Aboneaza-te la newsletter




Marcel Lucaciu


Evadări ficționale

Evadări ficționale

Iunie 2021

Literatura (în special, Poezia) e mai mult decât o simplă „artă a cuvântului”. Dacă Poezia transpune „în gândiri și în imagini” o stare de suflet sau, altfel spus, un clar de inimă, Proza își propune o re-constituire a diferitelor ipostaze umane, fiecare dintre ele cutreierând marea vieții zbuciumate, în căutarea tainicului port unde să-și ancoreze visurile. Dar visurile se dovedesc, de multe ori, himere... Preot paroh în comuna sălăjeană Fildu de Mijloc și doctorand al Facultății de Teologie din Cluj, tânărul Claudiu Ionuț Boia (n. 10 mai 1986, la Zalău) ilustrează tocmai o astfel de căutare, în majoritatea povestirilor din volumul ce marchează debutul său editorial: Plan de evadare (Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2021). citeste tot [...]

Toma Alimoș și  „cinstea luptei”*

Toma Alimoș și „cinstea luptei”*

Mai 2021

În vremuri de restriște, la noi, la început au fost haiducii – adevărate modele eroice și călăuze morale. Cultul înnăscut al onoarei, dorința arzătoare de libertate și dreptate au făcut ca figurile încercate ale unor Andrii Popa, Iancu Jianu, Gruia lui Novac, Pintea (și ale încă multor altora) să fie vii pe tot parcursul vitregii istorii. Mor doar aceia pe care neamul lor îi uită… Transcrisă și mai apoi șlefuită de „veșnic tânărul” Alecsandri, balada Toma Alimoș însumează virtuțile haiducului: dragoste de natură, omenie, spirit justițiar, vitejie, demnitate. Mai importantă, însă, decât antiteza Toma Alimoș-Manea, decât comuniunea perfectă cu elementele naturii protectoare, decât solitudinea haiducului în peisajul mirific citeste tot [...]

Magia Daciei învolburate

Magia Daciei învolburate

Aprilie 2021

Suntem datori celor de azi și, mai ales, celor de mâine cu o stăruitoare cercetare și o dezvăluire exactă a originii noastre, pentru că suntem o seminție aleasă și greu încercată; pentru că adevărul istoric biruie orice fel de prejudecăți; pentru că strămoșii nației române nu trebuie condamnați la uitare. În esență, aceasta este profesiunea de credință a prozatorului Florin Horvath care își continuă temerarul proiect, intitulat Cartea neamului, odată cu publicarea unui alt roman „cu iz de străvechi”, Acolo unde se-nfiripă iertarea (Zalău, 2021).  După o temeinică și laborioasă documentare (similară aceleia citeste tot [...]

Ultimul turnir

Ultimul turnir

Martie 2021

O carte postumă este ca o clepsidră goală în care firele de nisip și-au încetat scurgerea spre neant, amintindu-ne că, odinioară, între pereții ei de sticlă, s-a zbătut, ca un fluture sub lampă, un suflet de poet. Un poet care în scurta lui viață nu s-a lăsat copleșit de Invazia formelor. A luptat împotriva lor cu Securea de diamant și a fost mereu sub pavăza misteriosului Poemus – fructul dulce-amar al himerelor sale... Volumul Po(h)eme de bucurie (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2021) apare la împlinirea unui an de la trecerea dincolo de Lumină a poetului, eseistului și traducătorului Daniel Hoblea. Așa cum remarcă Daniel Săuca, în prefața Despre bucuria revederii, postuma apariție editorială „se cuvine apreciată nu doar ca o dovad citeste tot [...]

O scară la cer

O scară la cer

Februarie 2021

Poezia nu este doar un festin al spiritului, ci – mai ales – o rugăciune a inimii, în momentele de cumpănă și de anxietate, când numai credința divină mai poate redobândi liniștea interioară. Poetul are, atunci, o tainică legătură cu Preaînaltul, căci versurile izvorâte dintr-o sete uriașă se transformă – subit și sublim – într-o mult râvnită scară la cer.  Poemele lui Ioan Barb din volumul Cetățile de scăpare (Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020) se constituie tocmai într-o astfel de scară; o scară între pământ și cer precum aceea din  visul lui Iacov: „Și a văzut că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea” (Geneza,28: 12). citeste tot [...]

Zăbava marilor iubiri

Zăbava marilor iubiri

Ianuarie 2021

Într-o lume tot mai grăbită și tot mai haotică, așteptarea iubirii este asemenea clarului de lună, când iluziile dansează cu frenezie, precum ielele, în sufletul ce își caută, necontenit, perechea lui indestructibilă. Percepția timpului nu poate fi decât una subiectivă pentru îndrăgostiții care măsoară trecerea orelor, lunilor, anilor cu bătăile inimii lor. Unii dintre ei sunt copleșiți de prezentul incert, dar privesc spre viitor, fiindcă: „Dragostea e îndelung răbdătoare” (Corinteni, I, 13). Când vraja iubirii e ruptă de răutatea vremurilor, alții, dimpotrivă, privesc înapoi și vor să trăiască aievea trecutul magic... Așteptarea și iubirea sunt punctele de reper ale volumului Așteptarea Penelopei (Editura Polirom, Iași, 2 citeste tot [...]

Poezia Mălinilor

Poezia Mălinilor

Decembrie 2020

„Cine din noi va muri Înainte ca trupu-i să moară? Cine-o să-și lepede inima-n colb – Insuportabil de mare povară? – Ca un vânt rău, ori ca o insultă Întrebarea prin rânduri trecu. - Ascultă, ascultă, ascultă! Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!”      (Nicolae Labiș, Noi, nu!) .............................................. Cruce de flori fratelui meu. Atunci, vântul morții viscolea în alai      Zăpadă și sânge printre roți de tramvai.      Tras de palton și împins nemilos,      Peste tampoane reci cu capul în jos,      Vedea îngrozit cum zburau înapoi,      Scântei scăpărate din părul vâlvoi. citeste tot [...]

Miorița sau „rezumatul aurului”*

Miorița sau „rezumatul aurului”*

Noiembrie 2020

Descoperită de Alecu Russo în Munții Vrancei și publicată de Vasile Alecsandri în celebra culegere Poezii poporale ale românilor (1852), balada Miorița e capodopera literaturii noastre populare, culmea ei cea mai semeață.  De-a lungul vremii, abundentele comentarii au reținut – în special – aria largă de răspândire (numărul mare de variante), succesiunea motivelor, relația om-natură, lirismul testamentului și atitudinea ciobănașului în fața morții (manifestată sub forma unui puternic panteism). Lipsa deznodământului a provocat interpretări diferite; unele, înfierând fatalismul devenit proverbial, altele, dimpotrivă, reconstituind liniștea, prin intermediul căreia dacii întâmpinau moartea. Se logodesc, în versurile autorului citeste tot [...]

Ion Neculce și poezia epică*

Ion Neculce și poezia epică*

Octombrie 2020

Fără să aibă sobrietatea lui Grigore Ureche și erudiția lui Miron Costin, ultimul dintre cronicarii moldoveni își întrece predecesorii prin verva povestirii unor evenimente pe care le-a trăit el însuși ori le-a auzit de la „oameni vechi și bătrâni”. Ion Neculce nu compilează izvoare istorice, nu filozofează pe tema zădărniciei universale, ci re-creează pur și simplu istoria cu o doză puternică de afectivitate (considerată nesinceră, pe nedrept, de criticul G. Călinescu). Și astfel, literatul îl așază sub un con de umbră pe istoric, preferând în locul limbii greoaie a cronicilor limba vorbită de răzeșii domnitorului Ștefan cel Mare. Iată de ce, „Neculce este primul întemeietor al limbii române în sensul major al folosirii nei citeste tot [...]

Mit și adevăr

Mit și adevăr

Septembrie 2020

Simbioza dintre literatură și istorie s-a dovedit, de-a lungul vremii, una pe cât de benefică, pe atât de rodnică, pentru generațiile de scriitori români. Ne gândim, acum și aici, în primul rând, la opera antumă și postumă a lui Mihai Eminescu, dar și la operele scriitorilor pașoptiști, interbelici și postbelici. Aproape de fiecare dată, de sub voalul așa-ziselor ficțiuni istorice, au ieșit la iveală conștiința și demnitatea națională, respectiv acel sentiment patriotic (din păcate, azi, cvasiuitat)...  Tocmai un astfel de sentiment răzbate, triumfător, din noul și monumentalul roman cu alură istorică, semnat de Florin Horvath: Testament din țara lucrurilor ascunse (Editura Caiete Silvane, Zalău, 2020).  Remarcăm dintru înce citeste tot [...]

Apocalipsa cuvintelor

Apocalipsa cuvintelor

August 2020

De la un mileniu la altul, cutreierând veacuri de fier și efemere mode poetice, Poezia pare să-și fi pierdut menirea ei orfică, mereu estompată de realitatea mercantilă și de prozaismul existenței cotidiene. Cuvintele nu mai pot să învie piatra, precum odinioară miticul Orfeu, iar poeții nu mai sunt nicidecum profeții neamului lor. Mult prea curând, „va fi/ grozavă judecată de apoi a cuvintelor” și se va instaura o lume în care „poeții nu-și vor mai avea/ rostul…”  Pe cât de pesimiste, pe atât de teribile sunt aceste idei ce străbat versurile lui Otto Havran din strania și tumultoasa plachetă, prefațată de poetul Ion Cristofor, și intitulată Mucenici de berărie (Editura Colorama, Cluj-Napoca, 2018).  Profesor de istorie la citeste tot [...]

Anton Pann și „poezirea”*

Anton Pann și „poezirea”*

Iulie 2020

Obișnuința e a doua natură, când nu devine rutină. Graba de a numi, cumva, lucrurile, de a ierarhiza, neapărat, zonele esteticului amplifică șirul erorilor. Errare humanum est, perseverare diabolicum... Ne-am obișnuit să-l considerăm pe Anton Pann, „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” (Eminescu), un culegător avid de folclor, care doar a prelucrat vorbe de duh, snoave sau povești. Atât de iubite la Ploiești, cărților sale (Poezii deosebite sau Cântece de lume; Fabule și istorioare; Spitalul Amorului sau Cântătorul dorului; Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea; Culegere de proverburi sau Povestea vorbii etc.) le-am supralicitat caracterul accesibil și moralizator. Anton Pann nu era nici folclorist, nici moralist. Dimpotrivă: „Era un scrii citeste tot [...]

Bacovia, poetul „simbolist”*

Bacovia, poetul „simbolist”*

Iunie 2020

Somnul adânc al sicrielor, ploile reci și „materia plângând”, solitudinea „toamnei despletite”, într-un „amurg violet”, reîntregesc – permanent – orizontul unui fascinant și uluitor poet: George Bacovia. De o tristețe ucigătoare, lirica bacoviană e stigmatizată de „răul veacului”. Paradoxal, ea se desfășoară la modul plenar numai sub semnul eternei agonii. Surprinzător prin laconismul său și funerarul melos, versul înfățișează tenebrele infernului citadin sau cenușiul unei existențe fără perspective. Între artist și lumea meschină, robită banului, există o incompatibilitate generatoare de mari tensiuni. Neputința revoltei e una funciară. Deloc zgomotoase, singurele alternative rămân simularea indiferenței, retrager citeste tot [...]

Fantasmele trecutului

Fantasmele trecutului

Mai 2020

Vin anii și trec precum ploile de vară lăsând, în urma lor, înfioratele amintiri ce încă ne mai răscolesc sufletul oricât de îndepărtate ar fi ele. S-ar părea că trecutul e ca o umbră de care nu te poți despărți decât cu prețul ruperii de propriul tău neam și, implicit, al înstrăinării de tine însuți... Cu fiecare carte publicată, de la romanul premiat O lacrimă pentru Măria Sa (1987) și până la Cupa destinului. O altfel de istorie a ordinului (2017), Florin Horvath a cercetat îndelung acest trecut pe care l-a reprezentat, rând pe rând, prin intermediul istoriei propriu-zise, al heraldicii ori al francmasoneriei. S-a întâmplat ca destinul neamului românesc să se intersecteze, temporar, cu destinul scriitorului. Așa se face că fil citeste tot [...]

Patima himerelor

Patima himerelor

Aprilie 2020

Vestea că Daniel Hoblea nu mai este printre noi cade ca o Secure de diamant ce desparte, irevocabil, lumea cea aievea de lumea himerică; o lume fragilă, total opusă cotidianului mercantil, searbăd și anost. Privesc prin negura anilor și amintirile se învălmășesc, vrând-nevrând, la răscrucea unor drumuri prăfuite de stele, de elanurile temerare ale tinereții, de încrederea oarbă în magia Cuvântului prin care se rostește și se rostuiește – în deplinătatea ei – ființa Poetului. Cu o patimă înverșunată, Daniel Hoblea a căutat acest Cuvânt, o viață întreagă, fie că a scris poeme, fie că a scris eseuri ori a tradus, asiduu, din opera lui René Guénon, filozoful pe care l-a admirat atât de mult. Întâmplarea este sora geamănă citeste tot [...]

La porțile cerului

La porțile cerului

Martie 2020

Poezia nu a fost (încă) izgonită din cetate. Ea nu mai crede în eterna tranziție românească. Ea râde și plânge pe umerii vremurilor furajere. Ea se încăpățânează să reziste, cu tandrețe, pe baricadele originalei noastre democrații. E, poate, un semn că mai sunt printre noi acei căutători de suflet ce așteaptă, înfrigurați, clarul de lună pentru a urca, apoi, nestingheriți, pe drumuri de munte, spre oaza lor de liniște. Ioana Sandu (n. 30 ianuarie 1942, Drăgănești-Olt, județul Olt) se numără printre acești rarisimi căutători sau printre acei (puțini, dar fideli) supraviețuitori ai cuvintelor. A debutat cu versuri, în revista Astra (1983), sub girul regretatului Gheorghe Tomozei, ulterior publicând numeroase cărți de poezie, prez citeste tot [...]

Vasile Cârlova sau „inaugurarea romantismului”*

Vasile Cârlova sau „inaugurarea romantismului”*

Februarie 2020

Mitul poetului mort prematur prinde valahe contururi odată cu Vasile Cârlova (1809-1831), plecat spre tărâmul umbrelor la numai 22 de ani. Pe seama morții tânărului ofițer s-au creat multe legende, așa cum s-a întâmplat, mai târziu, cu Eminescu sau Labiș. Fanteziile mondene nu constituie, însă, obiectul acestor umile rânduri. Poetul nici măcar nu are biografie. Viața lui e viața poeziei sale... Visând la ce ar fi putut să fie Cârlova, ne învăluie nespusa tristețe: „Tristețe de a-l fi rupt destinul. Tristețe de a fi plecat din sânul națiunii, limbii și vorbirii românești, cel mai apt de a vorbi vorbirea țării. Cinci flori ne-a lăsat și un miliard de absențe” (Nichita Stănescu, Cartea de recitire, Editura Cartea Românească, Bucur citeste tot [...]

Heliade Rădulescu, poetul care „ctitorește”*

Heliade Rădulescu, poetul care „ctitorește”*

Ianuarie 2020

Prima jumătate a secolului XIX e dominată, clar, de personalitatea lui Ion Heliade Rădulescu. Înainte de toate și înaintea tuturor, el pune piatra de temelie în multe domenii ale culturii române: învățământ, gramatică, presă, teatru, literatură etc. La numai 18 ani predă limba română și matematică în cadrul Școlii Naționale de la Sfântul Sava, ulterior înlocuindu-l pe Gheorghe Lazăr. Tipărește la Sibiu Gramatica românească (1828), simplificând ortografia chirilică. Editează primul ziar în limba națională: Curierul românesc (1829). Înființează Societatea literară (1827) și Societatea filarmonică (1833), ultima pregătind primii noștri actori. Adresează tinerilor scriitori îndemnul: „Scrieți, băieți, numai scrieți” (îndemn citeste tot [...]

Paravanul fericirii

Paravanul fericirii

Decembrie 2019

Pentru scriitorul de profesie, verbul a scrie este deopotrivă reflexia „tinereții fără bătrânețe” și echivalentul permanenței într-o lume culturală; o lume densă, încăpătoare și mult diferită de bulversanta, îngusta și năucitoarea lume cotidiană.  Debutând editorial cu volumul de povestiri Nepăsătoarele stele (1968), Constantin Cubleșan a înșirat, an după an, zeci de proze scurte, romane, volume de eseuri, cărți de poezie, comentarii critice, volume de teatru, monografii, dovedindu-se, astfel, un scriitor de profesie, pe cât de prolific, pe atât de polivalent. Ceea ce impresionează, la nivelul unei opere de o asemenea anvergură, este pe de o parte vigoarea artistică, pe de altă parte prospețimea scriiturii sale, mereu intactă, citeste tot [...]

Virtuozități prozodice

Virtuozități prozodice

Noiembrie 2019

Poezia și matematica nu sunt, neapărat, diferite, și – cu atât mai puțin – nu sunt incompatibile, cum ar părea, la prima vedere. Prin excelență, poezia este regina sentimentelor, a imaginației și a fanteziei, dar grațioasa ei alcătuire are nevoie de ordinea și rigoarea care sunt specifice matematicii. Iată doar una dintre multele și posibilele asemănări!  Vreme de aproape patru decenii, Teodor Crișan a fost profesor de matematică la Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” Șimleu Silvaniei, județul Sălaj (1976-2013) și, începând cu anul 1990, s-a numărat printre directorii acestei instituții prestigioase. Deși a cochetat, discret, cu poezia, de-a lungul multor ani, Teodor Crișan debutează editorial, abia acum, cu volumul Pași prin ur citeste tot [...]

Dimitrie Bolintineanu, maestrul prozodiei*

Dimitrie Bolintineanu, maestrul prozodiei*

Octombrie 2019

Caracterul prolix al oricărei opere denotă scăderile ei oarecum inerente. Un amalgam de legende, balade istorice, vaste poeme epice, romane, note de călătorie încețoșează portretul liric al cvasiuitatului Dimitrie Bolintineanu.  Autorul elegiei O fată tânără pe patul morții (1842) avea un talent demiurgic și o fantezie debordantă, pe care le-a risipit nonșalant – fără să-și cenzureze lirismul: „Nimeni în literatura noastră nu s-a jucat de-a poezia cu dezinvoltura și sentimentul gratuității de care dă dovadă Bolintineanu” (I. Negoițescu, Istoria literaturii române, Editura Minerva, București, 1991, p. 7). Propriile sale elanuri i-au secătuit forțele versului pur, apoi l-au transformat, pe nedrept, într-un poet facil, declamativ și citeste tot [...]

Trilogia iubirii

Trilogia iubirii

Septembrie 2019

Sărbătoare a spiritului și a sentimentelor netrucate, poezia izvorăște din preaplinul sufletesc, transfigurat, rareori, pe deplin, în cuvinte. De o mare bogăție ideatică și, mai ales, de o prodigioasă complexitate a trăirilor, ea presupune o confesiune frustă, de o sinceritate totală, vecină cu spovedania. Colindând printre amintiri, poezia este învăluită de adierea binecuvântată a sacrului ori devine, adesea, o imuabilă formă a iubirii pierdute în vuietul vremii și, implicit, a durerii ce inundă toate ungherele singurătății amare. Miorița Baciu scrie tocmai o astfel de poezie, fiind cunoscută, mai degrabă, grație îndelungatei și excepționalei sale cariere didactice (profesor în mediul preuniversitar și universitar; doctor în filolo citeste tot [...]

Ienăchiță Văcărescu, legiuitorul poeziei românești*

Ienăchiță Văcărescu, legiuitorul poeziei românești*

August 2019

În prefața antologiei Primii noștri poeți (Editura Tineretului, București, 1964, p. 5), tânărul critic, pe atunci, Nicolae Manolescu preciza: „Tradiția e de a socoti pe Văcărești (Ienăchiță și Alecu) drept întâii poeți români, deoarece abia cu ei, poezia se constituie ca gen literar de sine stătător. Explicația însă nu e bună”. Miron Costin a scris pateticul poem Viața lumii, Dimitrie Cantemir e un poet elegiac în Istoria ieroglifică, iar din Psaltirea... lui Dosoftei se desprind veritabile bijuterii lirice: „Peste luciu de genune/ Trec corăbii cu minune...” sau „La apa Vavilonului,/ Jelind de țara Domnului,/ Acolo șezum și plânsăm/ La voroavă, ce ne strânsăm./ Și cu inemă amară,/ Prin Sion și pentru țară/ Aducându-ne amint citeste tot [...]

Poemul singurătăților

Poemul singurătăților

Iunie 2019

Lumea în care trăim are pereții ei obscuri, reci și alunecoși, refractari la poezie și – mai ales! – indiferenți la eternul prizonierat al poetului. Înconjurată de ziduri înalte, poezia își pierde originara-i prospețime și devine un cântec șoptit al sin-gurătății sau, altfel spus, o litanie a unui suflet dezabuzat.  Aceasta ar fi chintesența neo-bișnuitului volum de versuri, intitulat, cu parcimonie, Pereți (Editura Caiete Silvane, Zalău & Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2019) și semnat de Alice Valeria Micu. Originară din Șimleu Silvaniei, județul Sălaj, autoarea și-a făcut, mai întâi, ucenicia la Cenaclul Literar „Silvania” din Zalău, publicând, apoi, următoarele cărți de poezie: Mecanica sufletelor, 2011 citeste tot [...]

Aritmetica visurilor

Aritmetica visurilor

Mai 2019

„Noi știm că unu ori unu fac unu, dar un inorog fără o pară nu știm cât face”.                  Nichita Stănescu, Altă matematică În anii adolescenței mele, visam, deseori, că mă plimbam pe străzile înguste ale unui oraș necunoscut, împânzit cu semafoare, cu intersecții grăbite, cu vitrine înțesate de manechine livide și zdruncinate, în răstimpuri, de huruitul metalic al tramvaielor... Și mă trezeam, deodată, în toiul nopţii, pe Strada Șesului din satul Var, când tocmai trecea, prin fața casei părintești, fie un tren accelerat, fie un tren de marfă, clătinându-mi somnul dulce...    Era vara anului 1982, cu zile însorite și călduri teribile pe care nu le vedeam și nu le simțeam, căci mă citeste tot [...]

Poeți și critici*

Poeți și critici*

Aprilie 2019

Pornind de la un criteriu axiologic, sumativ-evaluativ, critica literară e, totuși, similară actului de creație. A fi critic presupune a elabora propriul tău discurs despre alte foarte variate discursuri. Recea cumpănă declanșează incredibilul entuziasm raționalizat, pune diagnostice, face profeții. Fiind cea mai subiectivă cu putință, Poezia obligă sinele să se privească pe sine până la ruinarea oglinzii, exacerbează sentimentele, creează stările de tensiune maximă (în acest sens, Narcis însuși reprezintă disperata și eșuata încercare de autocunoaștere). Între critică și poezie, diferența e mai degrabă una de atitudine; de o parte, luciditatea stă alături de scepticismul ponderat; de cealaltă parte, frenezia caută Noua frontieră a sufl citeste tot [...]

Necuvintele –  „acel laser lingvistic”*

Necuvintele – „acel laser lingvistic”*

Martie 2019

În istoria literaturii române, marile reforme au aparținut dintotdeauna poeților, adevărați luptători pe frontul cuvintelor. Dar cuvintele sunt mijloace inerente ale Poeziei, nu constituie realitatea ei ultimă. Dacă sculptura poate alege lemnul, piatra sau marmura, Poezia recurge din disperare la cuvinte. Îi lipsește un material concret, aflat în lumea din afară. Ordinea cuvintelor nu se referă la Poezie. Dincolo de cuvânt, esențială devine perpetua căutare, starea de tensiune creată: „Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvânt care nu există. Semantica precede cuvântul. Poezia nu rezidă în propriile sale cuvinte. Poezia folosește cuvintele din disperare. Nu se citeste tot [...]

Bucuriile triste

Bucuriile triste

Februarie 2019

Poezia, ca orice altă artă, nu poate fi înscrisă în timp, dacă este numai eterică sau, altfel spus, dacă ea nu reflectă măcar o parte din spiritul vremurilor oricât de prozaice și de cenușii ar fi acestea. Un artist autentic sparge clopotul de sticlă, tresare auzind vuietul străzii, re-creează din „noduri și semne” lumea de ieri și de azi grație amintirilor selective și privirii sale pătrunzătoare. Cu o rigurozitate mai rar întâlnită, Ioan-Pavel Azap își selectează poemele vechi și poemele (relativ) noi, într-o plachetă delicată, intitulată Mică idilă feroviară (Editura Tribuna, Cluj-Napoca, 2018). S-ar putea spune, pornind de la acest titlu (el însuși scris cu litere mici pe copertă!), că viața și dragostea sunt ca un nod de citeste tot [...]

Rememorări: Eternitatea lui Eminescu*

Rememorări: Eternitatea lui Eminescu*

Ianuarie 2019

Despre Eminescu ar trebui să scriem, dacă nu cu „necuvinte”, cu bătăile inimii noastre. În versul lui de o aleasă simţire s-au întrupat mireasma florilor de tei, suspinul izvoarelor, freamătul codrilor şi neliniştea mării... Acest „poet în toată puterea cuvântului” (Maiorescu) a debutat într-o epocă ale cărei realizări literare notabile sunt rarisime: Pastelurile lui Alecsandri şi poemul Conrad de Dimitrie Bolintineanu. Primele poezii (La mormântul lui Aron Pumnul, De-aş avea, O călărire în zori) abia dacă prevestesc marele talent de mai târziu. Dar apariţia lui Eminescu nu e un fenomen inexplicabil. El n-a fost nici un meteor pe cerul sărac al literaturii române, nici un Ceahlău semeţ înălţându-se în plină câmpie. Odată cu citeste tot [...]

Biografii afective

Biografii afective

Decembrie 2018

Bătrânețea e o haină veche și prăfuită, purtată, cu greu, la răspântia vieții, de trupul trist și veștejit. Părinți sau bunici, unchi ori mătuși, bătrânii vin dintr-o lume de mult apusă ce mai trăiește doar în amintirile lor înfiorate de nostalgia tinereții. Îi privim, uneori, cu o nemeritată asprime, căci ni se par demodați, neglijenți, uituci și sâcâitori. Alergând prin tumultul cotidian, de parcă viața ar fi un maraton neîntrerupt, existăm, rezistăm și ne împiedicăm de aceste umbre ale trecutului, umbre ce au fost, cândva, piscuri semețe. Încă nu înțelegem că mâine le vom lua locul, că mulți dintre vârstnici vor fi, din păcate, așa-zise pietre de moară pentru alte și alte tinere generații...  Iată chintesenț citeste tot [...]

Răscrucea vremii

Răscrucea vremii

Noiembrie 2018

Trecutul ne însoțește ca o umbră, luminându-ne prezentul cu amintiri vii ori difuze ce se furișează în sufletul învăluit, uneori, de nostalgii duioase, alteori, de melancolii surâzătoare. Viața trece ca o străină frumoasă, privind, cu egală indiferență, la dramele și comediile umane, la destinele împlinite sau frânte de capricioasa istorie. După debutul editorial cu placheta de versuri Poeme din mers (1999; ediția a II-a, 2012), Daniel Moșoiu revine în peisajul literar cu o surprinzătoare și incitantă carte de povestiri, intitulată Țigări umede (Editura Limes, 2018). Cartea aceasta resuscitează – într-o manieră absolut captivantă! – trecutul, conține delicioase ori picante „povești” de viață, având ea însăși o poveste n citeste tot [...]

Pământul de litere*

Pământul de litere*

Octombrie 2018

Am iubit întotdeauna o singură despărțire; anume aceea a literaturii de poezie. Un poet este mai mult decât un scriitor. Un scriitor e un poet mai puțin... Ca orice poet autentic (să amintim doar articolele lui Eminescu ori tabletele lui Arghezi), Nichita Stănescu a fost și el atras de mirajul publicisticii, care continua, firesc, „muncile” sale orfice. Astfel, între anii 1970-1973, autorul Necuvintelor deținea în revista „Argeș” rubrica Amintiri din prezent, semnând – aici – multe din re-lecturile unui alt abecedar (Cartea de recitire) sau Respirările inefabile de mai târziu. Este, oarecum, surprinzătoare atitudinea civică, întrucât Nichita Stănescu n-a fost propriu-zis un poet social, dar a știut că nu poate respira decât aerul citeste tot [...]

Veghea maeștrilor

Veghea maeștrilor

Septembrie 2018

Situate între realitate și ficțiune, memoriile, amintirile și jurnalele au deopotrivă farmecul și doza lor de subiectivitate, dar ele nu presupun, totdeauna, construirea unei imagini favorabile a celui care se confesează. Textele acestea de frontieră se constituie într-o permanentă „căutare de negăsire” a timpului revolut, într-un admirabil exercițiu de sinceritate prin intermediul căruia, lăsându-se purtat de fluxul rememorării ardente, eul profund se dezbracă de prejudecăți, uitând de capricioasa posteritate. Deși a cochetat, rând pe rând, cu poezia, proza și eseistica, Ion Negoițescu (1921-1993) s-a remarcat, mai degrabă, în calitate de critic și istoric literar datorită lucrărilor sale fundamentale: Poezia lui Eminescu (1968) și I citeste tot [...]

Cuvintele sau „partea noastră eternă”*

Cuvintele sau „partea noastră eternă”*

Iulie 2018

Parafrazându-l pe Noica, o introducere la cuvânt ar trebui să pornească de la biblicul „La început a fost cuvântul. Și cuvântul era la Dumnezeu. Și Dumnezeu era cuvântul”. Numai cuvântul se confundă cu însăși ideea de sacralitate, lăsându-se purtat deasupra apelor precum Duhul Sfânt: „Se făcea că fiecare cuvânt pe care-l spuneam era ca un abur deasupra lucrurilor” (Nichita Stănescu, Respirări, Editura Sport-Turism, București, 1982, p. 159). Capabile să creeze o altă lume, „cuvintele sunt umbra de aur în conștiință a materiei” (ibidem). Ele repetă Geneza ori structura materiei. Nichita Stănescu propune sfărâmarea cuvintelor în atomi. O astfel de „atomică” (numită – autoironic – „fantezistă”) ar oglindi nucleul citeste tot [...]

Elogiul mamei

Elogiul mamei

Iunie 2018

Primul şi cel mai drag cuvânt pe care îl rostim, când abia desluşim lumina lumii în care ne-a fost dat să ne naştem, rămâne cuvântul „mama”. Doar ea ne-a legănat, cu glasu-i dulce, şi ne-a vegheat, în atâtea nopţi nedormite, visele nevinovate. Doar ea ne-a învăţat să facem primii paşi, pe întortocheatele cărări ale vieţii. Doar ea a plâns, în singurătate, de grija şi durerea noastră. Doar ea s-a bucurat, cu adevărat, de fiecare succes al nostru. Doar ea s-a rugat şi se roagă pentru noi, oriunde s-ar afla; într-o căsuţă dintr-un sat uitat ori într-o stea a cărei rază ne mângâie, necontenit... Nostalgiile acestea ne-au fost provocate de lectura plachetei Universul Mama (Casa de Editură Max Blecher, Bistriţa, 2015), semnată d citeste tot [...]

Iluzoria libertate

Iluzoria libertate

Mai 2018

Sunt şi au fost închisori cumplite precum, odinioară, celebra Bastilia, dar, lumea în sine pare o închisoare mult prea mare şi mult prea rece pentru orice artist. Ca să nu mai vorbim despre închisorile dinăuntrul fiinţei poetului încarcerat pe mica lui planetă de hârtie şi transformat de vremurile furajere în prizonierul scrisului fără cuvinte. Unde şi cum să evadezi din tine însuţi? Care e „cheia” unei asemenea evadări? Iată câteva întrebări (retorice, evident) ce se desprind, implicit, din placheta de versuri Cheia închisorilor mele (Editura Colorama, Cluj, 2016), semnată de Emilia Poenaru Moldovan. Scriitoarea s-a născut la Târgu Mureş, şi-a luat licenţa în Relaţii Economice Internaţionale la Bucureşti, a trăit un răstimp în citeste tot [...]

Ochii dinăuntrul inimii

Ochii dinăuntrul inimii

Aprilie 2018

M-am întrebat, adesea: de unde vine lumina aceea caldă şi generoasă, în lumea nevăzătorilor? Eu cred că izvorăşte din sufletul ce rămâne singura fărâmă divină din noi. Parafrazându-l pe Antoine de Saint-Exupéry, când ochii sunt orbi, inima începe să vadă, mai limpede, totul... Viorel Şerban e un scriitor hunedorean (n. 27 martie 1951), care şi-a pierdut vederea, încă din copilărie, la frageda vârstă de zece ani. A urmat cursurile Şcolii pentru nevăzători şi liceul, la Cluj. După absolvirea Şcolii Postliceale de balneofizioterapie din Bucureşti, a devenit asistent medical şi a lucrat, multă vreme, ca maseur, în staţiunea Geoagiu-Băi. În prezent, este pensionar şi are, aici, propriul său cabinet unde continuă să profeseze. Debu citeste tot [...]

Văpaia cuvintelor*

Văpaia cuvintelor*

Martie 2018

Dincolo de vacarmul cotidian şi urban, înţesat de manechine livide şi preţuri prospere, se află, totuşi, o lume cvasiuitată; lumea satului tradiţional, cu datini strămoşeşti, cu doine şi cântece populare, cu oameni simpli, dar de o mare bogăţie sufletească. Mioara Lazăr se numără printre aceşti oameni şi vreme de aproape patru decenii a fost învăţătoare în satul ei natal, Treznea, o localitate martir din judeţul Sălaj. Se ştie că, aici, într-o fatidică zi de 9 septembrie 1940, soldaţii horthyşti au ucis, cu bestialitate, 86 de români – copii, femei şi bărbaţi. De altfel, tragicul eveniment este rememorat, în tulburătorul poem Ţintirim martir, din volumul Toamnă târzie (Editura Şcoala Noastră, Zalău, 2011): „Trecând pe-a citeste tot [...]

Pseudojurnal*

Pseudojurnal*

Februarie 2018

Într-un sat de la noi Un sat aşezat pe o colină. La poalele ei curge liniştit şi perfid Someşul. Poteci care şerpuiesc multidirecţional. Case zidite pentru toate gusturile, garduri – cel mai adesea – din lemn. Trece baba Lioara. O recunoşti, de departe, după sunetul bocancilor grei, pe care-i poartă indiferent de anotimp, după broboada neagră, după mersul uşor legănat. Rămasă de multă vreme văduvă, baba şi-a croit un alt rost... S-a închis în sine, în ograda ei, unde-şi alintă păsările sau, cu ochelarii mari, lăsaţi în faţă, brodează. Cei doi fii i-au uitat existenţa. Unul dintre ei locuieşte pe aceeaşi stradă, altul e aproape... de capătul lumii. De la el baba Lioara n-are nicio veste. E o primăvară t citeste tot [...]

Lumina iubirii divine

Lumina iubirii divine

Ianuarie 2018

Exilul a fost considerat, multă vreme, o pedeapsă politică (să ne gândim doar la Ovidiu, poetul latin!) şi a presupus fie izgonirea din propria ţară, fie părăsirea ei voluntară, provocată, adesea, de teama prigoanei unui regim totalitar. Din păcate, trista odisee a exilului (mai ales, aceea a exilului românesc) are mereu un va urma şi nu sunt semne că ar exista, undeva, vreun final fericit... Referindu-se strict la exilul literar postbelic, regretatul Laurenţiu Ulici (în „Luceafărul,” nr. 5/ 1994) era de părere că au existat trei valuri de exilaţi: primul val (anii `40 – `50), al doilea (între anii `60 – `70), al treilea val (anii `80). Potrivit aceluiaşi critic literar se pare că ar fi părăsit România nu mai puţin de 50 de scriitori, citeste tot [...]

Poezia solitară

Poezia solitară

Noiembrie 2017

Uitarea e una dintre legile nescrise ale posterităţii şi ea se aşterne peste lumea literară precum negura toamnelor bacoviene peste oraşul mohorât... O antologie a poeţilor români (pe nedrept) uitaţi ar avea, cu siguranţă, caracterul monumental al Istoriei critice... semnate de Nicolae Manolescu şi ar pune în lumină creaţii realmente valoroase ce şi-au păstrat, totuşi, prospeţimea, în tumultul unor vremuri parcă tot mai tulburi.  Printre poeţii uitaţi se numără şi constănţeanul Vasile Petre Fati (1944-1996) a cărui operă substanţială cuprinde, pe lângă romanele şi volumele de proză scurtă, şapte plachete de versuri scrise cu multă migală şi atinse de o fină tristeţe amară: Floare de leandru (1967), Vedere la amiază (1975), F citeste tot [...]

Zădărnicii postdecembriste

Zădărnicii postdecembriste

Octombrie 2017

Oricât de adânciţi în stele ar fi poeţii (în opinia multora!) şi oricât de înalt ar fi turnul de fildeş în care se retrag pentru a se feri de noroiul lumii străine, totuşi există, mai totdeauna, o latură civică a creaţiei lor. Ei sunt ultimii luptători din Cetate, căci orice retragere este doar temporară...  Oarecum firesc, în cazul lui Adrian Alui Gheorghe, care a debutat editorial cu volumul de versuri Ceremonii insidioase (1985), atitudinea civică e fie vizibilă, fie voalată, mai degrabă în volumele de proză Titanic şvaiţer. Momente şi schiţe (1997), Goliath (1999), Bătrânul şi Marta (2002), România pe înţelesul tuturor (2003), Ce rost are să trăieşti în România tranziţiei? (2004), Frig (2008), Urma (2013) şi Laika (2014). citeste tot [...]

Surâsul poeziei

Surâsul poeziei

Septembrie 2017

Sunt Oameni peste care se lasă, an după an, faldurile tăcerii oarbe şi nedreapta uitare, fiind parcă repede înghiţiţi de halucinantul vârtej al vremurilor vitrege odată cu trecerea şi petrecerea lor în Lumină. A trecut (şi oare s-a închis ca o rană?) un sfert de veac (impasibil) de la tragica dispariţie a poetului şi profesorului de limba şi literatura română Horia Ciovârnache. S-a întâmplat, într-o fatală noapte de 22 februarie 1992... Născut la Sibiu, în ziua de 16 februarie 1953, Horia Ciovârnache a fost absolventul a două Facultăţi clujene: Facultatea de Filologie, secţia română-italiană (1978) şi Facultatea de Drept (1983). După ce a funcţionat ca profesor stagiar în comuna Gherţa-Mică, judeţul Satu Mare, s-a stabilit citeste tot [...]

Tandrețea poemului

Tandrețea poemului

Iunie 2017

Timpul se scurge, nemilos, în clepsidre şi se preface, subit, în istorie: o istorie uitată, re-scrisă şi, apoi, pro-scrisă... După generaţiile `60 şi `70, optzecismul asimilat postmodernismului românesc  s-a dovedit un adevărat fenomen şi a generat, deseori, polemici mai mult sau mai puţin „cordiale”. Odată cu trecerea anilor, sub umbrela noii mişcări literare s-au strâns numeroşi poeţi şi prozatori optzecişti, unii dintre ei atipici, pentru că au debutat, editorial, în preajma anului 1980, dar nu au împărtăşit întru totul idealurile colegilor de generaţie şi ideologia respectivă.  Absolvent al Filologiei clujene (secţia română-franceză, 1979), redactor la revista „Echinox” (1975-1979) şi, din 1990, redactor la revista „Fa citeste tot [...]

Visătoarele anotimpuri

Visătoarele anotimpuri

Mai 2017

În vălmăşagul vremurilor, tot mai confuze, Poezia este acea oază de linişte nesperată, străjuită de cântecul amintirilor şi străfulgerată de nostalgia Cuvântului în stare să îmblânzească răul veacului de fier. Sensibilă şi hiperdiscretă, Voichiţa Lung a crezut (şi, poate, mai crede) într-o astfel de Poezie, dar şi-a amânat, zi după zi, târziul debut editorial, fie din prea multă modestie, fie din dorinţa unei decantări a versurilor pe care le-a scris şi pe care le-a revăzut, apoi, în diferite anotimpuri ale vieţii. Placheta Jocul de-a anotimpurile a surprins juriul graţie simplităţii şi delicateţii (tot mai rar întâlnite în literatura contemporană), câştigând cea de-a doua ediţie a Concursului de debut, secţiunea P citeste tot [...]

Poezia și „meta-poezia”*

Poezia și „meta-poezia”*

Aprilie 2017

Poezia e cea mai frumoasă sărbătoare a inimii, dar și „afacerea” ei cea mai proastă. Nimic nu pare mai suav, mai imaterial, mai „fără de folos” decât acest „produs de lux” al  fanteziei. Zborul spre înălțimile albastre, prea rareori cercetate, nu se confundă cu aripile imense, după cum simpla potrivire a cuvintelor, oricât de sonore, nu e totuna cu Poezia. Versul are numai amintiri dintr-un viitor imaginat, marea poezie se hrănește doar cu „necuvinte”. Dacă n-ar fi teroarea realității lingvistice, Poezia n-ar adopta cuvintele, nu s-ar lăsa exprimată prin ele și cu atât mai mult n-ar accepta să fie „înfrumusețată” de rimă și ritm, adevărate farduri fade: „Poezia nu ține de prozodie și nici măcar de cuvânt (...). Nic citeste tot [...]

Zboruri adolescentine*

Zboruri adolescentine*

Martie 2017

Viaţa trece ca o vacanţă şcolară, zilele şi nopţile aştern flori de cuc la tâmple, iar timpul nostru (al tuturor!) se scurge, pe nesimţite, precum nisipul printre degete... Au trecut, astfel, mulţi ani tineri şi frumoşi, de când, în primăvara lui 1996, Iuliu Suciu, profesorul de limba şi literatura română şi mentorul Cenaclului literar „Silvania”, lua iniţiativa înfiinţării Concursului judeţean de creaţie literară pentru elevi. Cele mai izbutite creaţii aveau să fie premiate şi publicate, într-o primă antologie de versuri şi proză intitulată, simbolic, Zbor (Editura Silvania, Zalău, 2002). Adresat elevilor din liceele sălăjene, Concursul s-a desfăşurat, de atunci, anual, cu sprijinul Casei de Cultură a Sindicatelor Zalău, al citeste tot [...]

Amintiri solitare

Amintiri solitare

Februarie 2017

Într-o lume ce îşi pulverizează, constant, valorile, există tot mai puţini scriitori a căror viaţă tumultuoasă se contopeşte, armonios, cu propria lor creaţie, iar complexitatea trăirilor profunde se conjugă, firesc, cu diversitatea genurilor literare abordate.  Absolvent al Liceului de Muzică şi al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, secţia vioară (1968-1972), Radu Ţuculescu a preferat să lucreze în calitate de redactor la Radio Cluj (1972-1985) şi a devenit violonist, la Filarmonica de Stat din oraşul de pe malurile Someşului (1985-1989), abia după ce respectivul post de radio a fost desfiinţat prin grija părintească a celebrului PCR (1985). După 1990, şi-a reluat activitatea în mass-media, fiind redactor şi realiz citeste tot [...]

Iubiri cucernice

Iubiri cucernice

Ianuarie 2017

Poezia este un cântec şoptit, o rarisimă stare de graţie dată de flacăra sacră, de fluxul şi refluxul amintirilor târzii sau, poate mai curând, de bătăile unei inimi veşnic asediate de nostalgia paradisului pierdut.  Sub semnul nostalgiei şi, mai ales, al evlaviei, stau majoritatea poemelor Silviei Bodea Sălăjan, poeme incluse în recentul volum Limita umbrei (Editura Palimpsest, Bucureşti, 2016). De altfel, filonul religios al versurilor se lasă întrezărit odată cu titlul multora dintre apariţiile sale editoriale (În căutarea Graalului, 2002; Talanţi risipiţi, 2004; Chivot jefuit, 2008; Suburbiile şarpelui, 2011; Primejdia tăcerii, 2013; Pelerin la poarta cerului, 2014).  Într-o manieră tradiţionalistă, poeta evocă scene biblice citeste tot [...]

Caleidoscop dramatic

Caleidoscop dramatic

Decembrie 2016

A căuta, mereu, adevărul, cercetând cu o privire pătrunzătoare şi întorcând pe toate feţele rostul provizoriei noastre existenţe în amalgamul social, politic şi cultural al (e)ternei tranziţii, e o întreprindere anevoioasă care poate genera deopotrivă satisfacţii şi insatisfacţii spirituale. În esenţă, este ceea ce face Daniel Săuca, de aproape două decenii, fie în volumele sale de versuri (Gândacul cu cinci pene roz, Editura Caiete Silvane, Zalău, 1999; Cartierul vestic al iadului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009; Clopotele raiului, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2012), fie în cărţile (nu puţine la număr!) ce vizează domeniul publicisticii; o publicistică bântuită de nelinişti existenţiale, reflecţii joviale, ironii amare şi melancolii t citeste tot [...]

Zbor descătușat

Zbor descătușat

Noiembrie 2016

Într-o lume a formelor şi plat-formelor, a normelor seci şi rigide (uneori, goale de conţinut) supravieţuiesc, tot mai greu, libertatea artistului şi, implicit, libertatea spiritului pe care nici vremea şi nici vremurile nu le-au putut, vreodată, încorseta. Argeşean de origine (născut pe 24 februarie 1943, la Arefu, judeţul Argeş), dar cucerit şi imediat adoptat de Clujul marilor maeştri ai Filologiei de altădată (Mircea Zaciu, D.D. Draşoveanu, Ion Vlad, Octavian Şchiau, Dumitru Pop ş.a.), Horia Bădescu este un artist al condeiului, impetuos, consecvent şi pasionat de mai toate genurile literare. Palmaresul său este impresionant şi cuprinde peste treizeci de volume publicate, în ţară şi în străinătate, dintre care amintim: Marile Eleusii, C citeste tot [...]

Metamorfozele sângelui

Metamorfozele sângelui

Octombrie 2016

Există două mari categorii de poeţi. Unii care au gheaţa în suflet şi revarsă asupra bieţilor cititori un potop de cuvinte şi de stări înceţoşate, fiind convinşi că Poezia a rupt de mult orice legătură cu inspiraţia, că ea ţine doar de „uzul raţiunii” şi de „facultatea catârului” (încăpăţânarea). Alţii care, dimpotrivă, au focul în inimă şi revarsă asupra cititorilor lumina acestuia, în cuvinte simple şi puţine, considerând că Poezia n-a încetat să fie o frumoasă risipă de sentimente, un cântec şoptit al sângelui şi că nu pot să scrie decât în acele rare momente de graţie, când Muzele îi vizitează. Membră a Cenaclului Literar „Ioan Burnar” din Baia Mare şi autoare, până acum, a trei volume de versuri citeste tot [...]

Trecutul roșu

Trecutul roșu

August 2016

Atmosfera sufocantă din vremea regimului ceauşist, interminabilele cozi la alimente, marile defilări înflăcărate, limbajul de lemn şi, mai ales, interzicerea libertăţii de exprimare i-au determinat pe mulţi dintre scriitorii români să aleagă calea exilului. E greu să trăieşti în limba română, într-o ţară străină, fie ea şi America... Norman Manea a împlinit, recent, 80 de ani şi este doar unul dintre aceşti scriitori. Originar din Burdujeni, a absolvit Liceul „Ştefan cel Mare” la Suceava (1954) şi, ulterior, Institutul de Construcţii din Bucureşti, Facultatea de Hidrotehnică (1959). În 1974, a renunţat la profesia de inginer hidrotehnician şi s-a dedicat, exclusiv, scrisului. A debutat, sub girul lui Miron Radu Paraschivescu, în 1 citeste tot [...]

Umbra luminii

Umbra luminii

Iunie 2016

În pofida unor veacuri mercantile şi meschine, Poezia a recuperat, mereu, primordiala inocenţă pierdută, starea de cântec şi clarul de inimă graţie acelor „zânatici” înflăcăraţi care au slujit-o ca pe o regină. Nu este vorba, aici, despre lirica zgomotoasă, absconsă ori alambicată, ci despre cvasiuitata Poezie originară, văzută ca un ceremonial al rostirii curate; o Poezie pe cât de simplă, pe atât de profundă. Originară din Boteşti, judeţul Neamţ, Maria Pal s-a stabilit pe meleagurile clujene după absolvirea Facultăţii de Istorie-Filozofie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” (1974) şi a cultivat, încă din tinereţe, versul ceremonios, chiar dacă debutul editorial cu Nesomnul metaforei (1999) s-a produs, târziu, la 51 d citeste tot [...]

Poetul din cetate

Poetul din cetate

Mai 2016

Trecutul este, adesea, o poveste frumoasă din care nu se mai poate trăi. Ne gândim, acum, printre altele, la trecutul revistei studenţeşti Echinox (înfiinţată la Cluj, în anul 1968, de Eugen Uricaru şi Marian Papahagi), la pleiada scriitorilor care au trecut pe sub bolta unde se afla sediul redacţiei (Ioan Moldovan, Virgil Podoabă, Ion Vartic, Petru Poantă, Ion Mureşan, Vasile Sav, Ion Pop, Mircea Muthu, Ştefan Borbély, Aurel Pantea, Gheorghe Perian, Aurel Codoban... şi multe alte nume celebre), întristându-ne uşorul declin postdecembrist al acestei publicaţii. Unde sunt forfota, entuziasmul juvenil şi credinţa naivă că lumea (măcar aceea literară!) poate fi schimbată? Unde sunt cafenelele Arizona şi Croco, miraculoasele locuri de întâlnire ale p citeste tot [...]

Instantanee postmoderne

Instantanee postmoderne

Aprilie 2016

Postmodernismul a coborât deopotrivă poezia şi proza în stradă, apropiindu-le de lumea reală şi obiectuală, de banalul cotidian, pentru a le reprezenta, apoi, ludic şi ironic, La cea mai înaltă ficţiune. Noul fenomen literar a fost asociat, pe bună dreptate, cu generaţia optzecistă (celebra „generaţie în blugi”), care a frecventat Cenaclul de Luni, condus de Nicolae Manolescu, dar şi Cenaclul „Junimea” al lui Ovid S. Crohmălniceanu. Reuşind să treacă de vigilenţa cenzurii şi bucurându-se de un succes mai puţin scontat, tânăra generaţie s-a afirmat, relativ repede, prin intermediul unor volume colective (în Aer cu diamante, 1982, erau publicate creaţiile lui Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, iar Cinci, 1 citeste tot [...]

Bazarul cu ficțiuni

Bazarul cu ficțiuni

Martie 2016

Neliniştită şi, cel mai adesea, senzaţională, lumea presei scrise pare deopotrivă efemeră şi supusă, vrând-nevrând, deşertăciunii condiţiei umane căci vorba poetului Eminescu: „Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi şi nouă-s toate/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate”. Ne întrebăm şi noi: când va cerne sita vremii, care vor fi acele ştiri (sau articole) înscrise în timp? Probabil, ele vor semăna cu o ştire ca aceasta: grecul Fidipide a alergat 40 de kilometri până la Atena, ca să anunţe victoria împotriva perşilor în bătălia de la Maraton (490 î. Hr.). Ajuns în faţa nerăbdătorilor magistraţi, complet epuizat, le-a spus: „Bucurie vouă, noi am câştigat”. A murit imediat după aceea, prăbuşindu-se la pământ. citeste tot [...]

Paradoxul poeziei livrești

Paradoxul poeziei livrești

Februarie 2016

Cărţile nu sunt simple vestigii, prăfuite de timp şi uitate pe rafturile unor biblioteci (sau librării) sortite pieirii. Scrise la temperatura realităţii reci ori la şoaptele fierbinţi ale Muzelor, ele descriu, adesea, fiziologia unei epoci şi, mai ales, anatomia unei inimi. Vreme de peste trei decenii, universitarul clujean Mircea Muthu a cercetat fiziologia „balcanismului” şi a consacrat acestui fenomen cultural studii ample (Literatura română şi spiritul sud-est european, 1976; Balcanismul literar românesc, vol. I-III, 2002; Balcanologie, vol. I-III, 2002-2007), fără să uite, în schimb, de marii scriitori transilvăneni (Liviu Rebreanu sau paradoxul organicului, 1993; 1998; Lucian Blaga – dimensiuni răsăritene, 2000; 2002) ori de aprofundare citeste tot [...]

Elogiul feminităţii confesive

Elogiul feminităţii confesive

Ianuarie 2016

De-a lungul anilor, curajul şi devotamentul, spiritul rafinat, delicateţea şi farmecul inefabil al feminităţii au constituit nu doar esenţa unor personaje literare, ci şi atributele unor modele umane din istoria României, o istorie în care, nu de puţine ori, Femeia a jucat un rol însemnat. Curiozitatea nestăvilită şi admiraţia fără saţiu în faţa eternului feminin se regăsesc deopotrivă la cunoscutul critic, istoric şi cronicar literar Dan C. Mihăilescu, într-o carte seducătoare prin exaltare, vervă şi erudiţie: Castelul, Biblioteca, Puşcăria. Trei vămi ale feminităţii exemplare (Editura Humanitas, Bucureşti, 2013).  Pornind de la aceste vămi-simbol ce reprezintă mediul în care şi-au format sau obturat personalitatea femei dif citeste tot [...]

Provincia poetului

Provincia poetului

Decembrie 2015

Într-un veac măcinat de convulsii sociale şi orgolii (adesea, inexplicabile), există o stranie galerie a poeţilor solitari şi stingheri peste care planează, obsedant, Corbul lui Edgar Allan Poe cu fatidicul său cuvânt: niciodată (nevermore). Soarta i-a iniţiat, vrând-nevrând, în atmosfera pe cât de monotonă, pe atât de apăsătoare a micului oraş de provincie, adâncindu-le tristeţea şi condamnându-i la claustrare pe toţi aceşti trubaduri rătăciţi în (e)terna noastră tranziţie. Poezia este singura lor şansă de-a supravieţui... citeste tot [...]

Patul de maci

Patul de maci

Noiembrie 2015

Laureată a Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 2009, Herta Müller este o scriitoare de limbă germană, originară din România (satul Niţchidorf, judeţul Timiş). Studiile de germanistică şi de limba şi literatura română le-a absolvit în cadrul Universităţii din Timişoara (1973-1976), debutând cu volumul de povestiri Niederungen – Ţinuturile joase (1982), volum mutilat de cenzură, dar publicat, integral, în Republica Federală Germania, doi ani mai târziu. Îndrăzneala autoarei precum şi mai vechea ei prietenie cu Aktionsgruppe Banat (Grupul de Acţiune Banat, grup alcătuit din scriitori de etnie germană din România ce nu agreau regimul comunist) n-au trecut neobservate de Securitate, care citeste tot [...]

Obsedantul deceniu*

Obsedantul deceniu*

Octombrie 2015

Literatura şi tehnica sunt două domenii care – la prima vedere – nu au nimic în comun. Şi totuşi, oricât ar părea de contradictorii, uneori, ele se atrag şi sfârşesc prin a se completa reciproc. Există oameni cărora li s-a întâmplat să trăiască, ardent, o asemenea interferenţă. Unul dintre ei este fostul inginer, specialist în termoenergetică, Artemiu Vanca.  Subtil cronicar al timpului revolut, Artemiu Vanca e originar din satul Bănişor, judeţul Sălaj. S-a născut într-o zi de 18 iunie 1936 şi a cochetat încă din tinereţe cu literatura, deşi studiile absolvite (Facultatea de Mecanică, Secţia maşini termice – Institutul Politehnic din Bucureşti, 1961) n-au îndreptă citeste tot [...]

Amprentele inimii

Amprentele inimii

August 2015

Învăluiţi de o reverie dulce-amară, întoarcem „roata vremii” pentru a reconstitui figura emblematică a celui care a fost Valentin Meseşan, dar şi pentru a ne reaminti câteva dintre armoniile poeziei sale, armonii rarisime graţie limpezimii şi simplităţii lor tulburătoare. Cei care l-au cunoscut îşi amintesc, cu siguranţă, de o anumită eleganţă vestimentară, de rostirea lui ceremonioasă, de intonaţia şi gesturile bine controlate ce însoţeau memorabilele intervenţii din cadrul Cenaclului Literar „Silvania” (1992-2002). Prietenii îi spuneau „Contele”, fiindcă descindea, pe atunci, la Zalău, parcă direct din „Craii de Curtea-Veche” (mult îndrăgitul roman al citeste tot [...]

Stafia comunismului

Stafia comunismului

Iunie 2015

În anii studenţiei (1985 - 1989), mi-aduc aminte că la examenul oral de economie politică o condiţie necesară pentru a promova era să fi citit Manifestul Partidului Comunist al lui Marx şi Engels. Nu pot să uit o celebră afirmaţie care m-a amuzat la vremea respectivă: „O stafie umblă prin Europa - stafia comunismului”. Îmi imaginam, atunci, stafia ca pe o femeie fără vârstă, purtând pe cap un imens cearşaf roşu menit să-i sperie, în miez de noapte, pe toţi burghezii asediaţi, oricum, de „proletarii moderni”. Apoi, am realizat că doctrina comunistă nu era deloc o glumă proastă, că ea a dus la apariţia unor dictatori, precum Stalin ori Ceauşescu, iar consecinţele s-au dovedit tragice. Imediat după citeste tot [...]

Feţele ipocriziei

Feţele ipocriziei

Mai 2015

Într-un veac anost şi pseudocultural, măcinat de ambiţii politice şi stăpânit de un acut dezinteres social, sinceritatea nu reprezintă neapărat o calitate - mai ales, în artă! - însă reversul ei (ipocrizia) devine un modus vivendi pentru mulţi dintre semenii noştri.  Este premisa Ghidului ipocriţilor (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2013) semnat de Péter Demény, un scriitor bilingv, autor al nouă volume de versuri, proză şi publicistică în limba maghiară, colaborator cu articole, eseuri şi versuri în limba română la diferite reviste sau cotidiene din ţară: Observator cultural, 22, Bucureştiul cultural, Ziarul de duminică, Apostrof etc. Printre numeroase alte traduceri ale citeste tot [...]

Feerii postdecembriste

Feerii postdecembriste

Aprilie 2015

Viaţa e suma întâlnirilor noastre cu alţii, întâlniri din care mai păstrăm, în suflet, figuri luminoase, duioase umbre ale trecutului. Pentru Ion Piţoiu-Dragomir, un scriitor tenace şi de o productivitate rarisimă, ecourile altor vremuri se mai aud, în surdină, oricât de îndepărtate ar fi ele. Până la urmă, depărtarea poate apropia... Interviu interzis (Editura RAO, Bucureşti, 2014) e o carte scrisă parcă sub impulsul acestor rememorări, unele însorite, altele îndoliate. În fond, cele opt povestiri care au şi o versiune în limba engleză (Aleea lui Faust, Câinele mov, Jobenul, La oftalmolog, Frunze de pelin, Curcubeu pentru Israel, Interviu interzis şi Labirintul) reia citeste tot [...]

Amintiri Dor de lume

Amintiri Dor de lume

Martie 2015

„Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri/ Și niciodată n-or să vie iară…” Sunt versurile lui Mihai Eminescu, versuri care pentru mine, azi, au o altă semnificație. Anii trec, abia perceptibil. Viața însăși trece ca o vacanță școlară, însă „nu contează anii tăi din viață, ci viața din anii tăi”. Am crezut întotdeauna că trebuie să arzi ca o lumânare, nu pentru tine, ci pentru a-i lumina, cu toată dragostea, pe cei din jurul tău. Numai dragostea a biruit lumea, întotdeauna și pretutindeni; dragostea îndelung răbdătoare… A trecut o jumătate de veac peste Strada Șesului, strada de lângă calea ferată, unde se află casa părintească din satul Var. De aici am pleca citeste tot [...]

Bijuterii florale

Bijuterii florale

Februarie 2015

Inefabilă semantică a sentimentelor sau prodigioasă tensiune izvorâtă din încleștarea cuvintelor (uneori, șoptite de zei), Poezia pare să-și fi pierdut, azi, caracterul originar, starea de cântec, „clarul de inimă”. Într-o lume pe cât de prozaică, pe atât de eterogenă, poeții au fost oarecum aleatoriu scindați în generații după generații (optzeciști, nouăzeciști, douămiiști), nici măcar în familii spirituale. Din păcate, unii dintre ei au uitat de legendarii Orfeu și Amfion, crezând că orice poezie trebuie să fie neapărat un diluviu al grandilocvenței menite să-i deruteze pe cititorii temerari. Or tocmai simplitatea, limpezimea, concizia sunt, în esență, atributele Poeziei. citeste tot [...]

Viața ca un spectacol

Viața ca un spectacol

Ianuarie 2015

Odată cu trecerea și pe-trecerea anilor, Dincolo de marginea marginii acestei lumi iluzorii, resimțim viața, ce ne-a scăpat printre degete, ca pe o sumă a întâlnirilor noastre cu alții și, mai rar, cu noi înșine privindu-ne în oglinda vremurilor de mult apuse, uneori, fără să ne mai recunoaștem. Chiar dacă Zi după zi ne-am rugat: Lasă-mi, Doamne, zăbava!, de fiecare dată S-au produs modificări, iar prea multele Lovituri de nisip ne-au împins pe un Câmp minat… Cine l-a frecventat pe Mircea Petean, de la debutul editorial cu placheta Un munte, o zi (1981), până la recenta antologie Munți și zile (2012), a remarcat, desigur, cel puțin două repere fundamentale ale itinerarului său poetic: Înt&a citeste tot [...]

Cartea legilor nescrise

Cartea legilor nescrise

Decembrie 2014

Viața ne poartă, adesea, prin epoci și colțuri de lume, fără să bănuim vreodată unde ne va găsi, pentru a ne lua tributul, Întunecata Doamnă. Vom dispărea, neștiuți de nimeni, ca frunzele purtate de vântul tomnatic în tainicele unghere ale pădurii sau vom lăsa câteva urme adânci, ca să ne întoarcem, cândva, mai tineri, mai frumoși, mai puternici?… Au trecut patru ani, de când a plecat dintre noi prozatorul, dramaturgul și eseistul Ștefan Goanță (11 martie 1933 – 19 octombrie 2010). A trăit, cel puțin, în două lumi diametral opuse: înainte și după 1989. Cărările vieții i-au fost pe cât de aspre, pe atât de întortocheate, cu suișuri și coborâș citeste tot [...]

Trepte spre lumină

Trepte spre lumină

Noiembrie 2014

Uneori, viața poeților este pe cât de scurtă, pe atât de furtunoasă și imprevizibilă. Încercând să smulgă faustiană clipă din urgia cotidiană, unii își mistuie propria existență în căutări savante, navigând pe apele religiilor orientale, ale științelor și ale filozofiei, uitând în schimb că dintre toate științele, cunoștințele și avuțiile lumii noastre „rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea” (Corinteni, I, 13). Solitar și discret, blând și domol la vorbă, „aproape de sfințenie” (după cum și-l amintesc prietenii), Daniel Turcea (1945-1979) s-a numărat, la început, printre acei poeț citeste tot [...]

Singurătatea bijutierului

Singurătatea bijutierului

Octombrie 2014

Lucid și melancolic, uscățiv și ușor „aplecat peste întrebările lumii”, Valeriu Mircea Popa se numără printre puținii solitari din lumea literară; o lume în care s-a impus relativ târziu, chiar dacă primele lui poeme au fost incluse în Caietul debutanților (Editura Albatros, București, 1982) și s-au bucurat, la vremea respectivă, de girul regretatului Cezar Ivănescu. Dar calea regală a poeziei s-a dovedit mai greu de găsit și datorită unei existențe sinuoase, în care actualul doctor în psihologia artei și lector universitar a fost, rând pe rând, muzician, profesor defectolog, logoped, psihoterapeut prin diferite școli speciale, îngrijitor de bătrâni în Germania etc.  citeste tot [...]

Poemele boemei

Poemele boemei

Iunie 2014

După un sfert de veac ce pare, poate multora dintre noi, drept o rană încă necicatrizată, farmecul Clujului de odinioară se stinge, lent, în spatele semafoarelor roșii, pe străzile tot mai înțesate cu automobile luxoase și semiroboți, cu magazine occidentale și prețuri năucitoare. Viața însăși este, aici, un imens bazar în care spiritul studențesc și boema literară parcă nu-și mai găsesc locul. Rezonând, cu nostalgie, tocmai la acele vremuri când imposibilul era posibil, iar normalitatea nu plecase și ea în exil, Daniel Moșoiu reeditează versurile pe care le-a scris între anii 1990-1994 și le-a publicat abia în 1999, sub același generic simplu, dar atotcuprinzător: Poeme din mers (E citeste tot [...]

Galeria cu amintiri

Galeria cu amintiri

Mai 2014

Amintirile sunt reminiscențele unei neliniști ascunse, resimțite când tinerețea și exuberanța ei sunt împrejmuite de bătrânețe și învăluite de întunericul ce se lasă, treptat, aducând cu sine fiorii neantului. Intervin, atunci, speranțele răvășite, iluziile pierdute, visele și nostalgia celor dragi pe care îi vedem, zi după zi, cum se așază tăcuți, la masa umbrelor.  Reflecțiile de mai sus ne-au fost provocate de lectura tulburătoarei cărți a regretatului critic și istoric literar, Ovid S. Crohmălniceanu: Amintiri deghizate (Editura Humanitas, București, 2012, ediție îngrijită și prefață de Ioana Pârvulescu). Titlul pare să incite și să contrarieze. Autorul elucidează, &icir citeste tot [...]

Nostalgii patriarhale

Nostalgii patriarhale

Aprilie 2014

Liniștea pe care o căutăm, adesea, e nu departe de noi, undeva, în satul dintre dealurile înverzite ori de pe malul râului cristalin. Trăind prea mult între ziduri, copleșiți de vacarmul străzilor semaforizate, al grijilor cotidiene, riscăm să uităm, cu desăvârșire, de „leagănul copilăriei”, de rostul nostru. Simțind un asemenea pericol, Florica Pop evadează din cenușiul existenței urbane, se refugiază în trecutul patriarhal și reconstituie - cu evlavie - lumea satului natal (Deleni), într-o carte intitulată, nostalgic, Straița cu merinde (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013).  Sunt „amintiri sățioase” ce nutresc ferma convingere că „fiecare om are, oric citeste tot [...]

Poeme de Marcel Lucaciu

Poeme de Marcel Lucaciu

Martie 2014

POEM ÎNSINGURAT   amintirea scapă din mâinile-i firave frâiele neîmblânzitei uitări   jumătate în alb jumătate în negru la masa mea stă singură singură- tatea     POEM   cuvântul mă sfâşie nescris     POEM COTIDIAN   etern îndrăgostit de stelele pustii sunt acelaşi miliardar în iluzii vi-ne în-tu-ne-ri-cul alb al reformei la braţ cu toamna mioapă prin valuri ce orice dorinţă citeste tot [...]

Meandrele unei inimi

Meandrele unei inimi

Februarie 2014

Într-o lume tot mai ostilă visătorilor incurabili, Florica Pop își continuă pasionala călătorie spre sine însăși (din Șoapte cu ecou, 2011), publicând o nouă carte, la fel de sensibilă și fulgurantă: Petale cu inscripții (Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013). E un titlu oximoronic, ce trimite deopotrivă la efemeritatea (și, uneori, eternitatea) unei iubiri transfigurate în creație artistică, la delicatețea (și, deseori, asprimea) unei vieți cu iz livresc; o viață dăruită, în mare parte, Bibliotecii. Construit, inteligent și simetric, sub forma unui „dialog ce se frământă între eul pornit pe cale și vocea care, stând mereu de veghe, șoptește tâlcuri ale întrupă citeste tot [...]

Luciditate şi acribie

Luciditate şi acribie

Ianuarie 2014

Într-o lume a haosului generalizat, parcă la toate nivelele, mai sunt, încă, oameni care încearcă să-şi păstreze luciditatea, iscodind cu asiduitate şi analizând „cu ochiul rece” meandrele sociale, politice şi culturale din peisajul românesc postdecembrist. Printre aceşti temerari luptători (pe frontul presei, în special) se numără şi Daniel Săuca, redactor-şef al revistei de cultură „Caiete Silvane”, preşedinte al Asociaţiei Jurnaliştilor din Sălaj şi director al Centrului de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj. Trilogia Homo Silagenssis (2006, 2007, 2008), România mea nu mai există (2011), Tranşee & şantiere (2012) sunt doar căteva mostre ale unei activităţi jurnalistice susţinute, robuste şi bine ancorate în realităţile origin citeste tot [...]

Poetica absenței

Poetica absenței

Decembrie 2013

Amenințată de vremelnicia numeroaselor generații și mode poetice (parcă menite să-i îndepărteze pe cititorii solitari), Poezia mai încearcă - uneori, din răsputeri - să se întoarcă la starea ei originară; la orfismul providențial și lirismul caracteristic ce o singularizau, cândva, printre celelalte genuri literare. Astăzi, tot mai puțini poeți își amintesc că, la originile ei, Poezia era un „cântec”, era „muzică și imagine” sau că „vine și pleacă, atunci când vrea ea” (Horia Bădescu). Deși a fost (și este) afiliat „optzecismului”, Viorel Mureșan nu adoptă, integral, nici recuzita, nici maniera unei generații sub a cărei mare umbrelă s-au strâns, vrând-nevrând, prea mulți poeți. Îi lipsesc tendința de epicizare, biog citeste tot [...]

Dincolo de paravanul vieții

Dincolo de paravanul vieții

Noiembrie 2013

După atâția ani de originală democrație, s-ar părea că „orizonturile roșii” sunt tot mai departe, ele reprezentând - pentru mulți dintre noi - doar triste și palide amintiri, copleșite de vacarmul cotidian. Lucrurile nu stau, însă, la fel pentru scriitorul Ion Pițoiu-Dragomir ale cărui creații fie lirice, fie epice sunt deseori bântuite de înfricoșata fantasmă a comunismului. Ironic și ludic, caustic și tandru, maestrul simfoniilor policrome și al cratimei săltărețe revine în atenția cititorilor cu o nouă carte (a 28-a!) ce provoacă și totodată descumpănește, cel puțin, prin titlul ei: Un roman excepțional (Editura RAO, București, 2012). Autorul pleacă de la o realitate pe care o transfigurează, până la nerecunoaștere, alternând citeste tot [...]