Aboneaza-te la newsletter




Györfi-Deák György


Pe Marte, în 1928

Pe Marte, în 1928

Iunie 2021

Romanul astronomic fantastic („fantasztikus csillagászati regény”) „Ûrhajósok” (Astronauții), scris de Sárkány Béla și publicat în 1928, la tipografia Gloria din Satu Mare, a fost până în 2020 o carte uitată, cu totul necunoscută iubitorilor de aventuri cosmice, deși constituie o apariție valoroasă în epocă. El surprinde de la primul rând, deoarece acțiunea debutează în viitor (17 iulie 1940), la Piatra-Maramureș (Ferencvölgye, Valea lui Francisc, în apropiere de Săpânța), un loc aflat pe atunci la granița cu Cehoslovacia, azi în apropierea Ucrainei. Puțini știu că, după divizarea regiunilor istorice ca urmare a Tratatului de la Trianon, pentru a ajunge în perioada interbelică de la Satu Mare la Sighet (Sighetu Marmației) se citeste tot [...]

Joaca la muzeu

Joaca la muzeu

Mai 2021

În mai 2013, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău a găzduit o inedită expoziţie de jucării vechi, adunate de bucureştenii Cristian şi Mihail Dumitru de la Asociaţia Muzeul Jucăriilor. Multe dintre ele provin dinainte de „epoca plasticului și cauciucului” şi sunt confecţionate din lemn, carton, cârpe, pănuşi, tinichea. Apoi am primit veşti periodic de la organizatori, prin intermediul paginii de pe un site de socializare cu multe restricţii ale „comunităţii de utilizatori” (reclamă demascată, hehehe!). Fraţii Dumitru şi-au prezentat colecţiile pretutindeni în ţară, nu numai în muzee, ci şi în biblioteci, centre culturale, centre comerciale, mall-uri, parcuri. Ca să-i atragă pe cei mici, au început să colecţioneze carte şi citeste tot [...]

Sălăjenii, turiști la Balaton

Sălăjenii, turiști la Balaton

Aprilie 2021

Lacul Balaton se întinde de la Keszthely către răsărit, pe o distanță de 77 km, până dincolo de Siófok. Ca suprafață (592 kmp), e o țârucă mai mare decât cel al Genevei, deci nu-i de mirare că împărăteasa Sissi a dorit să-l viziteze. La două treimi din cuprindere, este gâtuit de peninsula Tihany, unde se ridică abația benedictină ctitorită de regele Andrei I în 1055, care i-a servit ulterior ca loc de veci și de pomenire. Profesorul de latină, Horațiu Pop, tatăl inconfundabilei Tița (Tit-Livia Porolissa), personajul lui Ioan Groșan din romanul „Un om de Est”, l-a degradat la nivelul: „un lighean de lac”, dar el este unul dintre hungarofobii de elită ai Zalăului, un mare iubitor al vinului de Lechința, citeste tot [...]

Amintirile unei mame

Amintirile unei mame

Martie 2021

Am primit ca donații pentru biblioteca din Jibou, din surse diferite, câteva cărți de memorii scrise de mame. Le-am citit cu plăcere, datorită calităților narative deosebite, de unde pui speranța descoperirii unor episoade anecdotice despre copiii acum deveniți adulți, cu nume cunoscute în mediile culturale. Să recunoaștem cinstit, cine nu s-ar emoționa să-l vadă pe Petre Țuțea fotografiat „putti” la șase luni și să spună, „uite, dom’le, ce filosof drăgălaș a fost, țucu-i-aș basca!” Una dintre ele m-a atras de la început prin titlu: „Copilăria din amintiri”, deoarece era o așezare în ordine inversă a cuvintelor din cel mai cunoscut roman autobiografic românesc. Unde pui că volumul a apărut la editura craioveană Revers, a citeste tot [...]

„Din ce fund de vis te tragi?”

„Din ce fund de vis te tragi?”

Februarie 2021

Am profitat de carantină și de intervalul de gratuitate ca să explorez colecțiile vechi de ziare și de reviste de pe arcanum.hu. În paralel, din obligație profesională, am frunzărit sau am citit și cărțile primite la bibliotecă. Cum a fost un an electoral, ni s-au dat fonduri și am cumpărat mai multe titluri decât de obicei. L-am reținut pe Constantin Virgil Gheorghiu, autorul romanului „Ora 25”, pentru că este un scriitor controversat, un fel de Nyirő József român. A debutat ca poet, a fost remarcat de G. Călinescu. De formație militară, a renunțat la o carieră cazonă, a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, apoi a intrat în politică. Ion Antonescu l-a numit atașat militar de presă în Croația, dar după 23 August 1944 citeste tot [...]

Amintiri din comunism

Amintiri din comunism

Februarie 2021

M-am născut în 1964 și am prins ultimele 11 luni ale epocii Gheorghe Gheorghiu-Dej (1947-1965). A urmat perioada de guvernare a lui Ion Gheorghe Maurer (1961-1974), deci până la vârsta de 10 ani am avut parte de un răstimp de bunăstare și pseudo-liberalizare. La început, am copilărit în Timișoara, dar pentru că Nicolae Ceaușescu a dorit să amestece populația, părinții mei au primit prima locuință tocmai în Pitești. Acolo am stat șase ani, apoi ne-am mutat în Satu Mare, unde la 14 ani mi s-a dat buletinul. A fost o adevărată festivitate, organizată la școală, să ne simțim mândri că am devenit cetățeni. Adevărul este că mai apoi chiar m-am umflat în pene, dar din altă cauză. Circula o legendă urbană, cică numărul trecut la grupa san citeste tot [...]

Bibliotecarul comunal

Bibliotecarul comunal

Mai 2020

Biblioteca din comună se găsește de obicei undeva în apropierea primăriei ori prin preajma școlii. Mai poate fi în fosta stațiune de mecanizare, în clădirea care servește ca vestiar la stadion sau, în cel mai rău caz, la recepția fermei de bovine. Dacă în localitate a existat un conac elegant, preluat de puterea proletară încă înainte de colectivizare, el e acum retrocedat. Arareori s-a discutat despre păstrarea destinației prin închirierea spațiului respectiv, noul proprietar și-a făcut alte socoteli, autoritățile trebuie să-și drămuiască arginții, așa că în fața fostului sediu cultural a apărut căruța cu coșuri, rafturile au fost golite de muncitori și colecțiile au fost mutate în prima clădire cu acoperișul intact. Din păcate, citeste tot [...]

Bibliopolis

Bibliopolis

Martie 2020

„Orașul-bibliotecă are străzile pardosite  cu cărți; casele din acest oraș sunt cărți deschise la pagini diferite, sau cărți închise...” (Petean & Petean, 1996, p. 136) Bibliopolis – cetatea cărților – este o așezare străveche, dezvoltată inițial în jurul unui templu păgân cu coloane tipărite, unde în antichitate se cultiva iluzia că orice întrebare își poate afla răspunsul. Asta până când unul dintre cuceritorii aflați în trecere pe acolo s-a mâniat cumplit, socotind că soluția sugerată de preoți este prea ambiguă și a poruncit dărâmarea sanctuarului. După ce l-a făcut una cu pământul, i-a înhămat sacerdoții rămași în viață la un plug și a arat locul. Din brazdele unde clarvăzătorii citeste tot [...]

Poezie, povești și vin

Poezie, povești și vin

Martie 2020

Familia noastră a făcut parte din delegația Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj, care, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, a participat, între 13-14 februarie 2020, la întâlnirea poeților din Ungaria și România, „Focurile de veghe din Vas”. Mai întâi, ne-am trezit cu noaptea în cap și am parcurs un drum de aproape o jumătate de zi alături de scriitorul Ion Pițoiu-Dragomir, Bálint Tibor și Silaghi Sándor de la Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Ce-i drept, când ne-am dus încolo am câștigat o oră, datorită diferenței de fus orar. Cum am trecut granița de la Carei la Vállaj, telefoanele au bipăit, ne-au anunțat că trec în regim de roaming și și-au dat singure contoarele înapoi cu citeste tot [...]

Ce-i în mână  nu-i minciună

Ce-i în mână nu-i minciună

Februarie 2019

Trăim într-o perioadă paradoxală: se tipăresc tot mai multe cărți, dar se păstrează tot mai puține. Biblioteca Națională le certifică apariția prin acordarea ISBN-ului, însă, atunci când cititorul ar dori să le obțină, ele devin de negăsit. Editurile se scuză: tirajul s-a epuizat, s-au tipărit doar 200 de exemplare, vremurile sunt grele! Librăriile afișează: nu este pe stoc. Nici abordarea directă nu reprezintă o soluție: fie autorul a decedat, fie a emigrat, fie s-a pensionat și s-a mutat undeva la țară. În disperare de cauză, omul trebuie să intre pe una dintre rețelele de socializare și să aibă noroc, să i se răspundă. Apoi, încep complicațiile. A fost găsit volumul căutat, dar editorul își afirmă drepturile în numele autoru citeste tot [...]

Note despre hăituirea zmeilor celibatari

Note despre hăituirea zmeilor celibatari

Noiembrie 2016

Maria este minionă, blonducă şi somnoroasă. Se răsuceşte în aşternut, înghesuind plapuma într-un fel de giulgiu lipit de trup şi adoarme imediat. Nu seamănă deloc cu vreuna dintre iubirile livreşti, reîntâlnite în răstimpuri pe stradă – fetişoare cucerite cu două vorbe bine ţintite şi un bilet de cinema pentru un loc de pe ultimul rând de scaune, la un film cu supereroi timizi şi fotogenici, părăsite apoi în dimineţi fără orizont, cum zici că va fi cea de mâine. Ba nu, chiar azi, iartă-mi greşeala, scribule, deşteptătorul de pe scaunul acesta cu vopseaua scorojită şi fără spetează, alăturat patului, îşi roteşte pentru a doua oară minutarul în noua zi. L-am pus să sune la cinci, trenul ar trebui să pornească la şase şi un s citeste tot [...]

Alcoolul, bibliotecile și jandarmii

Alcoolul, bibliotecile și jandarmii

August 2016

Multă vreme am fost convins că expresia „să mergem la bibliotecă şi să bem una mică” se referă la obiceiul alcoolicilor împătimiţi de a piti sticla de băutură într-un loc neumblat, precum dulapul cu cărţi, de unde o scoteau când doreau să tragă o duşcă. În mod obişnuit, beţivanii dau dovadă de o imaginaţie vie în momentul când vine vorba de camuflarea butelcilor, dar, parcă pentru a-i ajuta pe cei aflaţi în criză de idei, magazinele de suvenire oferă cutii tip carte din lemn, plastic ori chiar oţel, cu unul sau două lăcaşuri pentru sticle, copertate cu pânză sau piele, cu titluri pompoase, imprimate cu aur pe cotor: Brâncoveanu XO, Europa Atlas, The New English Dictionary etc. În mod surprinzător, am întâlnit o altă legăt citeste tot [...]

Recrutarea în Sălaj

Recrutarea în Sălaj

Iulie 2016

După ce s-a căsătorit cu baroneasa Wesselényi Polixéna (verişoara „luntraşului de pe Dunăre”), John Paget, nobilul englez „naturalizat” în Ardeal, a petrecut mai multe ierni în Cluj. În cartea „Ungaria şi Transilvania. Observaţii asupra condiţiei lor sociale, politice şi economice”, el a descris atât atracţiile turistice cât şi obiceiurile locuitorilor din ţinuturile ce formează România de azi. În 1845, Ardealul era o provincie austriacă, prin urmare furniza şi oşteni, „cătane împărăteşti”, pentru forţele armate comandate de prinţii habsburgi. Legal, conform Diplomei Leopoldine, efectivele ar fi trebuit să fie aprobate de adunarea legislativă transilvăneană, dar monarhii absolutişti au evitat sistematic s-o întrunească: citeste tot [...]

Alo-ul, petrolul și sălăjenii

Alo-ul, petrolul și sălăjenii

Mai 2016

Ziaristul şi umoristul George Mikes se minuna de incredibila capacitate a ungurilor de a-i învăţa pe londonezi să vorbească limba maghiară. El a asistat la o scenă incredibilă, povestită apoi în volumul „Cum să fii englez”, apărut la Editura Humanitas, în traducerea Elenei Ciocoiu. O unguroaică a luat autobuzul ca să ajungă din celebrul Baker Street la Platts Lane, dar, necunoscând locurile şi limba, a ratat să coboare unde trebuia. Deoarece şi-a dat seama că nu e în regulă ceva, s-a dus la şofer şi l-a întrebat, arătând într-o parte şi cealaltă: - Platts Lane? Erre? (hu.: Pe aici?) Arra? (hu.: Pe acolo?) Conducătorul auto era un englez get-beget, un gentleman gata să sară în ajutorul unei doamne aflate într-o situaţi citeste tot [...]

Locul și omul

Locul și omul

Decembrie 2015

Se spune de obicei: „Omul sfinţeşte locul”. Dar, precum arăta filosoful Lucian Blaga, locul reprezintă totodată o matrice a sufletului unui popor, respectiv tiparul spiritual care modelează firea oamenilor dintr-un spaţiu dat. În Sălaj, chiar şi în varianta „mini judeţului” de după 1968, relieful este compus cu precădere din derularea mioritică a crestelor şi văilor. Brâglezul este un sat aşezat pe o astfel de pendulare între adânc şi înalt, între Valea Gârboului şi frumosul Muncel. Aici s-a născut în 1954, la o zi du citeste tot [...]

O sărbătoare între coperți

O sărbătoare între coperți

August 2015

„Monografia satului Var” continuă şi dezvoltă o lucrare mai veche a învăţătorului Alexandru Radovici, dedicată, şcolii primare de stat din localitate. Autorii, Viorica Daróczi şi Mihai Iosif Daróczi, împreună cu Iosif Daróczi (coordonator), s-au apucat „cu multă dăruire şi costuri materiale” să realizeze o mărturie tipărită, destinată aniversării a 545 de ani de la prima atestare documentară (1469) a fostei comune de pe Valea Someşului, azi componentă a oraşului Jibou. Prezentarea vizuală a volumului a fost asigurată de Adela-Elena Daróczi (coperta şi ilustraţiile grafice interioare), Andrei-Claudiu Daróczi (fotografii) şi Cristian Gabriel Daróczi (grafice şi tabele). citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene - 4. Un iluminist sălăjean

Spicuiri sălăjene - 4. Un iluminist sălăjean

Iulie 2015

4. Un iluminist sălăjean   În primăvara anului 1784, o mulţime de gură cască s-a adunat în piaţa mare a oraşului Bratislava ca să vadă „ghiuleaua celestă” (hu.: repülő golyóbis), primul balon cu aer cald lansat în această parte a lumii. Nu trecuse nici un an de când fraţii Joseph-Michel şi Jacques-Étienne Montgolfier construiseră prima aeronavă din hârtie şi încălziseră aerul din interiorul ei, ca s-o desprindă de pământ cu ajutorul forţei ascendente, generată de principiul bătrânului Arhimede. Dispozitivul zburător avea un volum de patru mii opt sute de degete cubice şi fusese construit de un tânăr proaspăt licenţiat în ştiinţe medica citeste tot [...]

Rusalcele lui  Moș Crăciun

Rusalcele lui Moș Crăciun

Iunie 2015

La cea de-a XXX-a ediție a Festivalului „Călușarii”, organizat în mod tradițional de Sânziene (Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul), a stârnit senzație spectacolul oferit de echipa crăciunițelor din satul Piscu de Vale, comuna Dor-Împădurit, județul Minunați. - Domnul Silvestru Dămblăgilă, metodist la Centrul European de Afirmare și Promovare Antropologică.  Timorat, managerul cultural își mijește ochii către videocameră și începe să turuie: - Bine ați sosit în Botezați, la ediția jubiliară a Festibalului de dans popular „Călușarii”. Anul acesta, manifestarea este una internațională, că a răspuns la invitație și o formație de peste Pru citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene

Spicuiri sălăjene

Mai 2015

7. Alexa Pocol   Alexa Pocol (hu.: Pokol Elek) s-a născut la Lozna, în 1871, ca urmașul neamului de boierași înnobilați în 1594 de către Sigismund Báthory. O legendă transmisă de Kádár József susține că inițial familia se numea Pikló și numele le-a fost dat de regele Matei Corvin. Din rândul lor s-a ridicat și notarul Dr. Ștefan Pocol, amintit de diferite documente de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tatăl lui Alexa slujea ca țârcovnic în Letca, satul de pe celălalt mal al Someșului. Dacă acum între cele două localități se întinde un pod rutier suspendat, placat cu lespezi de beton armat, pe vremea aceea se circula cu podul plutitor. Das citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene

Spicuiri sălăjene

Noiembrie 2014

3. Ambasadorul Grădinii Botanice   Geneticianul Nicolae Coman a condus vreme de doi ani, în perioada 2007-2008, Grădina Botanică din Jibou. Născut în 6 august 1937, la Dumbrăveni (Sibiu), cariera lui a cuprins atât un traseu universitar cât și unul diplomatic. Aflăm din „Hübners Who Is Who” că și-a luat doctoratul în genetică la Universitatea „T. G. Șevcenko” din Kiev (Ucraina), iar apoi a beneficiat de o bursă Fullbright și a predat ca „visiting professor” la Univ. „E. Cornell” din Ithaca (New York), după care a revenit în țară, la propria „mamă spirituală”: Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. După revoluție, fostul decan și p citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene

Spicuiri sălăjene

Octombrie 2014

2. O bucătăreasă de viţă nobilă   Mama Eva din Lemniu n-a fost singura „socăciţă” a cărei celebritate a trecut dincolo de hotarele „Sălagiului cel Mare”. Partea ungurească se mândreşte cu Zilahy Kiss Ágnes, autoarea unor best-seller-uri culinare precum „Valódi magyar szakácskönyv” (Carte de gătit cu adevărat maghiară, prima ediţie 1891) şi „A befőttekről” (Despre conservarea fructelor, fierturi şi salate, 1899). Viaţa i-a fost plină de peripeţii şi întâmplări tragice. S-a născut în 12 mai 1848 la Zalău, ca singura fată dintre cei şapte copii ai mamei Kállai Nagy Charitas. Tatăl, renumitul avocat Kiss Károly citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene

Spicuiri sălăjene

August 2014

2. DOAMNA HELÉNA   Majoritatea biografilor consideră că Doamna Cserey (Cserei) Heléna (Ilóna) s-a născut în 1754. În monografia „Magyar hölgyek” (Doamne din Ungaria), Zsilinszky Mihály indică 1753. Familia nobiliară provenea din Secuime și era de credință catolică. Tatăl, Cserey Farkas (1719-1782), conte de Nagyajta, consilier aulic imperial pe vremea Mariei Terezia (1717-1780), a fost nepotul de frate al cronicarului Cserey Mihály (1667-1756). Mamă i-a fost Boros Klára. A avut 7 frați și 2 surori. Nu se cunosc prea multe despre copilăria ei. Când a crescut, după obiceiul din epocă, părinții au trimis-o la mănăstirea măicuțelor ursuline din Sibiu, spr citeste tot [...]

Spicuiri sălăjene (miniaturi biografice)

Spicuiri sălăjene (miniaturi biografice)

Iunie 2014

Cuvânt de început   Dicţionarele ne dau trei sensuri pentru verbul „a spicui”. Primul se referă la obiceiul de a culege spice din lan pentru potolirea foamei, precum au făcut apostolii într-o zi de sâmbătă, lucru reproşat Mântuitorului de către farisei (Marcu 2,23). Al doilea înseamnă „a aduna spicele rămase pe jos după secerat”, obicei întemeiat pe una dintre poruncile date de Dumnezeu lui Moise, consemnată în Levitic 23,22: „Când veţi secera holda în pământul vostru, să nu adunaţi ce rămâne după seceratul ogorului vostru şi spicele ce cad de sub secere să nu le adunaţi, ci să lăsaţi pe acestea săracului şi străin citeste tot [...]

Trilogism întâmpinător

Trilogism întâmpinător

Martie 2014

M-am născut în 17 aprilie 1964. Tata m-a trecut în actele de stare civilă eliberate de Sfatul Popular al oraşului Timişoara cu numele de György, sfânt militar martir care a dat şi patronimul familiei. „Györfi” vine de la „György fia”, adică „fiul lui Gheorghe”. Mi s-a povestit că acest nume revine întotdeauna primului băiat, obicei pe care l-am perpetuat şi sper să fie păstrat de urmaşii mei. Botezul a avut loc în bisericuţa „Naşterea Sfintei Fecioare” din Fratelia, aflată în intersecţia unde traseul tramvaiului 7 face un cot. Naşi mi-au fost un unchi şi o mătuşă, Géza şi Júlianna, fratele şi sora mai mare a mamei.  Mai târz citeste tot [...]

La antene (Micile bucurii 5)

La antene (Micile bucurii 5)

Ianuarie 2014

În techerghelile mele prin regiune, am ajuns de mai multe ori în Borza, fie dinspre Gâlgău Almaşului (pe la Piatra Pintii), fie dinspre Var (pe lângă Salcia Babei Blestemate). Am rezumat în capitolele respective istoria satului plasat pe malul drept al râului Agrij şi am prezentat cele două biserici ortodoxe de aici, cea din lemn şi cea din piatră. Între timp, părintele Claudiu Nechita s-a transferat la Biserica ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului” din Jibou. Am amintit în treacăt turnul de observaţie militar plasat în cel mai înalt punct al abruptului de deasupra satului, locul de unde poate fi supravegheat tot ce mişcă în cele trei văi care se unesc în dreptul Jiboului. Dacă au văzut că sunt interesat în explorarea ţinutului, sătenii mi-au se citeste tot [...]

Cliț - o misterioasă necropolă megalitică?

Cliț - o misterioasă necropolă megalitică?

Noiembrie 2013

Cetățile ielelor Când se călătorește cu trenul de la Jibou la Dej, după ce se trece de podul de la Ciocmani, în partea dreaptă apare abruptul stâncos cunoscut ca Stanii Clițului, una dintre rezervațiile naturale spectaculoase din județul Sălaj. Ca să nu se plictisească copiii în tren, le-am povestit că ceea ce se vede sunt zidurile unei mari cetăți a ielelor (cine mă cunoaște va zâmbi cu îngăduință - este evidentă influența lui J.R.R. Tolkien) și, dacă vor privi cu atenție, vor vedea coifurile lor strălucitoare pe coama crenelată a peretelui înalt, neted ca-n palmă. Stratagema a funcționat, băieții au avut ceva de făcut și s-au distrat urmărind peisajul. În lumina înserării, există părți stâncoase care reflectă lumina Soarelui citeste tot [...]

La Dumbrăvița (Micile bucurii 4)

La Dumbrăvița (Micile bucurii 4)

Octombrie 2013

De când primăria jibouană a asfaltat drumul din Rona până în capătul satului, la cimitir, Muntele lui Rákóczi (Piscuiul) a devenit un obiectiv turistic foarte accesibil. Treceți dincolo de intersecția vegheată de răstignirea din lemn pictat, ridicată de învățătorul Aurel Inceu. Din locul unde se termină panglica de asfalt, rămâne de parcurs doar un sfert de oră în ritm tineresc (o jumătate de ceas pentru pensionari) până în vârful piramidei de la capătul prelungului contrafort colinar atât de vizibil pe harta României: marele cot al Someșului. Acolo, sus, la aproape 420 m altitudine, vă puteți pune un bicorn pe cap și vârî mâna dreaptă sub surtuc, în dreptul inimii, ca să spuneți oștirii franceze: „Soldați, de la această înălțime citeste tot [...]

Băile din Jibou (Micile bucurii 3)

Băile din Jibou (Micile bucurii 3)

Iunie 2013

De la Ciutăria jibouană, există două căi de întoarcere în oraş: pe şosea şi pe la băi. Pe drumul mare, toată lumea se bucură de porţiunea dreaptă dintre birtul „Colţul vesel” şi barieră, aşa că automobiliştii calcă pedala şi încearcă să dea aripi maşinuţei proprii. Basculantele grele din care picură apa mâloasă a Someşului cel blond şi trailerele prelungi cu sicriele arborilor seceraţi cu drujba trec în coloane interminabile, cu duduitul surd al cutremurelor şi al alunecărilor de teren. Pentru un biciclist călare pe „armăsarul său binoclat” e mult mai cuminte să treacă valea pe micul pod verde şi să coboare pe strada Băilor. Mica staţiune de tratament balnear este un alt punct de referinţă local, inclus în mai toate ghidur citeste tot [...]

Leurdării (Micile bucurii 2)

Leurdării (Micile bucurii 2)

Mai 2013

Prima dată, a trebuit să iau în serios leurda (leorda, leoarda) atunci când a apărut traducerea cărţii scrise de Maria Treben, „Sănătate din farmacia Domnului”. Colegele mele s-au repezit pe munte şi au coborât cu plase doldora de „ceapa ursului” culeasă de pe creasta Meseşului. I-au lăudat virtuţile: vindecă micozele şi alte boli de piele, îmbunătăţeşte memoria, înlătură diareea şi constipaţia, omoară viermii intestinali, curăţă rinichii şi vezica urinară. Un pumn de frunze mărunţite, dat în clocot în vin alb şi băut pe îndelete ajută respiraţia greoaie şi eliberează plămânii de flegmă. Preotul elveţian Künzle, citat de doamna Treben, a considerat că: „persoanele mereu bolnăvicioase, cele cu eczeme şi cu tenul făinos citeste tot [...]

Pre-supunere

Pre-supunere

Aprilie 2013

Ani de-a rândul, literatura S.F. a fost socotită drept un instrument de bază pentru educarea ateistă a tineretului. În mod paradoxal, Editura Politică a scos în anii `80 o serie de antologii, printre care şi una pe această temă, volum ce cuprindea povestiri care nu puneau defel în discuţie credinţa, ci mai degrabă urmările fanatismului şi ale bigotismului religios; lucruri pe care, de altfel, au trebuit să le înfrunte toţi profeţii, indiferent de religia propovăduită. John Ronald Reuel Tolkien, în amplul său eseu „On Fairy Stories”, susţine că întrucât a fost creat „după chipul şi asemănarea Creatorului”, omul este el însuşi un mic creator, un sub-creator, capabil să genereze lumi imaginare, care devin viabile doar în măsura în care e citeste tot [...]

Pietrele popii din Creaca - (Micile bucurii 1)

Pietrele popii din Creaca - (Micile bucurii 1)

Martie 2013

Oamenii de la şes se laudă cât de întins este terenul arabil din zonă, ca apoi să se plângă cât de greu e să facă rost de lemne, pentru că oricât de largă este câmpia, arareori îţi oferă umbra răcoroasă a unor coroane îngemănate. Din celebrul codru al Vlăsiei din jurul Bucureştilor abia dacă au rămas ici-colo câteva petice. Am copilărit o vreme în Piteşti, într-o zonă unde Pădurea Trivale se află literalmente la o aruncătură de băţ. Bunicul din partea tatei locuia în munţi, printre brazi, în apropiere de Borsec, „Regina apelor minerale”. Deşi m-am născut în Banat, am străbătut multe dintre cărările şerpuite printre copaci din ţară, inclusiv cele sălăjene. Pornind din cartierul zălăuan Brădet, te poţi pierde în codrii d citeste tot [...]

Decembrie în Valea Ascunsă (III) (Techergheli sălăjene 9)

Decembrie în Valea Ascunsă (III) (Techergheli sălăjene 9)

Februarie 2013

Cea mai veche biserică de lemn sălăjeană Din păcate, 1514 a fost un an cu consecinţe tragice, atât în Mineu cât şi în Timişoara. Socotind din acest punct de vedere, celălalt „moment astral” care a legat cele două localităţi, Crăciunul 1989, s-a arătat a fi ceva mai paşnic. Aici, în Sălaj, nu s-au repetat barbariile şi măcelul de pe vremea lui Doja. Un alt comandant al iobagilor răsculaţi a fost fratele (sau „Popa”) Laurenţiu (în ungureşte: Lőrinc pap), un fost călugăr franciscan. Deloc înclinat să respecte deviza „pace şi bine”, el a devenit conducătorul ţăranilor care au pârjolit Bihorul, Ţara Silvaniei şi Ardealul. Se zice că fostul cleric s-ar fi refugiat la Zalău, unde a fost lăsat să moară în pace. Alte surse susţi citeste tot [...]

Decembrie în Valea Ascunsă (II) (Techergheli sălăjene 9)

Decembrie în Valea Ascunsă (II) (Techergheli sălăjene 9)

Ianuarie 2013

(continuare din numărul trecut) NECLINTIRI Precum un Spartacus al Evului Mediu, comandantul Dózsa a înfrânt una după alta toate oştile trimise împotriva lui de către aristocraţi. El a pierdut o singură bătălie, pe cea din urmă, asediul cetăţii Timişoara, când, prea sigur pe sine, s-a lăsat prins între două focuri. Capturat în 15 iulie de voievodul Transilvaniei, Ioan Zápolya, el a fost executat cu cruzime în ziua de Sânilie, 20 iulie 1514. Pe cap i s-a pus o coroană înroşită în foc, iar în mână un sceptru incandescent. Toate detaliile macabre sunt povestite de regele Vladislav al II-lea, cel poreclit Dobzse László, pentru că încuviinţa toate ticăloşiile magnaţilor, în scrisoarea trimisă împăratului Maximilian I în 24 iulie. Când am citeste tot [...]

Decembrie în Valea Ascunsă (I) (Techergheli sălăjene 9)

Decembrie în Valea Ascunsă (I) (Techergheli sălăjene 9)

Decembrie 2012

Izolarea ca figură de stil Mineu (din limba maghiară: Menyõ) este un mic sat din Nord-Vestul României. Nu se cunoaşte originea numelui. Rădăcina ar putea fi „meny”, care înseamnă „noră”, de aici supoziţia că ar reprezenta un nume de persoană. Scris „menny”, cu semiconsoana întărită, înseamnă „Rai, boltă, cer”, variantă care mi-ar inspira un elogiu, precum s-a întâmplat în cazul scriitorului Bálint Tibor, autorul articolului „Menyõbõl az angyal” („Din Mineu a coborât îngerul”), parafrazarea unui vers dintr-o foarte răspândită colindă ungurească. Să ne bucurăm de jocul de cuvinte „menny”/„Menyõ”, dar însemnările din vechime nu susţin apropierea. Dacă ar fi fost o literă dublă, diecii ar fi scris-o ca atare. citeste tot [...]

8 Momente zălăuane (II) (Techergheli sălăjene 8)

8 Momente zălăuane (II) (Techergheli sălăjene 8)

Octombrie 2012

Continuare din numărul trecut 3. UN AMFITEATRU ÎNCINS CA O TIGAIE Desemnarea datei de 29 iulie ca zi pentru organizarea referendumului de demitere a preşedintelui României a încurcat multe planuri, printre care şi unul legat de punerea în valoare a ansamblului arheologic de la Porolissum. Anul trecut, cu prilejul „Festivalului roman”, străvechea capitală de provincie a oferit cadrul feeric în care s-au căsătorit zâna dacică Ancuţa Mărieş cu arheologul american Eric De Sena. Pentru variaţiune, tema propusă în acest an, cu mult înainte de complicaţiile politice din vară, a fost organizarea unor funeralii romane. Latinii antici nu-şi îngropau răpuşii, ci, întocmai ca şi grecii în celebrele epopei homerice, le clădeau un rug mortuar şi-i inciner citeste tot [...]

8 Momente zălăuane (Techergheli sălăjene 8)

8 Momente zălăuane (Techergheli sălăjene 8)

Septembrie 2012

1. PATINA SMALŢULUI Întotdeauna am socotit că muntele este o încercare dată de Dumnezeu pentru a afla cine eşti cu adevărat. Cu excepţia Cehului Silvaniei, fiecare oraş sălăjean este străjuit de câte o spinare masivă şi impunătoare: Măgura din ªimleu, Muntele lui Rákóczi în Jibou, Meseşul şi străvechiul „limes” roman deasupra municipiului reşedinţă de judeţ. Nu ştim cum arăta satul Zyloc, pomenit de cronicarul anonim al regelui Béla când, în „Gesta Hungarorum”, a relatat campania trupelor conduse de căpetenia Tuhutum şi fiul său Horca. În 2011, când s-a hotărât construirea unei hale agro-alimentare în locul vechii pieţi din oraş, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău a avut ocazia să sape în propria curte din spate citeste tot [...]

Calea celor trei biserici (Techergheli sălăjene 7)

Calea celor trei biserici (Techergheli sălăjene 7)

Iulie 2012

De la Jibou la Cehu Silvaniei se poate merge nu numai pe şoseaua către Baia Mare, ci şi pe un drum lăturalnic, circulat doar de localnici, dar care oferă, pe un traseu de nici zece kilometri, posibilitatea de a vizita trei monumente religioase inedite: bisericile de lemn din Bârsa, Domnin şi Bulgari. Dacă în spaţiul mioritic, lăcaşurile de cult de acest tip individualizează Ţara Silvaniei şi Maramureşul, ele nu reprezintă o raritate absolută pe plan global. În ultimul număr al revistei „Şcoala Noastră” din Zalău (5-6/2012), a apărut un articol despre bisericile de lemn din Europa, scris de Mirela Costruţ, unde autoarea prezintă templele similare din Ungaria, Ucraina, Cehia, Slovacia, Polonia, Norvegia sau Rusia (printre care extraordinara catedrală citeste tot [...]

Cazul Nyírő József

Cazul Nyírő József

Iunie 2012

La Şumuleu Ciuc, de Rusalii, se organizează în fiecare an cel mai important pelerinaj din Secuime, al cărui punct culminant este slujba religioasă, transmisă atât de posturile de radio, cât şi de televiziune. Unele grupuri de credincioşi romano-catolici pornesc din timp şi parcurg drumul pe jos, în vreme ce intonează psalmi sau cântă imnuri bisericeşti. Ei merg după un grafic bine stabilit, pe un traseu planificat cu ajutorul bisericii, din parohie în parohie, unde sunt găzduiţi peste noapte de preotul local într-o cameră de oaspeţi. Adesea, una dintre staţii este şi parohia Jibou. Alţii vin cu bicicleta, cu autobuzele, cu trenuri speciale sau chiar călare. Evenimentul este sărbătorit de peste 800 de ani. Locul de pelerinaj Şumuleu Ciuc se află pe citeste tot [...]

Salcia babei blestemate (Techergheli sălăjene 6)

Salcia babei blestemate (Techergheli sălăjene 6)

Mai 2012

Jiboul n-a făcut parte din Imperiul Roman, al cărui hotar s-a stabilit pe malul stâng al Someşului, până la intersecţia cu pârâul Agrij. De altfel, şi Zalăul s-a aflat în afara „limes”-ului imperial. E adevărat că atunci când s-a introdus gazul metan, în Valea Miţii s-au descoperit urmele a două castre de marş de pe vremea împăratului Traian, dar urmaşii săi au socotit că este mult mai înţelept să se fortifice pe buza înălţimilor şi au stabilit graniţa pe culmea Meseşului, acolo unde găsim acum turnurile de telecomunicaţii şi Hotelul „Popasul Romanilor”. Dacă localitatea Jibou s-a aflat la „o aruncătură de băţ” de frontiera provinciei Dacia Porolissensis, satul Var (azi aparţinător de Jibou) a constituit un punct important d citeste tot [...]