Aboneaza-te la newsletter




Adrian Lesenciuc


Tânărul Voiculescu prin lentile pârscovene

Tânărul Voiculescu prin lentile pârscovene

Decembrie 2020

Unul dintre cei mai importanți exegeți ai lui Vasile Voiculescu, scriitorul Gheorghe Postelnicu, împarte cu marele poet ortodox cel puțin leagănul aceluiași spațiu care l-a plămădit, Pârscovul buzoian, „cu dealurile împădurite sau acoperite cu livezi și vii, cu hobăi umbroase pline de case și grădini”. La umbra dealurilor din Subcarpații Curburii și, mai ales, la umbra lui Vasile Voiculescu, Gheorghe Postelnicu a lăsat lucrări importante atât despre satul natal: Vechi familii pârscovene, Jurnal pârscovean, Vechi case pârscovene sau Dicționarul dascălilor pârscoveni, cât și despre marele scriitor: Viața și opera lui Vasile Voiculescu sau Repertoriu lexicografic V. Voiculescu. Pentru a duce mai departe cele două moșteniri, a locului și celui citeste tot [...]

Izolarea ca premisă  a iubirii

Izolarea ca premisă a iubirii

Noiembrie 2020

Era firesc să ne așteptăm la numeroase cărți despre perioada constrângătoare a pandemiei, despre „noul normal” (new normal) al vieților noastre – spre a ne raporta la unul dintre multiplii termeni împrumutați din vest în ultimii ani și care au făcut carieră la noi, alături de post truth sau de fake news, de pildă – dar prima din seria de lucrări dedicate „închiderii” a fost Singuri #acasă. Părinți și copii în pandemie, coordonată de Simona Preda și publicată la Editura Vremea1. Nu doar că a fost cartea care a deschis dezbaterea pe marginea marii provocări a acestei perioade, ci a și fost o lucrare abordată de autorii ei, părinți și copii, din interiorul fenomenului, în chiar timpul stării de urgență, apărând fizic imediat dup citeste tot [...]

Vin rafinat îmbuteliat la Cartea Românească

Vin rafinat îmbuteliat la Cartea Românească

Aprilie 2020

Îl citesc și recitesc pe Ioan Moldovan în proximitatea altor doi uriași ai poeziei contemporane: Constantin Abăluță, cu simplitatea lui obsesivă, cu rafinamentul și discreția discursului poetic, respectiv Aurel Pantea, neoexpresionistul echinoxist în imersiune în lăuntrul dezolant. Evident, Ioan Moldovan este un poet care se bucură de o identitate poetică inconfundabilă, în ciuda frecventării aceleiași școli de poezie (și în aceeași generație) cu Aurel Pantea: Echinoxul clujean, care i-a format deopotrivă și pe Ion Mureșan, Marta Petreu, Ion Cristofor, Mircea Petean, Traian Ștef, Dumitru Chioaru și alții. Iar la Ioan Moldovan, inclusiv în cel mai recent volum de versuri, Multe ar mai fi de spus1, spre deosebire de visceralitatea poemelor lui Aure citeste tot [...]

Jurnalul britanic

Jurnalul britanic

Februarie 2020

7 ani în Occident – proiectând parafrastic Tibetul interior în raport cu romanul austriacului Heinrich Harrer și cu mult mai cunoscutul film omonim, produs pe marginea romanului de Jean-Jacques Annaud după jumătate de veac – este un jurnal de idei atipic, scris de Mihai Neamțu, reproducând (în geometrie textuală fractală) geografii interioare și exterioare din anii studiilor la Durham și Londra. Și asta pentru că tânărului Mihai Neamțu, olimpic la filosofie, i s-a oferit șansa, după evenimentele din decembrie 1989, să urmeze studiile masterale la Universitatea din Durham și studiile doctorale la King’s College, să beneficieze de o bursă Erasmus la Universitatea Ludwig Maximilians din Bavaria și de stagii de cercetare la Russell Kirk Center din Me citeste tot [...]

Exhibarea obsesiilor sau despre o altfel de estetică a cotidianului

Exhibarea obsesiilor sau despre o altfel de estetică a cotidianului

Ianuarie 2020

Licențiată în matematică, Violeta Savu este o poetă la care te-ai fi așteptat „să vadă idei” camilpetresciene, să cultive o poezie amintind de argheziana „slovă făurită” sau să se raporteze la treptele cunoașterii în drumul spre „capătul osiei lumii”, precum o făcuse cândva Ion Barbu în geometria astrală din Joc secund. Așadar, în vremuri în care nu prea poți aduce în texte referințe livrești, ci mai degrabă pe cele ale propriei biografii, în care „ideile moarte” din rafturile bibliotecii camilpetresciene trebuie înlocuite obligatoriu cu viață dezbrăcată pe de o parte de ornamentația figurilor de stil și figurilor retorice, pe de alta de arborescența parcursului hermeneutic, de ermetismul în care se pot împleti, „în că citeste tot [...]

Orizonturi interioare. Bilanț provizoriu

Orizonturi interioare. Bilanț provizoriu

Mai 2019

Ion Cristofor este un poet care pătrunde sub scoarța postmodernă a realului fragmentat, trăgându-și seva din modernismul întârziat. Debutul în vârsta de mijloc a echinoxismului – În odăile fulgerului, Editura Dacia, 1982 – îl așază pe un traseu care nu se desparte nici de tradiția mișcării clujene: aplecarea spre livresc, angajarea echilibrată, valorizarea esteticului, nici de cea a locului. Ambele presupun, egal, asumarea tradiției, construirea, în orizontul fragmentărilor, a unui drum propriu stabil, valorizarea libertății temperate prin exigențe înalte, cultivate, eliberarea de constrângeri și slujirea principiului autonomiei esteticului. De aceea poate Ion Cristofor – devenit între timp un nume de referință în poezia contemporană – citeste tot [...]

Subminarea prin ritm sau 1,2,3 1,2,3 drink

Subminarea prin ritm sau 1,2,3 1,2,3 drink

Martie 2019

Tânăra Sandra Cibicenco are ambiția ca de la volumul de debut să se ia la harță cu poezia. Sau, mai precis, cu poezia noastră, cu cea care, sub tiparele producției colective premoderne, ale modernității asumate sau ale postmodernității, se definește printr-un traiect al parcursului liric autohton. Sandra Cibicenco se revendică din tumultul avangardist doar ca intenție, ca nevoie de reorganizare a unor conținuturi obosite ale unei proiecții lirice previzibile, din care valul demolator al futurismului din urmă cu un secol nu a putut disloca nimic spre reașezare ulterioară. Amintind de angajarea deconstructivistă din Levantul cărtărescian în raport cu același corpus al poeziei românești, Salata de cuvinte1 propune subminarea prin ritm, pastișarea ritmu citeste tot [...]

Un continuum identitar

Un continuum identitar

Ianuarie 2019

Adrian Grauenfels este un risipitor de sine pentru alții și un exotic constructor de spații poetice de care se leagă biografii exterioare și interioare. Născut în București, în 1946, Adrian Grauenfels emigrează în Israel în 1972. Inginer, atras irezistibil de literatură, abandonează rigoarea unei cauzalități de suprafață pentru a lăsa curgerea analogică a propriei proiecții poetice să se reverse în lucrări la mai multe mâini (coproducții, poezii în tandem), în amestecuri poetice nestructurate ale creării și recreării (prin traducere), în colaje, almanahuri, antologii, în cărți tipărite și digitale, în numeroase reviste pe care le-a fondat și condus și care, într-un fel, dau seamă de această revărsare creatoare fără ca orgoliul unei citeste tot [...]

Scrisoarea Evei.  O lectură semiotică

Scrisoarea Evei. O lectură semiotică

Noiembrie 2017

Oana Boc pune între paranteze, cum sugerează Irina Petraș, instrumentarul rigid al lingvistului și filologului și propune o poezie candidă, confesivă, feminină prin excelență, în înțelesul consacrat de critica literară românească. Așadar, nonconformistă în raport cu direcția vremurilor, voit așezată în proximitatea senzuală a balanței care cântărește deopotrivă cerebralitatea, poezia Oanei Boc surprinde prin prospețime în plină perioadă a creațiilor aride, cotidianiste. Această așezare nu este nicidecum o slăbiciune. Este doar o conștientizare și exploatare a genului, într-un discurs autonom, posibil de pus sub lupa gynocriticismului lui Robin Tolmach Lakoff. Angajând cerebral (prin înclinație naturală) discursul poetic al Oanei Boc, citeste tot [...]