Aboneaza-te la newsletter




Daniel Mureșan


Steve Hackett – Under A Mediterranean Sky

Steve Hackett – Under A Mediterranean Sky

Octombrie 2021

Era cunoscutul saloanelor, prietenul prințeselor, era noblețea în stare pură. Era Beethoven, spiritul spiritelor, figură precisă și clară în elita muzicii. Dar la treizeci și doi de ani era aproape surd, pierduse contactul cu universul sonor. Urmele sunetului, izvoarele senzației, erau secate. Modelatorul notelor nu le mai percepea. Au urmat compoziții din imaginea tot mai palidă a sunetelor. Totul era scăldat într-o lumină confuză, palidă, un fel de lumina Infernului dantesc, o iritare a materiei. Infirmitatea compozitorului se traduce într-un fel de incertitudine a zilei de mâine, plină de pasiune dar și de isterie. Se voia un perfecționist al sunetelor ce nu le mai percepea. Uvertura la Leonora a fost scrisă de cinci ori. Totul era o revărsare ner citeste tot [...]

Beth Hart –  High Five Romania

Beth Hart – High Five Romania

Septembrie 2021

Nu am fost pentru prima oară la Brezoi, acolo unde acum câțiva ani s-a născut un fenomen. Am fost din nou la un festival ce s-a descătușat de mediocritatea elitelor. Și nu în vreun mare oraș sufocat de mici și bere la pet, plin de spectatori ce se scarpină pe burtă. Ci într-un orășel de pe Lotru, clădit de italienii săraci, pe la sfârșitul secolului XIX. Norocul orașului a fost primarul neamț Robert Schell, un iubitor de muzică ce s-a întâlnit cu un alt iubitor de muzică bună – Mihai Răzvan Mugescu. Și uite așa s-a născut fenomenul Brezoi. Iar anul acesta a fost ceva ce la început nimeni nu a crezut: cinci concerte ale reginei blues-ului – Beth Hart. Pe Beth o vedeam pentru prima oară. Pe lângă profesionalism, am văzut un artist ce citeste tot [...]

Cronica discului: Big Big Train – Common Ground

Cronica discului: Big Big Train – Common Ground

August 2021

Viață! Ce este viața? Un periplu social în rândul umanității? Dar dragostea? Ajunge ea la o unire prin bunătate? Întrebări, multe întrebări. Pandemie, răutate, bani, averi. Viața asta e o legătură cinică cu avantajele societății. Odată intrat în miezul ei, descoperi o atmosferă caustică de autodistrugere, o scenă întunecată, aprinsă de senzații și o conștiință vie, uneori subtilă, alteori critică, ce a văzut lumina, de multe ori distorsionată și distrugătoare. Oare ce urmează? Forța oarbă a pasiunii se va numi dragoste? Sau va fi fiorul maxim al degradării? E o luptă între voința de neclintit și voința de neînfrânt. Poate că înăuntrul ființei avem aspecte sentimentale, în vreme ce exteriorul rămâne tributar societății citeste tot [...]

Filatelie şi istorie poştală

Filatelie şi istorie poştală

Iulie 2021

Contribuții privind istoria  Poştei din Zalău Primele informaţii despre o poştă regulată le găsim în epoca romană. După războiul din 105/106, romanii au construit masiv reţele de drumuri, una din rutele principale fiind Apulum Saliconae – Potaisa – Napoca – Porolissum. Pe această rută circula poşta romană „cursus publicus”, atât ca poştă rapidă cât şi ca poştă pentru transporturi. Mai apoi, abia în 1093 avem informaţii despre regimul poştal, când regele ungar Ladislau cel Sfânt (1077-1095) emite un decret prin care se asigură „circulaţia rapidă şi nestânjenită a curierilor”. Astfel, la cerere (în afara nobilimii şi a bisericii), fiecare trebuia să pună la dispoziţie calul, până la al treilea sat. citeste tot [...]

Epica – Omega

Epica – Omega

Iulie 2021

Dumnezeu trăiește într-o stare a existenței dincolo de noi, infinit departe de noi. Dar când ne gândim la el îl simțim aproape. Nu putem să îl comparăm cu nimeni fiindcă nu l-am văzut. Dumnezeu este el însuși! El este atemporal, nu trăiește material ca noi, în spațiu și timp. El a existat înainte de orice, nu a luat ceva de la altcineva. Este infinitul suveran, plin de dragoste și bunătate, infinitul cu care încerc să am o relație. Aceeași relație o caută trupa Epica, în albumul sugestiv intitulat Omega. Un pas, uneori mic, alteori foarte mare, și poți avea întâlnirea cu Dumnezeu. Această cronică ar putea începe și s-ar putea încheia cu un singur cuvânt: epic! Pentru cunoscători, Epica nu are nevoie de nicio introducere, deoarece citeste tot [...]

The Samurai of Prog - The Lady And The Lion And Other Grimm Tales I

The Samurai of Prog - The Lady And The Lion And Other Grimm Tales I

Iunie 2021

Era o vreme, în copilărie, când peste tot vedeam frumusețe și bune intenții, deși cam peste tot triumfa meschinăria și banalitatea. Seara îl chemam pe Dumnezeu și declaram război oricărui păcat, mai ales după o poveste spusă de bunica. Peste tot vedeam eroi drepți, romani, greci, cavaleri, creștini. Mă întrebam dacă acei eroi și sfinți nu cunoscuseră păcatul, dacă sfințenia și noblețea erau doar pentru câțiva aleși. Și atunci, dacă tot nu eram un ales, de ce mă născusem cu apetit pentru frumusețe și noblețe? Mă întrebam, cu mintea de copil, de ce eu, în lumea lui Dumnezeu, am porniri bune și rele. Și dacă Dumnezeu e un simplu spectator? În secunda următoare voluptatea rebelului se estompa, inima mea temătoare pedepsindu-mă pentr citeste tot [...]

Liquid Tension Experiment – 3

Liquid Tension Experiment – 3

Mai 2021

În multitudinea de surse și resurse din lumea artistică, am început să fiu obosit de mulțimea și ușurința desfătărilor ce nu mai suscită niciun interes. Ambiția ca singură calitate, dar și saturația privind plăcerea dragostei platonice, fac din arta modernă un amalgam de priceperi greu de catalogat în privința muzelor, a spiritului, a manierelor. Nu vreau să cad în capcana conservatorismului, dar plictisiții din arta modernă vor sfârși într-un dispreț universal. Resimt mai mult ca oricând micimea multor lucruri din fenomenul artistic, care cred că a ajuns să promită totul, dar să nu-și țină niciodată promisiunea. Cred că Dumnezeu, adică autorul nostru și a tot ce ne înconjoară, s-a plictisit de creație înainte de a-și fi încheiat o citeste tot [...]

Dewa Budjana & Tohpati – Janapati

Dewa Budjana & Tohpati – Janapati

Aprilie 2021

Nu am o mie de prieteni, dar mă simt bine. Sunt o seamă de oameni în viața mea care mă fac să gândesc pozitiv, să merg înainte. Nu știu dacă pot să îi numesc prieteni, e un cuvânt greu. Am auzit de prea multe ori sintagma asta, încât cred că e un cuvânt greu de cântărit. Mulți cred că prietenia e ceva absolut. Sunt cuvinte mari, ce nu vreau să le rostesc. Mai bine spun că am în preajmă oameni adevărați, pe care chiar dacă nu îi văd zi de zi, îi simt aproape. O voce care răspunde la celălalt capăt al firului mă liniștește. Putem spune că suntem pe aceeași lungime de undă, chiar dacă sună pompos. Nu aștept soluții miraculoase, dar mă ascultă și căutăm împreună o cale de rezolvare. Nu pot să schi citeste tot [...]

Therion –  Leviathan

Therion – Leviathan

Martie 2021

Thomas Hobbes spunea, acum vreo 400 de ani, că statul apare ca fiind ideea apărării fericirii omului. Prin intermediul statului se exprimă în cel mai înalt grad necesitatea păcii sociale. Omul, prin natura sa, nu este sociabil, ci individualist şi egoist. Atunci ar trebui să își intre în rol statul, doar că și el e format din oameni. Oameni care au nevoie de un resort emoțional, cum ar fi moartea. Teama de moarte interzice speranța instaurării dominației personale. Intervine o necesitate naturală în care fiecare își dorește binele, nimeni nu poate gândi un război împotriva tuturor. Tot Hobbes spunea: „Se întâmplă ca şi cum fiecare ar spune fiecăruia: autorizez acest om sau această adunare şi îi abandonez dreptul meu de a mă guverna eu însu citeste tot [...]

Steven Wilson –  The Future Bites

Steven Wilson – The Future Bites

Februarie 2021

În această viață, dacă o fi singura, ne punem tot felul de întrebări. Viața trece, întrebările nu prea își găsesc răspuns. Dar nu renunțăm, lăsăm gândul să zboare la alte întrebări. „De ce”, „Cum”, „Dacă”. Gândul tremură sub apăsarea întrebărilor. Obosește, se întoarce, nu renunță. Se amăgește îmbătat de o acalmie suspectă. Când totul pare pierdut, dispare ceața și întrebările revin. Cântecele liniștitoare au dispărut, vine din nou vântul și furtuna. Aerul e rece, totul e spulberat. Dar dacă nu e nimeni dincolo? Dacă rămânem doar cu gândul? Dar în secunda următoare gândul construiește din nou. Reapar „De ce”, „Cum”, „Dacă”. Iar întrebări, vânt, furtună. Din nimic nu rămâne decât gândul.  citeste tot [...]

Cronica discului: Vangelis –  Juno to Jupiter

Cronica discului: Vangelis – Juno to Jupiter

Ianuarie 2021

Fiind început de an, ne dorim ca Soarele să umple cerul dintr-un colț în celălalt al existenței noastre. Vrem atât de multă lumină încât vrem să ne aflăm cât mai aproape de astru, iar acesta ar putea să ne frigă. Sau să ne topească visele. Și Jupiter este un vis, deși s-ar putea să fie la poarta infernului. Acolo unde e o mare de foc ce crește cu cât te duce gândul mai aproape. Sau poate este un început de înțelegere ce se găsește sub protecția unei inteligențe omnipotente. Sporadic vedem șuvițe de fum ce seamănă a speranță. O speranță nedefinită, dar speranță! La început e roșu sângeriu, apoi albastru, ca în final să se transforme într-un violet aprins. Iar în urmă rămân stele. Multe stele! Vangelis își continuă că citeste tot [...]

Lunatic Soul –  Through Shaded Woods

Lunatic Soul – Through Shaded Woods

Decembrie 2020

După părerea mea, există două moduri de a asculta creația unui muzician. Unul este să analizezi forma și tehnica; celălalt constă în a simți sentimentele pe care încearcă să le transmită muzicianul. La fel este și în viață: o putem privi astfel încât să-i vedem diferitele forme, rezultând o concepție rigidă; sau să o simțim astfel încât să-i intuim esența. În aceste vremuri, tot mai mult Răsăritul se apropie de Apus. Tot mai mult. Apusul dă acum mai multe Răsăritului. Sufletele noastre încearcă să rămână razele Soarelui, dar din ce în ce mai des ignoranța îl face pe om neștiutor față de propria lui ființă. Poate că a venit timpul să murim înaintea morții. Pădurile umbrite sunt cele mai grave traume și co citeste tot [...]

Cronica discului: The Flower Kings – Islands

Cronica discului: The Flower Kings – Islands

Noiembrie 2020

O mantie neagră se revarsă peste această lume, doar optimiștii întrezărind sub ea o floare. Poate o floare uriașă, în culori de curcubeu, legănată în oglinda apei din vis. În mijlocul uriașei flori e un jilț, pe care stă un frumos chip de fată, ce are faldurile rochiei parcă crescute din frunze. Peste tot e iarbă proaspătă de un verde crud, ce încearcă să intre în frunzele florii, în falduri, pe chipul fetei. Totul în mireasma amețitoare ce întrece orice parfum. Fata are o privire fermecată ce rătăcește printre coroanele copacilor din zare. De pe o stâncă golașă, parcă vrând să străpungă faldurile negre ale mantiei, se dezgolește o lumină de cristal, trecând ușor pe sub iarba verde și poposind pe floare ca o podoabă. Pe boltă citeste tot [...]

The Pineapple Thief –  Versions of the Truth

The Pineapple Thief – Versions of the Truth

Octombrie 2020

Hoțul de ananas a potrivit cele patru pietre unghiulare, iar muzica divină a început să înalțe suferința vremurilor grele de azi. Dar totul era gândit pentru ridicarea unui zid, nu între noi, ci pentru a clădi casa potrivită a gândurilor noastre. Fiecare notă muzicală înseamnă o cioplire a pietrei, o netezire, îngemănarea gândurilor noastre pentru o temelie trainică. Alături de coloana ideii de suferință, așază coloana vieții, muzica unindu-le și totodată sprijinindu-se pe ele, dar neuitând de scara progresului, pe care pășim pas cu pas. Așa cum meșterul zidar, când înalță un palat, așază o statuie nu numai pentru frumusețe, ci și ca sprijin pentru construcție, așa The Pineapple Thief împletește frumusețea cu lumina, chiar dacă pe citeste tot [...]

Haken –  Virus

Haken – Virus

Septembrie 2020

În jurul meu plutesc amintiri plăcute ale unor zile mai fericite, în mintea mea răsună dulcile cuvinte rostite de demult. Toată această molimă mă îndeamnă să mă adaptez la anumite lucruri, dar adeseori simt nevoia de evadare, să mă bat cu bulgări de zăpadă și să mă las să cad în omătul pufos. Văd umbre pe aproape toate chipurile întâlnite, simt peste tot trecutul nostalgic; trecutul există, prezentul a devenit gol, nu mă simt legat de el prin niciun sentiment. Deși e vară, totul mi se pare umed și cețos. Adeseori vreau să iau cu mine umbrela, pentru orice eventualitate, deși e clar că nu o voi folosi. Parcă îmi e greu să deosebesc orele zilei de presupusul cenușiu al amurgului. Mă obsedează vremea mohorâtă și antipatică, la fel cum citeste tot [...]

Angelica –  Without Words

Angelica – Without Words

August 2020

În peisajul rock al ultimilor ani, când comercialul face legea, iar albumele de calitate rămân ascunse, e încântător să descoperi artiști prea devreme uitați, dar cizelați în bătăliile muzicale ale existenței. Discuri siropoase și patetice sau crude și cinice sunt fluturate zilnic pe site-urile de specialitate. Există din ce în ce mai puțini oameni din domeniu care nu aderă la astfel de practici, ei fiind priviți straniu de cei din industrie, deoarece nu se aliniază curentului. Par un fel de discipoli ai lui Epicur, ce așteaptă să li se scoată la mezat, din ordinul adepților lui Diogene, discurile, scrierile și biblioteca. Cu ajutorul unui prieten necontaminat de virusul comercial am aflat și am primit noul album Angelica. Prin anii `90 am a citeste tot [...]

Sons of Apollo –  MMXX

Sons of Apollo – MMXX

Iulie 2020

Era o piațetă plină cu lespezi de granit vechi de sute de ani. Sub un perete era o singură tarabă cu fructe, cu o precupeață ce vorbea strident, de parcă se certa cu toată lumea. În stânga trona o clădire uriașă cu sute de gemulețe dreptunghiulare, probabil o fostă fabrică. Un aer patriarhal, cu străduțe înguste și miros de focaccia. Dintr-odată, muzica din căști mi-a pătruns în toate sferele sufletului. Ascultam pentru prima oară Sons of Apollo, având senzația că doar ei sunt reprezentanții lumii muzicale prezente, un fel de nec plus ultra. Melodiile erau cunoașterea lumii și cu asta totul părea încheiat. Mă simțeam, la finalul fiecărei piese, un fel de Alexandru în căutare de lumi noi. Mă uitam în jur și îmi dădeam seama că nu su citeste tot [...]

Katatonia – City Burials

Katatonia – City Burials

Iunie 2020

Vreme de carantină cu reflecții poate inutile, dar cu muzică din belșug, când pe strada mea treceau doar mașini cu girofaruri. O groază plana peste grădina ce nu mai resimțea cutremurarea mașinilor grele. Și uite așa, în vremuri de pandemie, a apărut un album ce răsuna dureros în urechea timpurilor de azi: Katatonia – City Burials. Muzică ce te duce într-un palat cu o arhitectură simplă, dar plin de frize sculptate și pictate. Prin ochiurile ferestrelor am văzut bărbați și femei șezând într-o sală mare, luminoasă, fără măști și mănuși. Răcoarea și lumina din sală m-au făcut să intru, dar omul de la ușă îmi ceru adeverința. Și uite așa am sărit peste vreo trei veacuri, visând că nu visez.  Albumul acesta vine cu forme citeste tot [...]

Karfagen –  Birds Of Passage

Karfagen – Birds Of Passage

Mai 2020

Karfagen, proiectul talentatului multi-instrumentist și compozitor ucrainean Antony Kalugin, datează din anul 1997. Piesele grupului au ca sursă de inspirație compozitori ca Nikolai Rimsky-Korsakov, Sergei Prokofiev, Edward Grig sau Piotr Ilici Ceaikovski. Compozițiile lui Kalugin au întotdeauna o structură solidă și îndeamnă la visare. Folosește instrumente precum oboiul, fagotul, acordeonul, vioara, violoncelul, flautul sau saxofonul. Grupul aduce în actualitate atmosfera muzicală a anilor `70, dar cu foarte mult rafinament, experimentând teritorii nebătătorite. Dar nu o face ca trupele gen „tribute”, ci îmbinând melodicitatea cu virtuozitatea instrumentiștilor. Karfagen este un exemplu că și în estul Europei se produce muzică de calitate, iar asc citeste tot [...]

Delain – Apocalypse & Chill

Delain – Apocalypse & Chill

Aprilie 2020

Stephen King ne spunea în romanul The Eyes of the Dragon că regatul Delain este unul misterios, dar iată că noul album al olandezilor îl contrazice pe marele scriitor. Un album Delain previzibil, fără surprize majore, dar cu un symphonic-rock cântat ca la carte. Același sypmho cu clăparul Martijn Westerholt în prim-plan, ce și-a făcut ucenicia la Within Temptation. Vocea Charlottei este, ca de obicei, de zile mari; după acest album cred că se instalează fără probleme în top 3 al solistelor de gen. Noul album nu se îndepărtează foarte mult de Moonbathers din 2016, însă acesta cred că e un plus, având în vedere multitudinea de piese complexe de pe Apocalypse & Chill. Melodiile sunt captivante, de multe ori clapa punând în scenă versuri sen citeste tot [...]

Pendragon –  Love Over Fear

Pendragon – Love Over Fear

Martie 2020

Pentru mine, cele mai bune trupe neoprogresive sunt Marillion, Pendragon și IQ. Dar, ca ascultător de rock progresiv nu ar trebui să spun asta. E doar o stare de moment, de fiecare dată când ascult un album nou găsesc ceva ce mă face să visez, ce mă face să intru în marea de melancolie. Marillion schimbă mereu teritoriile muzicale, IQ se lipește cu fermitate de eticheta lor, iar Pendragon sunt ca vinul – cu cât îmbătrânesc, cu atât sunt mai valoroși. După mai bine de 40 de ani de la lansare, Pendragon este una dintre puținele formații ale celui de-al doilea val de rock progresiv ce a perseverat și a rezistat la schimbările pe care le-a avut de-a lungul vremii. Judecând după noul lor disc Love Over Fear, procesul de îmbătrânire este de fapt citeste tot [...]

Jon Anderson –  1000 Hands: Chapter One

Jon Anderson – 1000 Hands: Chapter One

Februarie 2020

Cariera solo a celebrului vocalist de la Yes, Jon Anderson, a renăscut de mai multe ori de-a lungul anilor. De la progresiv mistic la rock, de la folk la new age, de la latino la clasic și iar la progresiv, Anderson nu s-a ferit să exploreze și să îmbrățișeze nenumărate stiluri și genuri. Problemele medicale l-au făcut să plece o vreme de la Yes, începând o carieră solo, unde vocea sa ocupa spațiul discografic, în funcție de disponibilitate. Dar aproape întotdeauna, în funcție de colaboratori, rezultatul era remarcabil.  1000 Hands: Chapter One este un album autentic Anderson, cu o voce surprinzător de proaspătă și înaltă. Fanii Yes vor fi puțin dezamăgiți… Este un disc plin de diversitate și stiluri multiple ale lui Jon, ajutat în pro citeste tot [...]

Deep Purple – The Long Goodbye (live in Cluj)

Deep Purple – The Long Goodbye (live in Cluj)

Ianuarie 2020

Inițial am vrut să scriu despre concertul Premiata Forneria Marconi de la Milano, dar nu a fost o surpriză prea plăcută. Au avut un concert în memoria unui poet local, iar piesele au fost un fel de folk italian, mai puțin progresiv. Scriu, așadar, despre un nou concert superb la Cluj – Deep Purple. O trupă pe care am văzut-o de multe ori, dar de fiecare dată o revăd cu plăcere.  Istoria grupului cred că nu e un secret pentru nimeni… Voi aminti doar câțiva „monștri sacri” ce s-au perindat pe aici: Jon Lord, Joe Satriani, Tommy Bolin, Rod Evans, Ritchie Blackmore, David Coverdale sau Glenn Hughes. Concertul a început cu un intro semnat de Gustav Holst – Mars, the Bringer of War, bucată ce nu a fost pe gustul meu, semăna mai degrabă cu citeste tot [...]

Anthony Phillips – Strings of Light

Anthony Phillips – Strings of Light

Decembrie 2019

Membru fondator al trupei Genesis, compozitor și chitarist de marcă, Anthony Phillips ne prezintă, după șapte ani, un nou album, Strings Of Light. Ca de obicei, Phillips folosește chitarele sale frumoase și rare din colecția sa, oferindu-ne un superb album acustic. Pe primul disc găsim de la piese clasice de chitară – precum „Caprice in Three” sau „Castle Ruins” – la luxuriantul aranjament de 12 coarde „Diamond Meadows”. În partea a doua ni se prezintă mai multe compoziții complexe de chitară, îndeosebi chitară clasică, preferata mea fiind „Mystery Tale”, unde se simte puternic amprenta progresivului. De remarcat este și „Tale Ender”, singura piesă unde chitara se îmbină superb cu clapa. Ciudat, aproape întotdeauna îl asocie citeste tot [...]

Andrieș iese la pensie

Andrieș iese la pensie

Noiembrie 2019

Arhitectul Alexandru Andrieș concertează rar, așa că o reprezentație la Cluj nu trebuia ratată. Lume multă, cam de vârsta a doua – e adevărat, de parcă era acum 35 de ani, când zâmbeam unul la altul, dar ne uitam cu spaimă în jur, să nu cumva să ne salte cineva. După fiecare concert întrebam prietenii dacă nu a fost săltat Andrieș. Contrar vremurilor, nu a fost săltat nici Andrieș, nici noi. Un concert fără lasere, proiecții video sau lumini colorate. Artistul care a compus peste 600 de melodii, vine pe scenă simplu, cu un singur gând: muzica. Alături de el, o pleiadă de muzicieni – Berti Barbera (percuție), Ioana Mîntulescu (voce), Sorin Romanescu (chitară), Călin Grigoriu (bass) – care au făcut ca totul să sune dumnezeiește. Nici nu citeste tot [...]

IQ – Resistance

IQ – Resistance

Octombrie 2019

Cinci ani au trecut de la ultimul album – The Road Of Bones, englezilor plăcându-le cincinalul compozițiilor, perioada de șlefuire a unei noi bijuterii muzicale. Calea neo-prog-ului britanic urmată de IQ este una deloc sinuoasă, un fel de conservatorism cu sclipiri la fiecare album, excepție făcând cele două discuri de acum 30 de ani, înregistrate fără Peter Nicholls. Un rock progresiv atmosferic, relativ mohorât și totuși foarte armonios. Clapa lui Neil Durant întregește fiecare piesă, o construiește cu migală. Vocea distinctivă a lui Peter Nicholls dă nuanță unui tablou muzical de excepție, în ton cu chitara magnifică a lui Michael Holmes. Chiar și melodiile cu pasaje instrumentale mai lungi nu dau senzația că ar fi vorba despre satisfacerea citeste tot [...]

Cronică de concert: Ana Popovic – Live in Brezoi

Cronică de concert: Ana Popovic – Live in Brezoi

Septembrie 2019

Vara aceasta a fost una plină de concerte, de trăiri frumoase cu oameni plini de talent și inspirație. A fost jazz și blues, spiritualitate și geografie, totul pentru a fi martorul unui moment magic.  Magia a început la Cluj, la Jazz in the Park, unde Marcus Miller a făcut un show de zile mari. Clujenii au parte, de câțiva ani, de un festival incredibil. Și totul gratuit pentru public! După 1990, la Cluj jazz-ul a intrat într-un con de umbră, datorită unor primari ce numai prieteni cu cultura de calitate nu erau. Încet, încet genul prinde, iar clujenii redescoperă jazz-ul. Același lucru îl face Daniel Săuca, la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj din Zalău, prin superbele seri de jazz organizate. Roadele se vor culege mai târziu, da citeste tot [...]

Whitesnake – Live in Barba Negra

Whitesnake – Live in Barba Negra

August 2019

Un concert Whitesnake e întotdeauna un eveniment. Chiar dacă îi mai văzusem în două „turnee de adio”, un cadou ca acesta nu se refuză. Așa că, hai la drum, în frumoasa Budapesta. Compozitorul ungur György Ligeti a făcut o descriere a orașului Budapesta, care suna cam așa: „Dacă vii de la Paris la Budapesta, vei crede că te afli în Moscova. Dacă vii de la Moscova la Budapesta, vei crede că te afli în Paris”. Așa că de la Zalău… descoperi un oraș clasic sau modern, inedit sau tradițional, romantic sau boem, câte puțin din fiecare. În spatele aerului aparent sobru, poate în locuri în care nici nu mi-aș fi imaginat, găsim o lume frumoasă și caldă. Capitala e ca o bijuterie, un loc parcă desprins din basme, pe care l-am admirat în fiec citeste tot [...]

Jordan Rudess –  Wired For Madness

Jordan Rudess – Wired For Madness

Iunie 2019

Zeilor mari, ce să fac cu acest album? Nu pot să tac, fiindcă nimic nu e mai straniu. Poate ar trebui să chem în ajutor muzele divine, pe care mulți le amintesc să se afle în treabă. Totuși, coborâți frumoaselor de pe înaltul Parnas, lăsați pentru ceva timp băile din fântâna Castaliei și inspirați-mă! Probabil ați văzut când Apollo l-a confundat pe Orfeu cu Jordan și i-a oferit în loc de lira de aur, clapa de aur. E limpede că pasiunile imorale sunt produse de nebunie, după cum spunea Erasmus. Doar că în acest caz, Jordan Rudess a exagerat. Omul din spatele clapelor de la Dream Theater a scos un album de o tehnicitate deosebită, dar dezlânat ca stil. Găsim de toate, chiar și o pleiadă de instrumentiști celebri, care nu fac prea multe pe disc citeste tot [...]

Steve Hackett –  At The Edge Of Light

Steve Hackett – At The Edge Of Light

Mai 2019

Pentru generația mai tânără ce ascultă rock, dar mai ales pentru cei ce ascultă rock progresiv, cunoașterea istoriei genului cred că este esențială, pentru a înțelege evoluția în timp a fenomenului, a inovațiilor aduse, a tehnicii de adaptare a sunetelor și instrumentelor din diferite tradiții culturale. Numai așa vor înțelege crearea universurilor sonore din rock-ul progresiv de azi. Legendarul chitarist Steve Hackett poate fi luat drept un etalon al genului, prin evoluția sa muzicală în cei 50 de ani de activitate. Fostul component al grupului Genesis ne-a oferit în ultimii ani albume ce ne introduc în cultura din America, Mexic, India, Iordania, Australia sau Peru, aceasta pentru a aminti doar câteva din destinațiile muzicale. În ultima vre citeste tot [...]

Avantasia – Moonglow

Avantasia – Moonglow

Aprilie 2019

Gaugain, fostul funcționar de bancă devenit pictor, a spus adio civilizației, retrăgându-se în Tahiti, unde a putut crea fără să fie influențat de nimeni și nimic, încercând să descopere limbajul original al artei. Ca și Diderot, Gaugain era convins că omul tahitian este aproape de originea lumii, iar omul european e aproape de bătrânețea ei. Ca o paralelă, liderul Avantasia, Tobias Sammet, a încercat să nu fie influențat prea mult de curentele din rock-ul actual, dovadă stând celebra trupă Edguy, pe care a înființat-o pe când avea doar 14 ani. Dar să revenim la proiectul Avantasia, unde în anul 2016, cu albumul Ghostlights, Tobias a făcut unul din cele mai bune înregistrări ale sale. Dar iată că, în anul de grație 2019, primim un al citeste tot [...]

Dream Theater –  Distance Over Time

Dream Theater – Distance Over Time

Martie 2019

Recunosc că m-am numărat printre cei vrăjiți încă de la primul album Dream Theater. Asta era acum vreo 30 de ani, când a apărut When Dream and Day Unite. Era cu totul altceva, dar era exact ce așteptam. Rock progresiv la superlativ. Pentru mine nu par să se fi schimbat multe de atunci, deși trupa a experimentat pe multe albume, a făcut schimbări în componență. Dream Theater nu a renunțat la muzica adevărată. Al 14-lea album de studio e o întoarcere la rădăcini. S-au retras în munți, adică în studiourile Yonderbarn din Monticello, au stat acolo vreo patru luni și au compus. Au redescoperit muzica lor din studenție, câteodată pe versuri adolescentin-banale. Au uitat de toți criticii fițoși, ce plini de glume râncede în tonele de cerneală citeste tot [...]

Cronica discului: Van Morrison –  The Prophet Speaks

Cronica discului: Van Morrison – The Prophet Speaks

Februarie 2019

Într-o seară friguroasă, plină de zăpadă, oare ce e mai potrivit lângă un coniac franțuzesc și o pipă aromată? Un iubitor de muzică adevărată ar putea alege un album de blues. Așa am ales și eu, mai ales fiindcă auzisem că Van Morrison, după mai bine de o jumătate de secol de activitate, a editat un nou album: The Prophet Speaks. Zis și făcut. Surpriza plăcută a fost că bătrânul irlandez cântă același blues neliniștit, cu aceeași voce gâfâită, ce urcă și coboară uimitor. Un album plin de blues cu influențe jazz (nu se putea altfel la Van Morrison!), dar găsim și câteva cover-uri (John Lee Hooker, Willie Dixon și Solomon Burke), care îl fac inocent și reverențios față de idolii săi, în ciuda perspectivei de jumătate de secol d citeste tot [...]

Dead Can Dance – Dionysus

Dead Can Dance – Dionysus

Ianuarie 2019

Dionysos – „cel de două ori născut” – era zeul vinului, vegetației, plăcerii, petrecerilor, nebuniei și freneziei sălbatice. Un zeu bătrân, cu barbă, sau un tânăr efeminat, cu pletele curgându-i pe umeri. Un baston înconjurat de iederă cu un con de pin în vârf, o cupă, o coroană de iederă și un grup de satiri și baccante îl însoțeau întotdeauna. Dionysos a fost fiul lui Zeus și al prințesei tebane Semele. Așa cum îi stă bine unui zeu al vinului, a avut-o ca soție pe Ariadne, fiica regelui Minos din Creta, cea care l-a ajutat pe Tezeu în încercarea sa de a ucide Minotaurul. Legenda spune că el a rătăcit prin multe țări ale pământului, mai întâi prin Egipt, unde a fost primit de regele Proteus, a continuat prin Siria, iar cea mai citeste tot [...]

The Tangent – Proxy

The Tangent – Proxy

Decembrie 2018

Ce bijuterie de album! Andy Tillison a pus cap la cap o sumedenie de idei și stiluri muzicale, a pus saxofonul pe podiumul de jazz, toate coabitând cu chitara care ne duce pe tărâmuri de flamenco. Nu e o surpriză pentru mine profesionalismul celor de la The Tangent, dar de data aceasta este impresionantă ușurința cu care multitudinea de teme muzicale, uneori foarte lungi, se mențin focalizate și coerente, permițând în același timp gravitația în jurul conceptului de progressive. Albumul a fost conceput în turneul efectuat cu trupa basistului Jonas Reingold – Karmakanic. Cred că e destul de interesant să cânți și la trupa de deschidere... Și nu aceasta e singura noutate – bateristul Steve Roberts (Magenta) se încadrează perfect în peisaj, iar citeste tot [...]

Rod Stewart –  Blood Red Roses

Rod Stewart – Blood Red Roses

Noiembrie 2018

Se întâmplă din când în când să mă apuce nostalgia după un artist sau o trupă ascultate în tinerețe. Așa mi s-a întâmplat zilele acestea cu Rod Stewart. Am ascultat noul său album, Blood Red Roses, care nu pot să spun că e o mare realizare a britanicului. N-aș putea spune exact de ce, dar știu sigur că Rod Stewart are un loc aparte în amalgamul de muzicieni pe care îi ascult. E un fel de instinct primar, când fără să îmi dau seama, realizez că muzica lui va rămâne relevantă mult timp de acum încolo. Rod Stewart are acea siguranță de sine, dacă nu chiar aroganță, când se autorecomandă prin orice ar cânta. Prin anii `90 am observat la el o desprindere de influențele moderne care marcau muzica pop-rock. Nu a fost neapărat un efort conșt citeste tot [...]

Stratovarius –  Live in Câmpulung

Stratovarius – Live in Câmpulung

Octombrie 2018

Am stat şi am chibzuit: să merg la Câmpulung să văd una dintre trupele mele preferate de power ale anilor ’90? Sau să rămân acasă şi să ascult un album clasic de-al lor (Infinite e favoritul meu), cu Timo Tolkki la chitară şi Jörg Michael la baterie? Totuşi, am urcat în maşină, am străbătut Transfăgărăşanul şi am ajuns în interesantul, dar mai ales celebrul oraş acum aproape o sută de ani, Câmpulung Muscel. Arhitectură brâncovenească superbă, lăsată în paragină. Dezolant! Centenar…? Dar să trecem la rockereală. Ajungem la stadionul municipal, la fel de părăginit, unde avea loc festivalul. Nu cred că am fost mai mult de 200 de oameni, dar ce mai conta?  A meritat? Da. Stratovarius au avut parte de o trupă de calibru în desc citeste tot [...]

Spock’s Beard –  Noise Floor

Spock’s Beard – Noise Floor

Septembrie 2018

Ca de fiecare dată, un nou album Spock’s Beard provoacă emoție și surpriză. Emoție, fiindcă trupa este una fanion a rockului progresiv și surpriză, deoarece musai să găsim ceva inovație pe album. După Dream Theater, cred că Spock’s Beard este trupa care a contribuit cel mai mult la renașterea progresivului după anii ’90. Noise Floor este cel de-al treisprezecelea album de studio, al treilea cu Ted Leonard vocalist și al unsprezecelea cu Nick D’Virgilio la tobe. Plecarea lui Neal Morse nu a bulversat mult linia adoptată de grup. Alan Morse, Dave Meros și Ryo Okumoto dau un sunet unic, tot timpul îmbunătățit, pe care nici o altă trupă nu-l prea poate imita. Melodicitatea pieselor de pe Noise Floor se înscrie în tiparele grupului, însă s citeste tot [...]

King Crimson –  Uncertain Times Tour 2018

King Crimson – Uncertain Times Tour 2018

Iulie 2018

Legenda spune că regele Krakus avea o fiică foarte frumoasă, Wanda, pe care ar fi promis-o de soţie celui care va scăpa oraşul de dragonul Smok Wawelski, care se hrănea cu oi şi fecioare. Mulţi prinţi şi-au încercat norocul, dar au sfârşit drept cină a temutului dragon din peştera de sub deal. Salvarea a venit de la un tânăr cizmar, care a croit un soi de capcană dintr-o piele de oaie umplută cu fier încins şi pucioasă. Dragonul a înfulecat-o rapid, dar cuprins de flăcări în interior s-a repezit la râul Vistula, de unde a băut apă până a crăpat. Aceasta este legenda Cracoviei. Oraşul este plin de străduţe medievale ce duc spre dealul Wawel, unde sălăşluia dragonul, iar azi se înalţă maiestuos castelul lui Cazimir cel Mare. De data ac citeste tot [...]

Galahad –  Seas Of Change

Galahad – Seas Of Change

Iunie 2018

Un subiect de actualitate precum Brexitul merită o analiză şi în lumea muzicală. Galahad s-a hotărât să răsucească stiletul în rană cu noul lor album Seas Of Change, care are o singură piesă, de 42 de minute, plină de rock progresiv, de ambiţie, imaginaţie şi dramatism. Prin acest album, Galahad ne arată că nu îi este teamă să caute noi direcţii muzicale, diferite de cele tradiţionale. Mesajele dure şi criticarea politicienilor nu e ceva nou în muzica progresivă. Roger Waters şi Marillion „şterg pe jos” în ultimii ani cu politicienii, deplângând drama sufletească a societăţii actuale, cu dogmele impuse. Nici Galahad nu este la prima ispravă de acest gen: pe primul album, în 1991, Margaret Thatcher era aspru criticată. Din versur citeste tot [...]

GoGo Penguin – A Humdrum Star

GoGo Penguin – A Humdrum Star

Mai 2018

Dacă albumul Man Made Object din 2016, primul la Casa de discuri Blue Note, a fost un exercițiu de consolidare a performanţelor trecute, atunci cu siguranţă că A Humdrum Star al englezilor de la GoGo Penguin este intrarea în galaxia new-age a jazzului.   Mulţi critici au pus sub semnul întrebării dacă grupul ar putea fi încadrat în genul jazz. Este o dezbatere pe care o putem rezolva repede – GoGo Penguin este un amestec frumos de elemente de jazz și muzică improvizată, cu trimiteri clare la muzica clasică modernă, electronică și la muzica clasică veche. Dacă luăm puritatea genului ca reper, atunci n-am ajunge niciodată la harpă, la lăută sau alte instrumente populare tradiţionale. Eu spun că subgenul jazz new-age funcționează, ascultă citeste tot [...]

Judas Priest – Firepower

Judas Priest – Firepower

Aprilie 2018

Deşi cred că genul heavy-metal este destul de „greu” pentru mulţi dintre cititori, nu mă pot abţine să nu prezint ultimul album al „greilor” Judas Priest, după aproape o jumătate de secol de activitate. Un album de zile mari ce a intrat direct pe primul loc în multe topuri ale lumii.  Patru ani după albumul Redeemer of Souls, Judas Priest a reînnoit duo-ul clasic de producție Tom Allom & Mike Exeter, dar l-a adus în echipă şi pe Andy Sneap, asigurându-se că produsul final va fi o producţie modernă, fără a se sacrifica sunetul clasic heavy-metal. Rezultatul este un album diferit, dar totuşi în stilul clasic Judas, o trecere prin Painkiller şi Nostradamus, punctul terminus fiind un fel de Heaven & Hell. Aranjamentele orchest citeste tot [...]

Steven Wilson –  To The Bone Tour

Steven Wilson – To The Bone Tour

Martie 2018

Da, Viena, oraşul în care mă reîntorc întotdeauna cu drag! Un oraş romantic, ce musteşte de cultură și viață boemă, un oraș plin de parcuri și clădiri care te fac să crezi că ai greșit secolul. Viena este despre calești și prințese în rochii cu crinolină, pe care cavalerii le aşteaptă pe asfaltul marii metropole. Pe străzi simţi miros de cafea tare şi gust de apfelstrudel. Ce poate fi mai frumos decât o după-amiază, chiar dacă friguroasă, petrecută la o cafenea de pe Mariahilferstrasse. Poate o ciocolată caldă sorbită la miezul nopţii în Naschmarkt, în acordurile viorilor. Acum doi ani am văzut Rammstein la Viena, acum îl aşteptăm pe Steven Wilson. Ce festin! Pe scurt, cine este Steven Wilson? Compozitor şi interpret, producă citeste tot [...]

Joe Satriani –  What Happens Next

Joe Satriani – What Happens Next

Februarie 2018

Joe Satriani a renunţat la fotbal când a murit Jimi Hendrix, dedicându-se în întregime muzicii. Nu ştiu dacă avea un cuvânt de spus în fotbal, dar în muzică a adus o rază puternică de lumină. După Shockwave Supernova ce l-am savurat la Cluj, iată o nouă bijuterie marca Satriani: What Happens Next. Un album ce se întoarce la rădăcini, direct, pământean, cu puternic iz de rock’n’roll. Partenerii lui pe acest album? Magnificul baterist Chad Smith de la Red Hot Chili Peppers şi Chickenfoot (proiect unde cântă şi Satriani), dar și basistul Glenn Hughes, a cărui operă solo impresionantă se îngemănează cu Black Sabbath și Deep Purple, fapt care i-a adus un loc de onoare în Rock and Roll of Fame. Albumul se deschide cu „Energy”, o citeste tot [...]

Evocări sălăjene

Evocări sălăjene

Ianuarie 2018

Prima amintire din copilăria mea este cu un cer plin de avioane ce se retrăgeau… Se retrăgea armata germană, la pierderea celui de-al Doilea Război Mondial. Eu cu mama, cu alte câteva familii apropiate de noi – fiecare cu copii, desigur – ne găsisem loc de ascunzătoare într-o hrubă din Dealul Străminoasei. Ţin minte, ca prin somn, un vuiet amplificat de pădure, repetat de stânci. Bunicul, bunica, mi s-a spus pe urmă, au rămas gazde de casă, iar pe timpul parcursului aviatic, ce s-a lăsat cu bombardamente la moara din Jibou, erau ascunşi în şanţul dintre grădini. Bunicul le-a strigat unor copii din vecini – care, panicaţi alergau la deal – crezând că e bine să se lipească de Piatra Mihăieştilor: „Coborâţi degrabă, că este loc destul citeste tot [...]

Ayreon – The Source

Ayreon – The Source

Ianuarie 2018

Olandezul zburător într-ale muzicii progresive, Arjen Anthony Lucassen, ne poartă din nou pe aripile unei opere rock, o revenire la tema science-fiction. Alfanii, strămoşii omenirii, încearcă să împiedice dispariția speciei lor, după ce roboţii au preluat controlul întregii planete Alfa. Trimit câțiva alfani selectați în spațiu pentru a putea întemeia o altă lume, mult mai îndepărtată. În stilul tipic Ayreon, pe dublul album apare o pleiadă de profesionişti: James LaBrie (Dream Theater), Simone Simons (Epica), Floor Jansen (Nightwish), Hansi Kürsch (Blind Guardian), Tobias Sammet (Edguy, Avantasia), Tommy Karevik (Kamelot) și Russell Allen (Simphony X). Lucassen a făcut cu aceştia un pas înapoi, revenind la rădăcinile tematice, şi doi î citeste tot [...]

Cronica discului: Evanescence – Synthesis

Cronica discului: Evanescence – Synthesis

Decembrie 2017

Orchestrele simfonice și muzica rock se bucură de o relație lungă și fructuoasă. De la genuri întregi, cum ar fi metalul simfonic, la colaborări precum „S & M” de la Metallica, „Score” de la Dream Theatre sau Concertul pentru grup și orchestră al lui Deep Purple, se cântă alături de o orchestră simfonică şi se adaugă o dimensiune cu totul diferită sunetului unei trupe. Spre deosebire de multe dintre aceste colaborări, care sunt albume live, albumul Synthesis al celor de la Evanescence este unul de studio, ce cuprinde versiuni orchestrale ale materialelor anterioare, alături de două piese noi. În timp ce colaborarea cu o orchestră simfonică a unei trupe ca Metallica se lasă cu încruntări din partea fanilor şi destule critici din par citeste tot [...]

Aripile și viața

Aripile și viața

Decembrie 2017

Atingerea care dă viaţă, aşa și-a imaginat incomparabilul Michelangelo Buonarroti că l-a creat Dumnezeu pe Adam (vedeţi fresca din Capela Sixtină) …apoi, după întruchipare, prin atingere i-a oferit însufleţirea. „Primul om” era de o mare robustețe, putere fizică, despre puterea lui spirituală se poate vorbi doar după credinţa că fizicul, proporţiile i-o asigură. Faţă de imaginea ideală la care am fi tentaţi să ne ridicăm, pe care am fi doritori s-o cucerim ca pe un bun al nostru, al tuturora, ne vedem pedepsiţi, involuaţi; privindu-ne răutatea, invidiile, egoismul, nu de puţine ori bestialitatea, parcă noi, de cele mai multe ori când ne atingem, vrem să ne neantizăm – pe de altă parte suntem recompensaţi prin dreptul de a ne deschide citeste tot [...]

Cronica discului Robert Plant –  Carry Fire

Cronica discului Robert Plant – Carry Fire

Noiembrie 2017

Un album Robert Plant este întotdeauna un eveniment. Vârful de lance al lui Led Zeppelin, o trupă definitorie în rockul mondial, va avea mereu un cuvânt de spus în muzică. Carry Fire este o călătorie fascinantă á la Plant, eu aş spune fără surprize. Adică, ca de fiecare dată, Plant se reinventează, explorează filonul aurifer al rockului. Spre deosebire de mulţi contemporani ai săi, nu se agaţă de stilul clasic, ci excelează cu ritmuri şi texturi orientale sau cu muzică americană Appalachian. Chitara electrică e în plan secund, tobele puternice sunt pe cale de dispariţie, însă chitarele acustice ne spun o declaraţie de dragoste ritmată. Violoncelistul albanez Redi Hasa și violonistul Seth Lakeman ne duc într-o excursie plină de citeste tot [...]

Cronica discului: Mike Stern – Trip

Cronica discului: Mike Stern – Trip

Octombrie 2017

Prin vara anului trecut, primeam o veste tristă: chitaristul Mike Stern suferise un accident, fracturându-şi umerii şi ambele braţe. Vrăjitorul mişcării jazz-fusion din anii `80 era în pericol să nu mai poată cânta. Toată lumea muzicală aştepta veşti. Iată că după un an vin veşti excelente: Mike s-a recuperat în totalitate, ba mai mult – ne încântă cu un nou album. Doar un tigru fioros ca Stern putea să revină cu un asemenea superb album. Bineînţeles, alături de o pleiadă de prieteni contaminaţi de jazz. Furios, dar delicat, are grijă de porţelanuri, le şterge de praf pe cele fragile. Modernitatea nu i se potriveşte. Dar nici tradiţia. Agilitatea de tigru îi indică drumul. Pluteşte într-un marasm muzical, dar suficient de lucid s citeste tot [...]

Cronica de concert: Marillion – Live in Nürnberg

Cronica de concert: Marillion – Live in Nürnberg

Septembrie 2017

Am ajuns la Nürnberg pe o ploaie sănătoasă, dar ce mai conta: a doua zi urma concertul Marillion. Cerul plumburiu cobora parcă pe noi, Întunecimea-Sa lansa bile pline cu apă, punându-ne parcă la încercare. De fapt, a plouat trei zile neîntrerupt, dar parcă au fost zece ani... ca-n Marquez. O climă nordică, ca o apocalipsă, un peisaj de Picasso în perioada absint. Cu ploaia după noi, luăm tramvaiul spre Löwensaal, sală situată într-o pădure din afara oraşului (bineînţeles, tramvaiul merge până acolo!). Dar aici, surpriză! Dăm de o sală circulară, fără scaune. O sală mică, unde nu încap mai mult de 200 de persoane. Nicăieri niciun afiş, nicio promovare. Fanii Marillion nu se uită în oraş la afişe. Majoritatea sunt membrii fan-club citeste tot [...]

Cronica discului: Adrenaline Mob –  We the People

Cronica discului: Adrenaline Mob – We the People

Iulie 2017

După ce mulţi ani ne-a încântat cu sound-ul Symphony X sau cu colaborările Trans-Siberian Orchestra, Star One sau Avantasia, Russell Allen ne aduce un nou album Adrenaline Mob, un album ciudat la prima vedere, vecin cu încălcarea drepturilor ascultătorilor de rock adevărat. Dacă primele două albume Adrenaline Mob erau în căutarea unui stil, acesta din urmă e un amestec de Godsmack și Nickelback, numai bun pentru posturile americane de radio ce difuzează groove şi nu-metal. Veţi spune, ce e rău în asta? Nu e nimic rău, doar că pe Russell îl credeam mai aplecat spre symphonic metal şi progresiv. Cu chitaristul de serviciu Mike Orlando şi doi necunoscuţi la bass şi tobe (David Zablidowsky şi Jordan Cannata), Adrenaline Mob au pus pe tapet citeste tot [...]

Cronica discului: Ralph Towner –  My Foolish Heart

Cronica discului: Ralph Towner – My Foolish Heart

Iunie 2017

Totul a început într-o noapte când, sătul de atâta citit, am început să învârt rotiţa aparatului de radio, care făcea să culiseze indicatorul lungimilor de undă, căutând Europa Liberă. Radu Theodoru punea piese de pe Roots in the Sky al lui Oregon. Atunci, cu ajutorul lui Ralph Towner, am palpat dimensiunea sonoră a întunericului. Chitara lui Ralph mă scotea din starea de vegetare şi vedeam cealaltă parte a tunelului. Simţeam că sublimul se poate atinge prin muzică. Iată că la cei 77 de ani ai săi, Ralph Towner a rămas un muzician desăvârşit, dar şi un romancier audio. Un album sau un concert de-al său nu este o naraţiune banală. El are un flux dinamic în tot ce compune, esenţială rămânând expresia artistică. Fără a fi surprinz citeste tot [...]

Cronica discului: John Mayall –  Talk About That

Cronica discului: John Mayall – Talk About That

Mai 2017

Era prin 1988. Îmi cumpărasem de la piaţă, din Timişoara, Chicago Line. Gustul pentru John Mayall îl prinsesem de la Europa Liberă. Aveam discul şi totul se schimba. Începea, pentru mine, etapa blues-ului. Atunci credeam că e etapă, acum ştiu că a rămas în inimă. Dar iată că la aproape 84 de ani, Mayall încă mai umple inimile de blues. Talk About That e de o intimitate şi o familiaritate de neînchipuit. Iluzie sau nu, esotericul din blues face ca muzica să fie mai mult decât sunet. Sugerează un spaţiu şi un timp din nou accesibil, stârneşte o senzualitate unică. La început nu vrei să împarţi senzaţia cu nimeni, dar încet îţi dai seama că o vrei în concretul cotidian. În stilul acesta de muzică nu fremătăm numai armonic. Limba b citeste tot [...]

Cronica discului: Thunder – Rip It Up

Cronica discului: Thunder – Rip It Up

Aprilie 2017

Nu bine ne-am bucurat de revenirea pe scena rock a trupeţilor de la Thunder, că mai avem o surpriză plăcută: albumul Rip It Up. Neobosiţi cum îi ştiam la începuturi, englezii au editat un album-şcoală pentru orice trupă care vrea să cânte rock. Şi e de la cine învăţa – Thunder este în prim-planul genului hard & heavy de mai bine de un sfert de secol. Un Luke Morley mai proaspăt ca oricând, o renaştere impresionantă. Discul are la bază cei doi piloni consacraţi, Luke Morley şi Danny Bowes, în jurul cărora se construieşte un heavy clasic, din când în când cu influenţe retro. Compoziţiile sunt expansive, cântate curat, presărate cu solo-uri grandioase ale lui Morley.  Albumul începe cu No One Gets Out Alive, piesă care ne p citeste tot [...]

Cronica discului: Blackfield – V

Cronica discului: Blackfield – V

Martie 2017

Prin anul 2014, Steven Wilson anunţa că s-ar putea să renunţe la proiectul Blackfield. Nu se mai putea împărţi în mai multe direcţii: cariera solo, Porcupine Tree, Opeth, King Crimson, Anathema sau multe alte colaborări. Dar iată că s-a produs surpriza. A apărut al cincilea album Blackfield. De această dată, majoritatea pieselor sunt compuse de Aviv Geffen (deh, Wilson se împarte în prea multe direcţii), israelianul încercând să surprindă stări de spirit şi sentimente diferite la fiecare piesă. Puţini artişti sunt capabili să compună piese ce îţi mângâie sufletul, dar şi mai puţini sunt cei care cimentează o relaţie muzicală în art-rock. Tandemul Wilson-Geffen a construit o muzică profundă, ce te face să vibrezi ori de câte ori citeste tot [...]

Cronica discului: Neil Young – Peace Trail

Cronica discului: Neil Young – Peace Trail

Februarie 2017

Mereu surprinzător şi mereu în pas cu vremurile. Aşa l-am putea caracteriza pe Neil Young la cel de-al 37-lea album al său. Peace Trail este un amalgam de folk protestatar, asemenea unui buletin de ştiri. Poliţiştii rasişti, neprotejarea mediului sau tinerii dependenţi de smartphone sunt temele preferate ale lui Young. Când vine vorba despre politică, devine necruţător: banii sunt singurul scop al politicienilor. Albumul a fost înregistrat doar cu doi instrumentişti (bateristul Jim Keltner şi basistul Paul Bushnell), fiind, evident, unul acustic. Un disc ce nu este spectaculos, dar este nostalgic, ducându-te cu gândul la perioada flower-power. Acea perioadă frumoasă, când se protesta prin muzică. Azi se protestează pe facebook, dar asta e, timpuri citeste tot [...]

Cronica discului: Metallica – Hardwired... to Self-Destruct

Cronica discului: Metallica – Hardwired... to Self-Destruct

Ianuarie 2017

Da, în sfârşit, a apărut! După opt ani de aşteptare, un nou album de studio Metallica. Mai întâi, noutăţile de pe disc: este primul album dublu de studio; este primul album Metallica unde Kirk Hammet nu are compoziţii; opt ani este cea mai lungă perioadă (de la Death Magnetic) în care trupeţii nu au editat un disc de studio. Asta pentru iubitorii de statistică...  Dar să trecem la albumul propriu-zis. Cu toate că e mai bun decât Death Magnetic, Hardwired... to Self-Destruct nu rupe gura târgului. E o întoarcere la rădăcinile thrash, la fel cum au făcut anul acesta Megadeth, Sodom sau Testament. Americanii au dorit să-şi satisfacă legiunile de fani şi au reluat teme de pe albumele lor de început (la unele dintre piese ai impresia că sunt cov citeste tot [...]

Cronica discului: Sting – 57th & 9th

Cronica discului: Sting – 57th & 9th

Decembrie 2016

De-a lungul ilustrei sale cariere, Sting a explorat, alături de muzicieni de talie mondială, o varietate de stiluri și genuri muzicale. Aproape întotdeauna s-a bucurat de libertate artistică, filtrarea creațiilor având o manieră expansivă în stil personal. A explorat muzică clasică și jazz, a inovat în pop și rock, a cochetat inclusiv cu muzica medievală. Noul său album, 57th & 9th, ne duce la rădăcinile rockului á la Sting, plin de tobe adevărate, de chitare fusion și un bass ce curge continuu. Inspirată ideea producătorului Martin Kierszenbaum în schimbarea de ritm de pe acest album. Un ritm care, dacă nu mă înșel, la Sting nu a mai apărut de la After the Rain Has Fallen, de pe albumul Brand New Day – 1999.  Dinamica pieselor citeste tot [...]

Cronica de concert: Lucian Ban Elevation – Live in Zalău

Cronica de concert: Lucian Ban Elevation – Live in Zalău

Noiembrie 2016

Să-l vezi pe Lucian Ban la Zalău doi ani la rând este un privilegiu care doar Centrul de Cultură și Artă ni-l putea oferi. Dar să-i vezi alături de Lucian Ban pe Abraham Burton şi Eric McPherson, chiar este ceva ce în urbea noastră era de neînchipuit. Uneori e jazz, alteori e experiment pur cu tentă folclorică ori nici nu mai ştiu ce e. Dar sigur e mare clasă. Muzica lui Ban îşi propune să te ţină pe fugă, să-ţi creeze senzaţia că eşti între două trenuri ce au partituri diferite, dar care dacă nu străbat peronul de la o ureche la alta te fac să aştepţi vocea de la megafonul gării. Călători inepţi vorbesc zgomotos, vocea de la megafon sună a plastic, sala de aşteptare vuieşte cu un ecou melancolic. Da, melancolic, fiindcă orchestr citeste tot [...]

Cronica discului: Tarja –  The Shadow Self

Cronica discului: Tarja – The Shadow Self

Octombrie 2016

Oare cine s-ar fi gândit, în urmă cu douăzeci de ani, că Tarja (sau Tarja Soile Susanna Turunen-Cabuli – după cum apare în buletin) va fi mai mult decât un punct pe radarul metalului mondial. Carieră fulminantă cu Nightwish, urmată de explozia carierei solo, atât pe tărâmul metalului cât şi pe cel al muzicii clasice. Solista finlandeză abordează stiluri diferite cu o siguranţă de neînchipuit, are o forţă creatoare de nestăvilit, ajungând la un nivel artistic fantastic. Regina incontestabilă a metalului simfonic deschide albumul The Shadow Self cu piesa Innocence, care numai a intro nu sună. Un superb solo de pian la mijlocul piesei, ce mă face să cred că, într-adevăr, albumul nu are nevoie de nicio introducere. Urmează Demons In You, me citeste tot [...]

Cronica de concert: Rammstein – Rock in Vienna 2016

Cronica de concert: Rammstein – Rock in Vienna 2016

August 2016

În momentul în care Rammstein intră pe scenă, totul devine special. Tensiunea creşte, publicul vibrează. Pe malul Dunării totul pulsează. Explozii, artificii, forje, totul într-o mare de lumini. Inima îţi intră într-o călătorie întunecată, o poveste cu tenebre stropită cu benzină pe scenă şi multă bere în public. Cu toate acestea, Rammstein parcă face dragoste cu publicul. Dragoste în subsolurile secolului XXI, cu mâini murdare, cu violenţa specifică epocii.  Chitarele se dezlănţuie într-un melanj melancolic cu clapele ce te duc într-un picaj muzical, pigmentat cu multă cifră octanică. Rădăcinile muzicii germanilor se află undeva la începutul anilor ’90, în zidul Berlinului. Zidul metalic se zdrobeşte la Rammstein cu metal, pun citeste tot [...]

Cronica discului: Eric Clapton –  I Still Do

Cronica discului: Eric Clapton – I Still Do

Iunie 2016

Închide ochii şi mângâie corzile chitarei, grimasa lui exprimă de fapt plăcere, foarte rar sentimente nelămurite. Rămâne ancorat în rădăcinile bluesului, dar în acelaşi timp zboară deasupra muzicii. Degetele i se transformă în aripi măiestre şi ne poartă pe culmile măiestriei. Da, este inegalabilul Eric Clapton ce ne încântă cu un nou album – I Still Do.  Un album clasic de blues produs de legendarul Glyn Johns (The Who, Rolling Stones, Joe Cocker, Eagles) în care găsim, pe lângă compoziţiile Clapton, prelucrări JJ Cale, Bob Dylan sau Robert Johnson. Un blues pe care nu-l poţi încadra într-un tipar – e pur şi simplu Clapton. Un tempo mediu, riffuri grungy specifice lui, adică totul vine de la sine. Şi apoi totul e sublim. Pluteşt citeste tot [...]

Destinul, caracterul, viitorul

Destinul, caracterul, viitorul

Mai 2016

Ce piatră de pe suflet ni s-ar lua dacă destinul nostru, al omului ar fi condiţionat de caracter, de idealurile nobile ori cel puţin acestea de-ar putea să ne influenţeze viaţa. Sigur că ar fi asiduu urmărite cu exemple… Aşa cum stăm cu probabilitatea, trebuie să ne căutăm casa potrivită, şcoala, locurile de muncă, ne consolăm cu plăţile, procentul, după nişte reguli ce dau dezlegări nebănuite caracterului. ... Ne rugăm pentru sănătate, mai ţinem seama de proverbul „capul plecat sabia nu-l taie”... Ce se poate alege, hotărî depinde de bani, mediul în care trăim, susţinere familială, disponibilităţi intelectuale şi nu în ultimul rând de întâmplări, speculă. Iată ce oglindă a predestinării ni se propune. De la un moment apare p citeste tot [...]

Cronica discului Soul Asylum –  Change of Fortune

Cronica discului Soul Asylum – Change of Fortune

Mai 2016

Poate vă mai amintiţi de punkerii (ziceam noi pe atunci) de la Soul Asylum, care au lovit după Revoluţie cu albumul Grave Dancers Union. De fapt, era un amestec de punk cu rock alternativ ce venea din Minnesota. Au urmat ani de căutări continue, schimbări dese de componenţă, curente muzicale efemere. Singurul care nu a părăsit corabia a fost chitaristul şi vocalistul Dave Pirner, un muzician care a experimentat permanent, însă fără să devieze de la linia alternativă.  Change of Fortune este cel de-al unsprezecelea album al trupei, un album plin de surprize plăcute. Discul este deschis de piesa Supersonic, plină de energie şi optimism. Urmează Can’t Help It, o compoziţie funk cu un riff de chitară ascuţit, ce pune în evidenţă măiestria inst citeste tot [...]

Cronica discului: Metal Church – XI

Cronica discului: Metal Church – XI

Aprilie 2016

Metal Church era pentru mine o trupă ce s-a născut speranță şi credeam că va muri tot speranţă. De fiecare dată când editau un album erau compoziţii frumoase, însă nimic care să impresioneze. Au avut dese schimbări de componenţă, decese, certuri cu nemiluita. Chitaristul Kurdt Vanderhoof, unul dintre veteranii grupului, a încercat să alipească biserica de metal catedralelor Metallica, Megadeth, Slayer sau Anthrax, dar norocul nu prea a fost cu el. Dar iată că s-a întors fiul rătăcitor Mike Howe şi a făcut ca albumul XI să fie o bijuterie a genului. Şi uite aşa, Metal Church îşi face loc în Prima Ligă a metalului mondial. La începutul albumului, Mike Howe pare să spună Reset şi de la capăt. Pas cu pas intrăm în esenţa albumului, u citeste tot [...]

Cronica discului: Yanni –  Sensuous Chill

Cronica discului: Yanni – Sensuous Chill

Martie 2016

Era prin 1988 când l-am ascultat prima oară pe grecul Yanni. Un amic (ehe, ce vremuri, acum e călugăr la Athos) primise din Germania o bandă de magnetofon cu albumul Out of Silence. Deşi în vremea aceea mâncam rock pe pâine, Yanni m-a uns la suflet cu sensibilitatea cu care mângâia pianul. Sensuous Chill are zece piese noi, celelalte sunt versiuni remixate ale unor melodii mai vechi. Dacă ultimele albume erau pline de orchestraţii acustice, acesta este construit în jurul sintetizatorului, amintindu-mi de începuturile lui. Yanni are şi pe acest album un simţ exotic propriu, muzica lui călătorind în zone neexplorate. Trece de la stările somptuoase, uneori exagerate, la cele senzuale într-un cadru electronic demn de laudă.  Albumul este un prea citeste tot [...]

Cronica discului: Dream Theater –  The Astonishing

Cronica discului: Dream Theater – The Astonishing

Februarie 2016

Mare curaj trebuie să ai să scoţi în anii aceştia un dublu album ce durează mai bine de două ore! După ce mergi împotriva curentului, mai şi treci la un gen epic, necaracteristic pentru tine. Dar dacă te numeşti Dream Theater îţi poţi permite aşa ceva. Ei au forţat dintotdeauna limitele, şi-au extins orizonturile muzicale, au experimentat permanent. Uluitorul disc se prezintă cu 34 de piese, plin de curaj, un concept progresiv inspirat de cântece populare franţuzeşti sau de coloane sonore din Războiul Stelelor sau Urzeala tronurilor. Saga se petrece în anul 2258 în Marele Imperiu de Nord al Americii, condus de Lord Nafaryus. Aici nu este democraţie, totul fiind condus de maşinile Nomacs. Dar, întotdeauna viitorul sună bine. Se iscă o rebeliu citeste tot [...]

Cronica discului: Korpiklaani – Noita

Cronica discului: Korpiklaani – Noita

Ianuarie 2016

Folk metal finlandez de înaltă clasă! Aşa putem numi cel mai recent album Korpiklaani. Noita este ca un vindecător şamanic ce te face să te gândeşti dacă există sau nu vrăjitorie. Vioara şi acordeonul sărbătoresc magia muzicii, iar puterea metalului o înnobilează. Viinamäen Mies, piesa de deschidere a albumului, este o polcă metalică de zile mari. Nu contează dacă vorbiţi finlandeza sau nu, e uşor să strigaţi „hei hei hei!” împreună cu Jonne Järvelä. Se continuă cu Pilli La Pajusta Tehty, unde întâlnim sunete ameţitoare, cu extraordinarele ruperi de ritm ale lui Matti „Matson” Johansson. Următoarele piese abundă de vioara lui Tuomas Rounakari şi acordeonul lui Sami Perttula. Abundă în mod plăcut, deşi unii spun că este o citeste tot [...]

Cronica discului: Lacrimosa - Hoffnung

Cronica discului: Lacrimosa - Hoffnung

Decembrie 2015

Iată că au trecut 25 de ani de la formarea trupei, deci putem spune că se sărbătoreşte o nuntă de argint muzicală. Iar darul de nuntă este superbul album Hoffnung, o bijuterie de gothic metal şi simfonic. Îndrăznesc să spun că Lacrimosa este una dintre ultimele trupe originale, cu inspiraţie şi calitate ca în zilele de aur ale gothic metalului. Tilo Wolff şi Anne Nurmi ţin sus steagul acestui superb gen muzical. Au rămas fideli gothicului, deşi soundul şi compoziţiile nu sunt şablonate. Întotdeauna au un aer nou şi fascinant. citeste tot [...]

Cronica de concert: Joe Satriani, The Shockwave Tour

Cronica de concert: Joe Satriani, The Shockwave Tour

Noiembrie 2015

Clujul ne-a oferit, din nou, un concert cu un mare artist: Joe Satriani. Şi, după cum îmi spuneau câţiva prieteni implicaţi în fenomenul muzical clujean, surprizele nu se vor opri aici. Încălzirea a fost făcută de excelentul chitarist sud-african Dan Patlansky, acompaniat doar de bass şi tobe. Sound perfect, purtat de la blues-ul minimalist la psihedelicul progresist. A urmat maestrul Satriani, cu o trupă de zile mari: chitaristul şi clăparul Mike Keneally (MullMuzzler, Dethklok), basistul Bryan Beller (Mike Keneally, James LaBrie, Dweezil Zappa, The Aristocrats) şi tobarul Marco Minnermann (The Aristocrats, Necrophagist). Totul a fost magnific. La vârsta de 58 de ani, Joe nu mai are nimic de dovedit. Dar la Cluj a dove citeste tot [...]

Cronica de concert Al Di Meola,  Elysium Unplugged Tour

Cronica de concert Al Di Meola, Elysium Unplugged Tour

Octombrie 2015

„Elysium înseamnă locul perfect pentru fericire. Am ales acest titlu pentru că simt că reflectă starea reală actuală de spirit a mea”, spune Al Di Meola despre noul său album apărut anul acesta. Şi mare dreptate are: e o încântare să vezi cum cântă un om fericit, dorind să-i facă fericiţi şi pe alţii.  Cu toată căldura toridă de la Naţionalul clujean (apropo’s – Meola a avut pe scenă un ventilator ce-i sufla partiturile, în dulcele stil de improvizaţie românesc), am putut vedea şi asculta o muzică superbă ce îmbină trecutul cu prezentul, combinând sentimentele şi emoţiile profunde cu tehnica. Un joc de chitară uimitor de rapid, ce ne-a purtat pe Elegant Gipsy, ne-a citeste tot [...]

Cronica discului: Helloween -  My God-Given Right

Cronica discului: Helloween - My God-Given Right

August 2015

O trupă ce nu se dezminte: Helloween! Al 15-lea album de studio, al cincilea în actuala componenţă. Nemţii, un fel de părinţi ai metalului melodic european, şi-au plimbat anii aceştia legiunile peste tot în lume. Au făcut furori la Rio, au ajuns favoriții japonezilor la Loudpark, strâng sute de mii de spectatori la Wacken Open Air.  După trei decenii de activitate, un album ce vine ca un corolar la întreaga activitate. Are de toate: suflu, putere, instrumente, rafinament. Sau cum spunea Andi Deris: „Înapoi la rădăcini, dar cu piese noi”. Compoziţiile sunt libere, pline de elan, uneori cu metale grele de secol XXI, dar cu o tuşă inconfundabilă Helloween. Albumul începe cu un elegant Heroes, ur citeste tot [...]

Daniel Mureșan

Daniel Mureșan

August 2015

De felul împlinirii   Câte invenţii: iată cântarul, simetria, repetiţia şi mai înaltă privirea,             mânuim cuvinte, forme, oameni cu firea, simţirea, gândirea,  am găsit, la ivirea noastră înnoirea,                                            baloane împrejur, înşiruiri de mărgele,  maşini şi pistoale – ciudăţenii imense – şi cărări printre stele,  învoieli, îngenuncheri şi extaze, cugetul prins de lanţuri în inele , citeste tot [...]

Considerații asupra stemei orașului Zalău

Considerații asupra stemei orașului Zalău

Iulie 2015

La Zalău, centrul istoric – atât cât a mai rămas din el – trece de câțiva ani printr-un proces de schimbare, prin reabilitarea clădirilor monument istoric. Una dintre cele mai importante clădiri, care impresionează prin maiestuozitatea sa, este cea cunoscută astăzi sub numele de „Clădirea Transilvania”, sau după numele pe care l-a avut înainte de 1918 „Vigadó”. Clădirea, reprezentativă pentru stilul eclectic din Transilvania secolului XIX, a fost renovată în mai multe etape, fiind pe punctul de a-și recăpăta strălucirea de odinioară; seamănă din ce în ce mai mult cu ceea ce se poate vedea în ilustratele de epocă. Cu o singură diferență însă. În toate imagin citeste tot [...]

Cronica discului: Faith No More -  Sol Invictus

Cronica discului: Faith No More - Sol Invictus

Iunie 2015

Am trăit să o văd şi pe asta! Un nou album de studio Faith No More. După superbul Angel Dust din 1992, am tot aşteptat o revenire a americanilor. Prin 2009, trupa a avut o reunire neaşteptată, soldată cu un turneu grandios în Europa şi Australia. A fost chiar şi un Ultimate Greatest Hits Collection. Urmează câteva concerte răzleţe în America şi Europa, dar totul se stinge. Nimeni nu se aştepta la această revenire în forţă. Fanii credeau că Faith No More a ars repede şi atât. Sol Invictus dovedeşte contrariul. Este o eliberare de metal fără convenţii şi şlefuiri inutile. Patton începe cu o voce hibridă, fără ceva spectaculos, dar îşi pune în evidenţă octavele imediat. Acea voce inconfundabi citeste tot [...]

Cronica discului: Diana Krall - Wallflower

Cronica discului: Diana Krall - Wallflower

Mai 2015

După superbul album Glad Rag Doll din 2012, dedicat tatălui său, iată că Diana Krall ne oferă anul acesta o nouă bijuterie, intitulată Wallflower. Este un album de coveruri, interpretate în inegalabilul stil Krall. Piese ale copilăriei ei, piese ale unei generații ce asculta muzica la radio. Noi o ascultam la Europa Liberă și speram în fiecare zi ceva mai bun pentru noi. Diana visa, ca orice copil, la o carieră strălucită. Și ne poartă prin istoria muzicii pop, bineînțeles cu influențe jazz și soul. Nu se rezumă la Elton John, Bob Dylan sau Eric Stewart. Ne face să retrăim parfumul muzical al anilor `70 – `80 cu Don Henley sau Randy Newman. Un amestec deliberat de sentimente și rafinament, o estetică ce transformă pisel citeste tot [...]

Cronica discului: Pink Floyd -  „The Endless River”

Cronica discului: Pink Floyd - „The Endless River”

Aprilie 2015

Iată un album care te atinge subtil, parcă feminin, deși sunteți cunoștințe vechi. Nici nu poate fi altfel un album Pink Floyd. Sonorități cunoscute, aidoma celor de pe The Division Bell, priveliște liniștitoare și prietenoasă. Multe stări plăcute, amplificate de instrumente dumnezeiești, „The Endless River” se rostogolește parcă într-un recviem cu ecouri familiare. Ne amintim de sonorități cunoscute în piesa Skins, unde parcă am călători pe A Saucerful of Secrets. Albumul e încă o dovadă că poți alerga și fără excese. Piesele îmi dau voie să fiu naiv în sentimente și mă lasă să evadez în neant. Finețea blândă a noului album ne duce în zone muzicale cuminți, bătătorite de citeste tot [...]

Cronica discului

Cronica discului

Martie 2015

Ian Anderson - „Homo Erraticus”    Iată că după minunatul „Thick As A Brick 2”, nu am așteptat decât doi ani pentru a asculta o nouă bijuterie semnată de liderul Jethro Tull, Ian Anderson: „Homo Erraticus”. Odată cu acest album revine în atenție personajul preferat al lui Anderson, celebrul Gerald Bostock, un personaj fictiv creat în 1972 pe albumul „Thick As A Brick”. După 40 de ani, ajuns la vârsta maturității, Gerald Bostock se dezlănțuie pe „Thick As A Brick 2”. De  data aceasta, enigmaticul partener al lui Ian ne delectează cu snoave și cugetări din viața de zi cu zi, dar și cu profeții despre viitorul său în muzică. Gerald citeste tot [...]

Activitatea poştală din judeţul Sălaj în timpul administraţiei ungare (septembrie 1940 – octombrie 1944)

Activitatea poştală din judeţul Sălaj în timpul administraţiei ungare (septembrie 1940 – octombrie 1944)

Octombrie 2013

Ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, România a fost silită să cedeze Ungariei judeţele Sălaj, Satu Mare, Maramureş, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Bihor, Mureş, Covasna şi Harghita. Administraţia maghiară a refăcut comitatele dinainte de 1918, revenindu-se la denumirea de Szilágy (Sălaj). Armata a 2-a ungară (peste 100.000 de soldaţi) a operat pe teritoriul judeţului Sălaj, astfel: 6–7 septembrie în zona Şimleului şi 8 septembrie în zona Zalăului. La 12 septembrie 1940, administraţia militară ungară era instalată în toată zona de ocupaţie. După numai două luni, se retrag trupele „de ocupaţie”, locul lor fiind luat de două Corpuri de Armată (VIII şi IX). La Zalău era cantonat Batalionul II din cadrul Regimentului 25 Infanteri citeste tot [...]