Aboneaza-te la newsletter




Teodor Sărăcuț-Comănescu


Fulgurații (în ritm de haiku)

Fulgurații (în ritm de haiku)

Aprilie 2021

Fulgurații (în ritm de haiku)   *   liniște-n apus soare sărutând munții –  țărani osteniți *   vântul șuierând prin copacii desfrunziți –  suflet chinuit *   un zâmbet amar citeste tot [...]

Nevoia de lectură

Nevoia de lectură

Februarie 2021

Lectura reprezintă, sau cel puțin așa ar trebui, unul din atributele esenţiale ale omului contemporan. S-a vorbit in extremis despre această „nobilă misiune” şi, cu riscul de a-i mai demonetiza truismul care o susţine, mă voi opri la o altă faţă a lecturii – diversitatea în unicitatea ei. Dincolo de faptul că se citeşte foarte puţin, cum a spus-o şi Voltaire la timpul său, important rămâne modul în care cititorul reuşeşte să se apropie de lectură şi să facă din ea un act de cultură perpetuă. E o mare diferenţă între cum trebuie să citim o carte de idei, un scriitor ermetic, o piesă de teatru, o carte care se adresează sentimentului etc., sau un critic literar. Fiecare dintre acestea necesită o anume pregătire şi atenţie, ba c citeste tot [...]

Valeria Merca – Răbdarea lacrimei

Valeria Merca – Răbdarea lacrimei

Decembrie 2020

Valeria Merca, născută la 4 noiembrie 1957, în orașul Huedin, județul Cluj, și-a petrecut copilăria în Cerbești, comuna Poieni, „un cătun situat la poalele munților Vlădeasa, un tărâm binecuvântat de Dumnezeu, cu oameni hâtri și frumoși la suflet, chibzuiți și harnici, cărora le păstrez o nespus de vie amintire”, așa cum ne mărturisește poeta. Întâlnirea ei cu poezia vine dintr-o altă mărturie: „Contrar obișnuinței de a citi copiilor povești înainte de culcare, eu adormeam legănată doar de poeziile lui Eminescu, pe care mi le citea măicuța mea seară de seară. Măicuța mea, femeie vrednică de la țară, absolventă a patru clase primare. Nu voi ști niciodată cum și când a ajuns acel volum de poezii în casa noastră. Cert citeste tot [...]

Era doar o coasă...

Era doar o coasă...

Ianuarie 1970

Toader umblase mai bine de două ore prin tot satul ca să-și adune niște clăcași pentru a doua zi, „acu’ că era vreme bună”, cum își spusese în gând încă de dimineață, când a coborât din mers din vagonul cu cărbune tocmai în cotitura Iadului, unde mocănița trăgea mai greu în drumul ei spre munte. Acum era mândru că lucrează ca manevrant pe Ponor, chiar dacă unii îl mai luau peste picior, spunând că-i „frânar”. Toader nu se supăra pe ei, știind că o fac doar în glumă. Cosașii erau greu de alcăzit, dar iarba trebuia pusă jos deoarece vremea era cam trecută din cauza ploilor, dar și din cauza serviciului la care n-ar fi renunțat nici în ruptul capului. Era convins că va găsi, fiindcă fusese și el la câțiva, și datoria, citeste tot [...]

De la romanul „istoric” la romanul „mitopolitic” actual

De la romanul „istoric” la romanul „mitopolitic” actual

Februarie 2020

După ce a scris 15 cărți de substanță (și nu plachete), romane în esență, unul premiat de Uniunea Scriitorilor din România în 1987 (O lacrimă pentru Măria Sa, roman istoric, Editura Albatros), premiul național „Duiliu Zamfirescu” pentru cel mai bun roman în manuscris (Voievodul Albastru, apărut la Editura Caiete Silvane, 2001), arta scriiturii îl recomandă ca fiind un scriitor cu „ștate vechi”, cel puțin în ceea ce reprezintă romanul istoric actual. Romanele lui Florin Horvath sunt ancorate puternic în istoria mai veche, dar și mai nouă a României, și nu numai, de la „spațiul mitic” la istoria controversată a socialismului și comunismului, pornită din nedisimulată, enormă informație, cultură, lectură, intuiție, și nu mai puțin citeste tot [...]

Generaţii și generații...

Generaţii și generații...

Ianuarie 2020

Sfârşitul celui de-al doilea deceniu al secolului XXI aduce parcă în discuţie, mai mult ca oricând, „stigmatul” de generaţie. Generaţiile, se ştie, s-au succedat de-a lungul timpului una după alta, fiecare din ele fiind la un moment iniţiatic cea mai discutată. Părerile cercetătorilor, psihopedagogilor, privind „categoria” de generaţie, au fost extrem de diverse. În Dicţionarul explicativ al limbii române, la termenul de generaţie, găsim următoarea explicaţie: „Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeaşi vârstă”.  Dacă ne aplecăm asupra definiţiei de mai sus, constatăm că ea are la bază doar un principiu „biologist”, asemenea celui al vieţuitoarelor de pe mapamond. Ne putem întreba a citeste tot [...]

Destin... cu șfichiuri

Destin... cu șfichiuri

Iunie 2019

(soliloc fantezist) Omul suportă multe în viață, tolerează, mai ales când este tânăr, și trece mai ușor peste anumite neplăceri, însă cu timpul, amintindu-și de faptele din trecutul său, de multe ori îi vine să râdă, iar alteori, gustul amar al unei întâmplări îl răscolește cu mai mare intensitate decât în momentul în care s-a petrecut, și atunci respinge cu toată ființa lui imaginea acelui trecut. Există destul de multe entități umane, care țin să se confeseze celor din jur, și din simplul motiv de a se îndepărta de poverile pe care le duc sau, pur și simplu,  pentru că așa simt că își eliberează mintea și sufletul de această încărcătură. Unii chiar nu pot trăi în asemenea complicități. Acomodarea cu citeste tot [...]

Vieți paralele?  Lucian Blaga vs. Ion Barbu

Vieți paralele? Lucian Blaga vs. Ion Barbu

Decembrie 2014

Lucian Blaga şi Ion Barbu, doi din cei „trei mari B” ai literaturii române, au avut, se pare, vieţi şi, în acelaşi timp, destine paralele (9 mai 1895-6 mai 1961; 19 martie 1895-11 august 1961). Atât unul, cât şi celălalt au iubit într-un mod aparte diverse domenii ale artei în care au şi excelat, cu o dorinţă motivată de a-şi lua doctoratul, în cel puţin unul dintre aceste domenii. Cu sprijinul unor personalităţi din ţară vor reuşi să obţină câte o bursă în Germania. Lucian Blaga îşi termină studiile universitare şi obţine titlul de doctor în filosofie cu teza Cultură şi cunoştinţă („Kultur und Erkenntnis”) în anul 1920, iar Ion Barbu se î citeste tot [...]