintirea celor care le-au citit, care „s-au evaporat” din istoriile literare sau care zac ascunse în fondul vreunei biblioteci și pe care un editor curios citeste tot [...]

Între dragoste și teamă

Între dragoste și teamă

Februarie 2017

Actualul președinte al Academiei Goncourt, Bernard Pivot, s-a făcut cunoscut, atât prin emisiunile culturale pe care le-a creat și moderat (Apostrophes, Bouillon de culture), cât și prin cărțile sale. A fost, altfel spus, un cititor al contemporanilor ale căror cărți le-a comentat și un scriitor ale cărui cărți (romane, cronici, eseuri) poartă sigla marilor edituri. La Editura Albin Michel i-au apărut cărțile izvorâte din pasiunea pentru limba franceză, în general, pentru lexicul acesteia, în special: Les dicteés de Bernard Pivot, 100 mots à sauver, 100 expressions à sauver, Les mots de ma vie. Să ne amintim că în cuvântul de întâmpinare cu care își deschidea dicționarul personal (Les mots de ma vie, Albin Michel, 2011), Bernard Pivot m citeste tot [...]

În prostie „în neștire,  în cantitate mare,  fără măsură”

În prostie „în neștire, în cantitate mare, fără măsură”

Ianuarie 2017

Cuvântul „plin” din această locuțiune adverbială aparține unei bogate familii lexicale, semn că termenul de bază în jurul căruia s-a constituit, adjectivul prost, este un cuvânt vechi, foarte frecvent în vorbire și cu multe sensuri. Cuvântul a atras atenția lexicologilor mai ales prin evoluția semantică, aceasta ilustrând ceea ce Lazăr Șăineanu numea „degenerarea cuvintelor”, fenomen general în limbă: „La o mulțime de popoare ideile primitive de simplitate, sinceritate, adevăr, bunătate au degenerat în cursul timpului în cele diametral opuse de răutate, prostie, neștiință și chiar de stupiditate” (Încercare asupra semasiologiei limbei române. Studii istorice despre tranzițiunea sensurilor, Editura de Vest, Timișoara, 1999, p. 380 citeste tot [...]

Frazeologie regională: „Altul mai gras, că (pe) ăsta l-am ras”

Frazeologie regională: „Altul mai gras, că (pe) ăsta l-am ras”

Decembrie 2016

Foarte puține din îmbinările frazeologice regionale sunt înregistrate de dicționare; explicația se găsește în faptul că, fiind specifice aspectului oral al limbii, rareori ajung să fie fixate într-o creație literară devenită „sursă” pentru lexicografi. În această situație se găsește și expresia din titlu. Cele două pronume din cuprinsul expresiei nenumind „obiectul” acțiunii, pentru a ne apropia de originea vorbei, va trebui să ne aplecăm asupra cuvintelor „pline” (gras, a rade). Cum acestea sunt polisemantice, vom alege câteva contexte în care își vor desluși sensul. De la adjectivul gras s-a format, prin derivare, verbul a îngrășa, pe care îl găsim și în expresia a îngrășa porcul în ajun (sau la Ignat) cu sensul citeste tot [...]

Memoria limbii române*

Memoria limbii române*

Noiembrie 2016

Numele lui Ion Popescu-Sireteanu este cunoscut nu numai cititorilor revistei Argeș, unde profesorul universitar își publică, lună de lună, rezultatele cercetărilor sale lingvistice, ci și numeroaselor generații de profesori de limba română care, începând cu deceniul opt al secolului trecut, și-au îmbogățit zestrea de cărți a „cabinetelor” cu seria de Amintiri despre Eminescu (Sadoveanu, Titu Maiorescu, Creangă, Ibrăileanu, Liviu Rebreanu), antologii pe care Ion Popescu-Sireteanu le tipărea la Editura Junimea. Din paginile acestor antologii profesorii selectau informații care nu puteau intra în notele biografice ale scriitorilor din manuale. Cercetările de lingvistică ale profesorului (lexicologie, toponimie, antroponimie, dialectologie, etim citeste tot [...]

Un neologism: ingenuu

Un neologism: ingenuu

Octombrie 2016

Ingenuu,-uă este un adjectiv neologic cu sensul de: „care vădește simplitate, naturalețe, sinceritate și naivitate”. Sinonimele cuvântului sunt tot neologisme: candid, credul, inocent, naiv; acestora li se adaugă un derivat românesc: neștiutor. Tipărit în 1934, tomul II (partea I) din Dicționarul Academiei nu înregistrează decât substantivul ingenuitate „simplicitate firească, care se manifestă prin sinceritate și naivitate”, cu trimitere la limba franceză. Cu valoare de adverb, ingenuu apare în Enigma Otiliei, romanul lui George Călinescu, publicat în 1938: „Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi”. Cuvântul face parte din seria, nu prea bogată, a adjectivelor terminate în –uu, alături de ambiguu, asiduu, (dis)continuu, perpe citeste tot [...]

Pe „scândură”

Pe „scândură”

August 2016

In memorian Radu Beligan Deși are statutul unui neologism, cuvântul scenă este unul polisemantic. Sensul propriu este acela de „parte mai ridicată a unei săli de teatru, unde joacă actorii”. Numeroase sunt sensurile secundare dezvoltate prin extindere/generalizare: „decor reprezentând locul unde se petrece acțiunea”, „acțiunea reprezentată într-un asemenea cadru”, „spectacol de teatru”, subdiviziune a unui act”, „episod, fragment în cadrul unei opere literare, a unui film”, „fapt, eveniment interesant la care asistă cineva”, (fam.) „ceartă, scandal”. Și sensul figurat al cuvântului, acela de „scenă a lumii, viața considerată ca teatru”, este cunoscut fiindcă există o întreagă literatură care dezvoltă acest moti citeste tot [...]

100 de cuvinte italiene

100 de cuvinte italiene

Iunie 2016

Gian Luigi Beccaria, lingvist și critic literar, predă istoria limbii italiene la Universitatea din Torino. În cărțile publicate de-a lungul anilor, domenii diferite ale lingvisticii (etimologie, semantică, toponimie, onomastică) devin atrăgătoare pentru cititorul nespecialist datorită priceperii autorului de a încadra faptul de limbă în istoria și cultura națională. Două dintre cărțile autorului au ajuns și la noi: Tra le pieghe delle parole a fost prezentată în paginile revistei în urmă cu câțiva ani, iar L`italiano in 100 parole, apărută deja în două ediții, face obiectul rândurilor de mai jos.   Gândul de a elabora o istorie a limbii italiene în puține cuvinte (o sută la număr) a învins temerile autorului (numărul imens al cuv citeste tot [...]

„Stilul e ca un jug…”

„Stilul e ca un jug…”

Mai 2016

Avântul stilisticii în secolul trecut, diversificarea punctelor de vedere sub care au fost studiate valorile expresive ale limbajului au avut drept urmări o îmbogățire a terminologiei disciplinei și o lărgire/nuanțare a definiției stilului. Nu întâmplător, în Dicționarul de științe ale limbii (Editura Nemira, 2005), cel mai extins articol (după gramatică) este cel dedicat stilului cu cele două sensuri (I. Manieră individuală sau colectivă de a marca personalitatea vorbitorului/autorului în enunț, prin utilizarea unor forme/procedee ale expresivității; II. Limbaj funcțional, varietate a limbii literare comune, diferențiată prin funcția pe care o îndeplinește ca mijloc de comunicare în sfere determinate de activitate). O sistematizare și citeste tot [...]

O istorie anecdotică  a deliciilor elegante*

O istorie anecdotică a deliciilor elegante*

Aprilie 2016

Adjectivul sublim, -ă este un neologism de origine franceză însemnând „care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale)”; sinonimele obișnuite ale termenului sunt: măreț, înălțător, superb, desăvârșit, minunat. Pentru cititorii/spectatorii comediei O scrisoare pierdută a lui I.L. Caragiale, care au reținut din discursul lui Cațavencu și aprecierea acestuia la industria română („industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire”), sensul adjectivului se deslușește datorită altui sinonim din preajmă: admirabilă. Mai degrabă, pus alături de un antonim, termenul își precizează înțelesul: De la sublim la ridicol nu-i decât un pas. Cuvintele aces citeste tot [...]

Așa vă place lexicologia?

Așa vă place lexicologia?

Martie 2016

După apariția primelor volume din Dicționarul limbii române (DA), Mihail Sadoveanu îndeamnă cititorii Adevărului literar și artistic (nr. 655, 25 iunie 1933) să se apropie de „cea mai minunată și mai amuzantă carte”: „Opriți-vă la expresiile pitorești, ori poetice, ori adânc filozofice ale acestui neam cu însușiri excepționale. Urmăriți vorbe în aparență indiferente care vă duc în trecut. Scoateți dintr-un vocabul, alcătuit din câteva semne grafice, «armonice» care vă duc în adâncimea suferinții trecutului, în rezistența neamului, în sfânta moștenire a generațiilor perimate.  Astfel vă opriți din când în când. Vă solicită ici un cuvânt, dincolo o imagine poetică. Vă zâmbește sufletul și inteligența părințilo citeste tot [...]

Frazeologie regională: avem proaște, dar n-avem proști

Frazeologie regională: avem proaște, dar n-avem proști

Februarie 2016

La nivelul lexicului, limbajul podgorenilor din sudul Ardealului se particularizează − dincolo de prezența cuvintelor împrumutate din vorbirea sașilor, cuvinte ce denumesc soiurile de struguri (rulender, naiburg), obiecte ale vinificației (corfă, laiter) sau munci (a ștecui, a fărbăli ) − prin încărcătura metaforică pe care o primesc unele cuvinte de origine latină. Astfel, mugurii viței-de-vie se numesc ochi; când aceștia îngheață, via orbește. Aceiași muguri sunt numiți uneori căpușe. Această metaforă din viața pastorală a intrat cu ușurință în graiul podgorenilor din Răhău, Cut, Câlnic, Gârbova, fiindcă hotarul acestor localități nu este departe de Mărginimea Sibiului ai cărei păstori căutau și apreciau dulceața „poamei” citeste tot [...]

A face un lucru (lucrurile) mușama

A face un lucru (lucrurile) mușama

Ianuarie 2016

„a ascunde o faptă incorectă, necinstită”  Datorită accentuării pe ultima silabă, mulți vorbitori recunosc originea turcească a cuvântului mușama (tc. musamma). Termenul a intrat în limba română odată cu alte cuvinte „privitoare la ale casei”: balama, cercevea, dușumea, perdea, saltea, în urmă cu câteva secole (primele atestări aparțin începutului secolului al XVIII-lea). În schimb, verbul a mușamaliza (format prin derivarea cu sufixul –iza de la forma de plural a substantivului) este o creație a secolului trecut. Profesorul G.I Tohăneanu afirmă că „interesul lingvistic al derivatului rezidă în faptul că el rezultă dintr-o alianță sui-generis între un turcism și un sufix neologic, foarte «modern» prin sunetul majorită citeste tot [...]

A se face (pune) luntre și punte

A se face (pune) luntre și punte

Decembrie 2015

 „a depune toate eforturile, a face orice pentru a realiza ceva”    Se întâlnesc în această expresie două cuvinte cu un fonetism cvasiidentic, ambele de origine latină, două cuvinte cu „istorii” asemănătoare, cu un statut „singular” în câmpurile lexicale cărora le aparţin. Sub grupul analogic ambarcaţie, Dicţionarul analogic şi de sinonime al limbii române, elaborat de filologii timişoreni şi publicat î citeste tot [...]

A bate monedă

A bate monedă

Noiembrie 2015

Între zecile de expresii închegate în jurul verbului polisemantic a bate, dicţionarele înregistrează şi expresia a bate bani care este explicată astfel în Dicționarul Academiei (s.v. bate): „a tăia sau turna bucăţi de aur sau de alt metal într-o anumită formă şi a imprima pe ele o legendă care le dă curs legal”. Citatele care însoţesc definiţia sunt din Hronicul lui Şincai („Îţi dăm slobozenie să baţi bani însămnaţi cu caracterul tău în toată crăimea ta”) şi din culegerea de Poezii populare a lui Vasile Alecsandri („Că de mult ce eşti avut,/ Bani de aur ai bătut”) cu referire la Constantin Brâncoveanu. Cum o dovedesc şi cele două ilustrări a bat citeste tot [...]

„N-au scris mână de înger, ci mână de ţărână”

„N-au scris mână de înger, ci mână de ţărână”

Octombrie 2015

A n t o n i m i a constituie, alături de sinonimie, polisemie şi câmpurile lexicale, un „model de structurare semantică”1. Una dintre ideile cărţii la care am făcut trimitere este aceea că inventarul (limitat) al termenilor cuprinşi într-un dicţionar de specialitate (de sinonime, de antonime) este îmbogăţit, în vorbire, prin contribuţia celor înzestraţi cu simţul limbii. La nivelul exprimării, actualizarea unei relaţii de antonimie presupune o selectare (o alegere) a termenilor, iar „selecţia este influenţată şi de încărcătura stilistică a termenilor, de intenţiile vorbitorului în ceea ce priveşte realizarea unui anumit efect expresiv-emoţional” (p. 144). O abatere cât de mică de citeste tot [...]

A sta cu fundul în două luntri

A sta cu fundul în două luntri

August 2015

 Termenii care denumesc părți ale corpului omenesc fac parte din vocabularul fundamental al unei limbi, alcătuind un câmp lexical aparte, în măsură să dovedească – alături de câmpul lexical al gradelor de rudenie – apartenența unei limbi la o familie. Cuvintele românești din această categorie sunt, cu o singură excepție, de origine latină și se caracterizează prin bogăția semantică, circulația deosebită, posibilitățile derivative, prezența în expresii și locuțiuni. Câțiva dintre termenii acestui câmp lexical, deși frecvenți în aspectul oral al limbii, au apariții rare în aspectul scris. Se înțelege că este vorba de cuvintele care denumesc organele genitale și a citeste tot [...]

Din dragoste de vin

Din dragoste de vin

Iunie 2015

Dictionnaire amoreux du VIN al lui Bernard Pivot a apărut în 2006, la Editura Plon, în seria Dicționar din dragoste de..., creată de Jean-Claude Simon care motivează astfel succesul cărții: „Născut în Beaujolais, fiul unui negustor de vinuri, fratele unui cultivator, Bernard, pudicul notoriu, se dezvăluie pentru prima dată în această carte, toată numai emoție. Iată ce justifică succesul ei: 140000 de exemplare vândute în Franța”. De succes s-a bucurat și în românește, așa cum o dovedește ediția a II-a apărută la Baroque Books & Arts, în colecția Savoir-Vivre, în traducerea lui Marius Constantinescu, cu o prefață de Dan C. Mihăilescu. În savuroasa prefață intitulată &b citeste tot [...]

„Risipei se dedă Florarul”

„Risipei se dedă Florarul”

Mai 2015

Verbul a se deda este de origine latină, continuator al lui dedere, un verb polisemantic însemnând „a da (de la sine)”, „a preda”, (fig.) „a lăsa în voie”; cu valoare reflexivă aducea sensul de „a se dedica, a se robi”. În limba română verbul intră în două serii sinonimice în funcție de principalele lui sensuri. Verbele din seria a se aclimatiza - a se adapta – a se familiariza (toate neologisme), sunt urmate de complemente construite cu prepozițiile cu sau la: S-a acomodat ușor cu noile realități. Când devin sinonime ale lui a se deda, verbele din seria a se închina - a se dărui – a se robi sunt urmate de complemente cu dativul. Complementele a citeste tot [...]

A prinde pe picior greșit

A prinde pe picior greșit

Aprilie 2015

Expresia este cunoscută și frecvent folosită datorită faptului că este nelipsită din limbajul comentatorilor sportivi. Expresia sugerează imposibilitatea unui sportiv (tenisman, de exemplu) de a returna mingea din pricina faptului că primește mingea pe partea piciorului de sprijin.  Expresia s-a generalizat fiind folosită pentru a denumi o situație neplăcută, „delicată”, care provoacă ezitări, precipitare și surprize în modul de rezolvare. Răsfoind presa scrisă am observat cât de numeroase și variate sunt astfel de situații în care se pot afla atât persoane („candidați”, „diriguitorii culturali”), cât și instituții („Avocatul Poporului”, „Ministerul...&rdquo citeste tot [...]

Un ideal de frumusețe feminină: piele pe ciolănele

Un ideal de frumusețe feminină: piele pe ciolănele

Martie 2015

Concurența dintre două sinonime cunoaște și aspecte imprevizibile; cel mai ades ea se termină cu victoria unui oponent (vezi diplomă și patalama), uneori, „rivalii” își împart teritoriul (varză-curechi), alteori, termenii se specializează, evitându-se (inimă-cord). În unele cazuri „lupta” cunoaște învingători vremelnici, prelungindu-se și dovedind că sunt șanse de „conviețuire”. O astfel de situație poate fi ilustrată cu perechea de sinonime os-ciolan. Cele două cuvinte ilustrează, în termenii lui Alf Lombard, „tradiția latină”, respectiv „tradiția slavă” a căror coexistență „a creat probleme de concurență și de sinonimie deseori foarte d citeste tot [...]

A-și juca viața (cu cineva)  „a-și pune viața în pericol (printr-un comportament nesăbuit)”

A-și juca viața (cu cineva) „a-și pune viața în pericol (printr-un comportament nesăbuit)”

Februarie 2015

În ultimii ani, Editura Humanitas a reeditat mare parte din creația lui Radu Rosetti, „ultimul mare cronicar moldovean”, cum a fost numit. Viitorul scriitor, descendent al unei vestite familii implicate în istoria Moldovei, se simte atras din tinerețe de trecutul istoric al familiei și al țării. Pasiunea aceasta s-a concretizat, pe de o parte, în studii de istorie morală și, pe de altă parte, în două romane istorice. Dar prețuirea cea mai mare i-o vor aduce scrierile memorialistice. Parte din cele 20 de povestiri din volumele Povești moldovenești (1920) și Alte povești moldovenești (1921) se vor regăsi în cele trei volume de Amintiri (apărute în 1923, 1926 și 1927). Pe lângă valoroasele informații privit citeste tot [...]

A-şi roade zăbala (frâul)  „a se nelinişti, a se impacienta,  a fi nerăbdător”

A-şi roade zăbala (frâul) „a se nelinişti, a se impacienta, a fi nerăbdător”

Ianuarie 2015

Expresia este în măsură să închege în imaginația cititorului figura unei ființe stăpânite de neliniște şi de nerăbdare. Când află că Vodă îl cheamă la Suceava, Ionuţ Jder se bucură căci „îşi rosese destul zăbala în plictisul Cetăţii, îngrăşându-se” (Sadoveanu, Opere, XIII, 430). Din păcate, nici însărcinarea primită nu-l mulţumeşte: „nu prea era împăcat în sine cu slujba aceasta de vornic de turme, nici cu încetineala de melc la care era supus. Îşi rodea frâul şi n-avea ce face...”(idem, 570). Originea expresiei se află într-o epocă mai veche, în care calul (murgul) era tovarăşul apropiat al ostaşului şi al gene citeste tot [...]

(Bun) şi de rugă  şi de fugă

(Bun) şi de rugă şi de fugă

Decembrie 2014

Substantivul rugă este un postverbal de la verbul a ruga. Cuvântul are mai multe înţelesuri grupate astfel în DLR, tomul IX:  1. Rugăminte, implorare; 2. Rugăciune; 3. (Prin Transil. şi Maram.) Loc de rugăciune, capelă, mănăstire, troiţă, cruce; 4. (Regional) Serbarea patronului unei biserici creştine, hram, şezătoare. Primul sens este ilustrat şi cu citate din creaţii poetice populare şi culte; în două cazuri termenul îl atrage în rimă pe fugă: „Căci cu grămada pornite în fugă,/Nici poruncă ascultă, nici rugă” (I.Budai Deleanu, Tiganiada, 259), „Şi atuncea când spre uşă el se-ntoarse ca să fugă,/ Ea-l opreşte-n loc cu ochii şi c-o mult smerită rugă” citeste tot [...]

A-şi ridica ochii asupra cuiva „a îndrăzni”, „a cuteza”

A-şi ridica ochii asupra cuiva „a îndrăzni”, „a cuteza”

Noiembrie 2014

Ca toate verbele din vocabularul fundamental şi a ridica ( Expresia a-şi ridica ochii este prezentă în dicţionare cu sensul „a privi în sus”. De fapt, în sus înseamnă „spre cer”, „către soare”, şi, în cele mai multe contexte ilustrative, „spre Dumnezeu”: „Ridicând ochii spre cer,... cheamă în ajutoru-i protecţia mântuitoare a zeului armatelor” (N. Bălcescu). Într-un context sadovenian expresia sugerează „trezirea” la viaţă a unui suflet mâhnit, fie el nobil („Deci după ce a suspinat o vreme împăratul, cu fruntea plecată, a ridicat ochii şi s-a uitat iarăşi la lume”) sau umil (...„Vezi dumneata, a citeste tot [...]

A-i cădea (cuiva) solzii de pe ochi

A-i cădea (cuiva) solzii de pe ochi

Octombrie 2014

Parcursul „vieţii” unui cuvânt este, de multe ori, o continuă „luptă”; concurenţa sinonimelor, corpul fonic precar, asemănarea formală cu alţi termeni sunt tot atâtea obstacole pe care cuvintele le evită prin schimbarea sensului.  Sub rădăcina sol-, Alexandru Graur grupează în dicţionarul său de Cuvinte înrudite (apărut în 1980) cuvinte moştenite (solz, a săruta) şi neologisme de origine latină (a salva, a consolida, salubritate) sau franceză (soldat, sold, a suda). În cazul unora dintre aceste cuvinte „înrudirea” poate fi acceptată de vorbitorul obişnuit: cele două verbe a săruta (cuvântul moştenit continuă, prin evoluţie fonetică, lat. salutare „a citeste tot [...]

Niciodată nu trebuie să spui niciodată

Niciodată nu trebuie să spui niciodată

August 2014

 Însuşirea cuvântului niciodată este, în majoritatea cazurilor, una timpurie, căci părinţii şi bunicii, în fiecare seară, îşi încep povestea menită să aducă somnul copiilor cu A fost odată ca niciodată... Înţelesul vorbei se va desluşi mai târziu când copiii vor înţelege şi accepta convenţiile basmului şi când niciodată va fi pus în relaţie cu celelalte adverbe formate prin compunere (altădată, câteodată, deodată, dintr-odată, vreodată), toate aducând nuanţe temporale.  De altfel, în multe ilustrări ale termenului în DLR, elementele componente sunt izolate grafic (nici odată sau nici o dată). Surprinde numărul mic de sinonime citeste tot [...]

Nimeni nu-i profet în ţara lui

Nimeni nu-i profet în ţara lui

Iunie 2014

(O ilustrare)   Când, în 1996, a apărut, la editura Helicon, Dicţionarul rostirilor biblice al lui Radu Ciobanu, cititorul a putut vedea cât de multe dintre „structurile fixe ale vorbirii noastre cotidiene” îşi au originea în textele biblice. În cazul unora dintre sintagmele şi locuţiunile folosite (Turnul Babel, în sânul lui Avram, De la Anna la Caiafa), vorbitorul are conştiinţa originii lor, în cazul altora, care nu conţin nume proprii, (piatră de încercare, prefacerea săbiilor în pluguri) singurii care mai recunosc obârşia „vorbei” sunt cunoscătorii domeniului. Înţelesul multora dintre aceste „rostiri” s-a laicizat iar structur citeste tot [...]

A nu avea (nicio) para chioră

A nu avea (nicio) para chioră

Mai 2014

Influenţa limbii turceşti asupra limbii române, importantă sub raport numeric, a fost o constantă a activităţii ştiinţifice a filologului şi lingvistului Lazăr Şăineanu, unul dintre cei trei „ucenici” ai lui B.P. Hasdeu de care acesta era mândru (ceilalţi doi fiind Grigore Tocilescu şi Ion Bianu). Materialul din Elemente turceşti în limba română (1885) va fi reluat, amplificat, nuanţat în lucrarea Influenţa orientală asupra limbii şi culturii române (3 vol.) din 1900. Concluzia la care ajunge cercetătorul va fi reţinută şi reprodusă de Sextil Puşcariu în capitolul „Vecinii” din „Limbă şi naţiune” (partea a doua a monumentalei lucrări Limba română): „Mai toat citeste tot [...]

Frazeologie românescă:  A se face iască

Frazeologie românescă: A se face iască

Aprilie 2014

Expresia are două sensuri, unul propriu „a se usca” şi altul figurat „a slăbi foarte mult, a se ofili”. Termenul mai puţin cunoscut vorbitorilor de azi este substantivul iască, folosit mai mult la singular şi cu precădere în limbajul popular. Cuvântul provine din lat. esca şi, printr-o evoluţie semantică aparte, s-a îndepărtat de sensul pe care-l avea în latină („mâncare, hrană, momeală de prins peşte sau păsări”). În limba română iască denumeşte o ciupercă ce creşte pe copaci; sinonimele regionale ale termenului sunt babiţă (Muntenia), băcălie (Moldova) şi copită (Ardeal). Dicţionarele ilustrează cuvântul cu citate din culegerile de texte populare şi din opera sc citeste tot [...]

Radu Beligan,  între acte

Radu Beligan, între acte

Martie 2014

Neologismul antract, de origine franceză, denumeşte pauza dintre două acte ale unui spectacol jucat pe scenă. Cele două cuvinte din care este format (entre şi acte) au continuat să fie folosite şi separat şi aşa le regăsim în titlul unei cărţi de confesiuni semnată de Radu Beligan (Între acte, Editura Alfa, 2013). Cartea cuprinde însemnări desprinse dintr-un blocnotes în care a consemnat, „cu un condei zorit şi sumar”, „observaţii care răspund nevoii de proprie cunoaştere, de dialog cu mine însumi şi de aducere aminte”. „Prefaţa” cărţii lămureşte asupra conţinutului şi structurii volumului şi orientează lectura cititorului. Deşi nu lipsesc destăinuirile, nu avem de-a face cu un &bd citeste tot [...]

Cartea metaforelor

Cartea metaforelor

Februarie 2014

Născută în vechea Grecie, în cadrul dezbaterilor politice şi al pledoariilor judiciare, retorica este definită ca arta de a convinge printr-un discurs ales, îngrijit şi plastic. De-a lungul timpului persuasiunea îşi adaugă expresivitatea şi caracterul normativ, fapt ce va duce, mai întâi, la o solicitare intensă a figurilor de stil – obiectul de studiu al retoricii – şi, mai apoi, la o nuanţată şi excesivă clasificare a acestor figuri de stil (tropi).  Ne-am obişnuit să vorbim despre figuri de stil mai ales când facem referiri la limba şi stilul unui scriitor. Numai că procedeele folosite pentru a face comunicarea orală / scrisă mai expresivă (cum sunt definite figurile de stil) se regăses citeste tot [...]

Dincolo de cuvinte

Dincolo de cuvinte

Decembrie 2012

La sfârşitul fiecărei emisiuni Bouillon de culture (a treia emisiune culturală, după „Ouvrez les guillemets” şi „Apostrophes” realizată de Bernard Pivot), cunoscutul jurnalist şi om de televiziune, punea invitatului 10 întrebări, aceleaşi pentru toţi, întrebări ce presupuneau răspunsuri scurte. La ultima emisiune B. Pivot răspunde propriului chestionar. La prima întrebare (Votre mot préféré?) răspunsul este au jourd`hui. Argumentele acestei alegeri le găsim în Les mots de ma vie, carte apărută în 2011, la editura Albin Michel: „pentru mine care sunt jurnalist, cel mai frumos cuvânt al limbii franceze este azi . Ieri este un cuvânt al istoricului, mâine un cuvânt al futurologului. Azi este mult mai bine limitat în timp, doar el conţine ese citeste tot [...]

Îndrăzneală bine temperată

Îndrăzneală bine temperată

Noiembrie 2011

Ioana Revnic, Dresură de lei, Bucureşti, Curtea Veche, 2011 În 2007, Biblioteca revistei Familia se îmbogăţea cu un volum de Investigaţii de critică literară intitulat Competiţia ficţiunilor. Coordonatorul acestui volum colectiv, Ion Simuţ, oferea unor foarte tineri cercetători (şapte doctoranzi „devotaţi într-un mod critic inteligent literaturii române contemporane”) şansa unei confruntări „pe piaţa literară”, convins fiind de necesitatea unei „emulaţii a competenţelor în domeniul criticii literare de actualitate”. Între timp, fireşte, fiecare dintre tinerii istorici şi critici literari şi-a continuat parcursul de perfecţionare dovedind, prin activitatea publicistică şi profesională, că „pasiunea pentru obiectul cercetării citeste tot [...]

Marius Sala, 101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create

Marius Sala, 101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create

Octombrie 2011

Editura Humanitas are, din 2010, o nouă colecţie „Viaţa cuvintelor”, al cărei coordonator este academicianul Marius Sala. În intenţia coordonatorului fiecare volum va cuprinde „povestea a circa o sută de cuvinte dintr-un domeniu”şi va prezenta “într-o formă atrăgătoare şi accesibilă oricărui cititor” informaţii variate despre originea şi evoluţia cuvintelor româneşti, oferite de lingvişti de mare valoare din ţară şi străinătate. Cunoscând interesul publicului larg pentru problemele privind originea cuvintelor (interes dovedit de audienţa emisiunilor despre istoria cuvintelor româneşti, de la Canalul Cultural al Televiziunii Române şi de receptarea favorabilă a celor două volume intitulate „Aventurile unor cuvin citeste tot [...]

Antroponimie sadoveniana

Antroponimie sadoveniana

Noiembrie 2010

- REMOTIVAREA NUMELOR PROPRII - De multe ori omul care trece isi poarta sufletul in trasaturile fetei, iar natura sa i-o denunta numele pe care si-l rosteste (Sadoveanu Opere, XV , 232). Sadoveanu este creatorul unui vast univers uman in care se regaseste, indirect, intreaga viata sociala, economica si culturala din intinse epoci ale istoriei poporului roman. Cercetarea umanitatii sadoveniene1 a facut posibila gruparea personajelor dupa variate si multiple criterii (ocuaptie, sex, rang social, nationalitate, religie) si constituirea unor bogate serii tipologice. Aceasta diversitate si bogatie de suflare omeneasca pretinde nu numai cunoasterea amanuntita a realitatilor sociale, incepand cu mentalitatea unei epoci (etnii, clase sociale), continuand cu ierarhia sociala, citeste tot [...]

Singur pe lume*

Singur pe lume*

Mai 2010

Intr-un gest de recunostinta fata de regretatul carturar Adrian Marino, Polirom publica Viata unui om singur, autobiografia acestuia, lucrare postuma in posesia careia editura a intrat prin amabilitatea doamnei Lidia Bote Marino. Primele pagini din Preambul ofera cititorului informatii despre geneza lucrarii: prima versiune a textului, datand din 1993, il nemultumeste pe autor atat in privinta continutului (prea explicativ si descriptiv, prea insistent si anectdotic, extrem de confesiv si resentimentar), cat si in privinta compozitiei (prea redundant si, mai ales, prost organizat). Rescrierea povestii si completarea ei cu anii postdecembristi aduce o alta versiune (o autobiografie pur intelectuala, ideologica si culturala) cu o viziune echilibrata si pe c citeste tot [...]

De  la robota la... robot

De la robota la... robot

Martie 2010

In urma cu treizeci de ani, Al. Graur publica ( la Editura Stiintifica si Enciclopedica) o carte de Cuvinte inrudite in care aducea pe aceeasi pagina, termeni foarte indepartati ca forma si inteles, dar avand aceeasi origine latina. Autorul alegea 284 de radacini latinesti in jurul carora grupa atat cuvintele romanesti mostenite din latina cat si neologismele romanice imprumutate. Asezand in fata fiecarei grupe doua cuvinte cu origine comuna, dar apartinand unor campuri semantice diferite, autorul oferea cititorului nespecialist ( si nu numai!) surprize etimologice in masura sa-l determine sa citeasca intreaga pagina. Bunaoara, cititorul afla ca radacina tex- se pastreaza in cuvintele mostenite a tese, subtire, in neologismele text, textil, context, pretext dar si in ...toale citeste tot [...]

La Multi Ani!

La Multi Ani!

Decembrie 2009

La Multi Ani! ( putina etimologie) Este cunoscut faptul ca principalul mijloc de formare a cuvintelor in limba romana este d e r i v a r e a ; se spune ca romana este o limba de tip derivativ. Ca si celelalte limbi neolatine, romana continua si amplifica o trasatura a limbii latine in care procedeul formarii de noi cuvinte cu ajutorul sufixelor si prefixelor adaugate unei radacini era productiv. Bunaoara, de la verbul fero a purta latina a format numeroase verbe ale caror nuante semantice le-au adus prefixele : confero, defero, differo, affero, praefero, refero, suffero, transfero, toate regasindu-se in lexicul limbii noastre ( a suferi este un cuvant mostenit , celelalte sunt neologisme). Sunt insa limbi ( germana, de exemplu) care isi imbogatesc lexicul printr-un al citeste tot [...]

Sansele unui neologism: iluzie

Sansele unui neologism: iluzie

Martie 2009

In limba romana substantivul iluzie perceptie falsa a unui obiect prezent inaintea ochilor; situatie in care o aparenta sau o fictiune este considerata drept realitate are statut de neologism fiind un imprumut din limba franceza (illusion); tot neologisme sunt si termenii din aceeasi familie lexicala: a se iluziona, iluzionism, iluzionist, iluzoriu. Cuvantul francez si corespondentele sale in italiana (illusione)si spaniola (ilusion) isi au originea comuna in lat. illusione care porneste de la verbul illudere. Daca indepartam prefixul intensiv in-, verbul ludere ne duce la ludus. Unele din sensurile acestui substantiv joc, spectacol, reprezentatie teatrala pot explica evolutia semantica de mai tarziu. Cu o astfel de origine nu e de mirare ca neologismul va intra firesc in d citeste tot [...]

SCRISORI DIN ROASE PLICURI

SCRISORI DIN ROASE PLICURI

Octombrie 2008

Cunoscutul vers eminescian se regaseste pe coperta uneia dintre cartile celui pe care dorim sa-l evocam in acest numar al revistei: omul si lingvistul G.I. Tohaneanu (mai 1925- august 2008). In urma cu aproape doua decenii am indraznit sa-i trimit lui G.I.Tohaneanu (pe care-l cunosteam din Romania literara) o scrisoare in care ii propuneam, spre verificare si intarire, etimologia unui cuvant cu circulatie regionala dar prezent in lexicul sadovenian. Nu prea trageam nadejdea unui raspuns prompt, dar el a venit. Se intelege ca etimonul propus de mine a fost pus sub semnul indoielii, dar m-a uimit modul elegant prin care eram incurajat: Nu exclud ipoteza dumneavoastra; ramane sa reflectez mai temeinic la ea. Va voi scrie din nou indata ce voi ajunge la o concluzie in legatur citeste tot [...]

Limbaj si intoleranta

Limbaj si intoleranta

Septembrie 2008

Capitolul al VIII lea al cartii pe care am prezentat-o in numarul trecut al revistei ( Gian Luigi Beccaria, Tra le pieghe delle parole, Torino, Einaudi, 2007)1 se intituleaza Il diversosi se ocupa de modalitatile prin care se traduce in limbaj intoleranta fata de un vorbitor de alta limba. Exemplele aduse in discutie acopera un timp indelungat, fiindca diferentele de religie, de obiceiuri, de rasa au produs si produc neincredere si ura. De la atitudinea vechilor romani care interziceau capuanilor folosirea propriului dialect din cauza ca i-au tradat in al doilea razboi punic, pana la atitudinea administratiei turcesti pentru care nu exista cuvantul curd (se cere a se vorbi doar de turci care traiesc in munti) se pare ca nu exista nicio deosebire. Formele pe care le imb citeste tot [...]

Limbi vii, limbi moarte

Limbi vii, limbi moarte

Iulie 2008

In vara lui 2007, am cumparat, dintr-o librarie Mondadori, o carte de Gian Luigi Beccaria intitulata Tra le pieghe delle parole, aparuta in colectia Saggi a editurii Einaudi din Torino, atras fiind si de subtitlul cartii (Lingua, storia, cultura), subtitlu ce-mi aducea aminte de Cultura si limbaj a profesorului Gh. Bulgar, publicata 1986 la Editura Eminescu. De pe copertile cartii am aflat cateva date despre Gian Luigi Beccaria: profesor la Universitatea din Torino, unde preda cursul de Istoria limbii italiene, autor al unor lucrari de lexicologie, conducator al unui colectiv care a elaborat un Dictionar de lingvistica si filologie, metrica, retorica (a carui prima editie figureaza in bibliografia Dictionarului de stiinte ale limbii, aparut la Nemira si premiat de Academia Roman citeste tot [...]