Aboneaza-te la newsletter




Viorel Tăutan


Declarația

Declarația

Septembrie 2021

(fragment din narațiunea amplă  Pornești din oriunde și ajungi nicăieri) ...joi, 26 aprilie 1973. Cel de-al patrulea an școlar de când terminase facultatea se apropia de sfârșit. Soneria de pe culoar îl prinse tocmai când încheia dialogul cu elevii dintr-a XI-a D privind redactarea temei pentru acasă; conversație de zece replici despre una din scrierile autorului francez preferat. Luă catalogul de pe catedră și ieși. Nu-i plăcea să lungească ora cu timp luat din pauzele elevilor. Atitudine abuzivă, în opinia sa. Rumoarea din clasă deveni gălăgie. Simțea un fel ciudat de bucurie la sfârșitul fiecărei lecții cu astfel de clase. Apucă hotărât clanța și deschise ușa larg. Pe coridor îl aștepta directorul adjunct. Î citeste tot [...]

Să emit  un Elogiu  acum,

Să emit un Elogiu acum,

Septembrie 2021

este ca și când mi-aș preamări asocierea la iuventutea  perenă a genitorilor de publicații anuale, mensuale,  săptămânale, expuse aprecierilor celor cărora le sunt  destinate; de parcă m-aș privi în oglinda mitomană a mașterei fictive să o cred. Cu toate acestea, până  la urma urmei, am să încerc un speech despre 200, Număr, metamorfozat în certitudine a dependenței de un oropsitor, însă agreabil, sistem sclavagist din toate timpurile, pe toate meridianele globului fragil  atârnat în bradul de sărbători hibernale al căii lactee,  sclavii scrisului, scribii genezei din veci până astăzi,  o alocuțiune omagiind făuritori de cultură, colportori,  dar și protectorii citeste tot [...]

Memoriile unui erou „anonim”

Memoriile unui erou „anonim”

Mai 2021

(Dumitru Radu, „Omul” și  „Vremurile” în secolul XX) – ultimul episod – Esențial era că nu aveam niciun membru de echipaj asociat. Deci, pentru moment, nu puteam estima cât timp îmi va lua până voi clarifica totul.  Până la urmă, cam după vreo jumătate de o oră, nici unul dintre cei așteptați nu a mai venit și ne-am despărțit cu ideea că Mărculescu le va spune, cam într-o săptămână, data când ne vom reîntâlni. Ultimele patru-cinci zile înainte de plecarea din țară le-am trăit sub mare tensiune psihologică, deoarece presupuneam, totuși, că fuga noastră ar putea fi descoperită (deși nu vedeam cum!). Am decis ca, în cazul unui eșec în acțiunea mea, dacă aș fi prins, doi dintre colegii mei d citeste tot [...]

Poezia – Izvor de energie

Poezia – Izvor de energie

Aprilie 2021

Este, oare, oportun să aflăm identitatea autorului primelor „cercetări” antic – preclasice care aparţin actualului ciclu civilizator terestru (al cincilea, conform opiniei dr. Toni Victor Moldovan)?* Presupun că îndelungi (milenare) şi insistente căutări, proiectate ab initio să fie surse ale unor (primitive?) opinii şi atitudini elitiste, au fost programate cândva (!?) pentru a oferi contemporanilor şi urmaşilor argumente hrănind orgolii care generau, la rându-le, paşnice controverse, ori conflicte belicoase. Şi astfel ar fi luat naştere, printre alte începuturi certe, spiritul critic individual, asociat, vrem – nu vrem, celui polemic. În funcţie de acest din urmă aspect, reuşim să discernem tipuri de caractere/ citeste tot [...]

Memoriile unui erou „anonim”

Memoriile unui erou „anonim”

Aprilie 2021

[Dumitru Radu, „Omul” și  „Vremurile” în secolul XX] (continuare din numărul 194 al  revistei „Caiete Silvane” - penultimul episod)   Mărculescu se găsea într-un impas cu grupul fugarilor. Tratase cu ei în numele meu. Totuși, voiau să vorbească nemijlocit cu mine. Prin urmare, aranjase o întrevedere cu doi dintre aceștia. Era nevoie de acordul și de prezența mea. Împotriva voinței mele, eram amestecat într-un plan care depășise varianta inițială. Am înțeles, deci, că citeste tot [...]

Memoriile unui erou „anonim”

Memoriile unui erou „anonim”

Martie 2021

[Dumitru Radu, „Omul” și  „Vremurile” în secolul XX] (continuare din numărul 193/februarie 2021 al  revistei „Caiete Silvane”)   Pilot de linie (Airline Pilot) După transferarea la Compania LARES, am fost antrenat să zbor cu avioane multimotoare. Era în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, cum spuneam în altă parte, și fusesem angajat în Aviația de Transport, cu activitate extensivă. În această perioadă, piloții erau încadrați în subdiviziunea denumită „Grupul de Transport Greu” (GTG). Despre acest episod plin de mari și periculoase întâmplări am scris, împreună cu M. Petru, și am publicat cartea „Aviația Română în luptă pe frontul de Est și sub cerul Patriei”, editată și ap citeste tot [...]

„Omul” și  „Vremurile”

„Omul” și  „Vremurile”

Februarie 2021

„A próba szerencse!” (Încercarea e noroc),  spune o zicală în limba maghiară, sau, pentru a-i limpezi înțelesul, orice încercare poate fi norocoasă. Privind în propriul trecut, indiferent de vârstă, am avea, fără îndoială, suficient de numeroase motive și argumente să constatăm că așa este.  În vreo împrejurare sau alta, am fost puși în „situații – (limită”), uneori, când ni s-a (ori ne-am) spus: „Hai, totuși să încercăm!” Adesea, am constatat bucuroși succesul. Alteori, „gustul amar” al eșecului. Bucurie, cu note de infatuare, versus necaz, dezamăgire și, nu de puține ori, renunțare, în funcție de trăsăturile temperamentale sau de caracter ale fiecăruia.  Cum de m-am gândit să încep astfel însemnările citeste tot [...]

Runda a treia*

Runda a treia*

August 2020

Părintele Basil reacționă vehement de îndată ce îmi terminai succinta mărturisire: „mi-am găsit soție, uxor, uxoris, padre! E din vest, de pe malul drept al Senei!”; „Las-o, meștere, las-o! Acolo e altă lume, au mentalități diferite de ale noastre, ale colinarilor! Sunt dominați de orgolii, se căsătoresc și divorțează după bunul lor plac, sau mai bine spus în variantă creștină, după voia satanei! Nu contează dacă au copii, și câți!”  Îl întâlnisem pe trecerea de pietoni din intersecția cu zona centrală a micii noastre urbe, la aproximativ cincizeci de metri de biserica nouă. Schimbarăm saluturi cordiale, cu mâinile ridicate a entuziasm, încă înainte de a pătrunde pe „zebră”. Auzindu-mi declarația jovială, părinte citeste tot [...]

Scurtă opinie despre viața agitată a grămăticilor

Scurtă opinie despre viața agitată a grămăticilor

Iunie 2020

Excelentei dăscălițe, prof. Eugenia POP, – In memoriam –  Preambul: În ceea ce scriu adesea, plec de la prezumția de inocență a novicelui, de la dorința ardentă a profanului de-a deveni ucenic decis să învețe, să perfecționeze cel puțin acceptabil ceea ce a preluat de la maeștrii săi, pe de o parte, și să valorifice distribuind semenilor ce a cules din surse studiate individual, prin propria-i strădanie, pe de alta. Revin din când în când la vechile-mi lecturi, incitat de schimbările, nu întotdeauna benefice, în procesul emancipării culturale căruia îi suntem permanent supuși. Pentru că, nu-i așa, repetitio mater studiorum est, dicton răspândit în practica instructiv-formativă, și care aparține importantului pedagog și citeste tot [...]

Jocurile copilăriei

Jocurile copilăriei

Mai 2020

Într-unul dintre obișnuitele mesaje adresate prin e-mail confraților, cunoscutul critic literar Irina Petraș, președintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, îi provoacă pe aceștia la o atitudine de bună seamă subiectivă, însă finalizată prin reuniune strategică în spațiu virtual, de această dată apelând amical la fondul spiritual nostalgic al acestora, zgândărind rememorarea unor Cuvinte (expresii) conotativ restrânse în spațiu sau/și timp, definite simbolic, cred, ori metonimic – madlenă... (cei cărora nu vă plac dulciurile, folosiți dicționarul!) Intru în joc! Îmi stau din când în când pe limbă onomatopeice impulsuri dinspre arhiva fonetică a copilăriei, sau a primilor ani de vârtej adolescentin. Și, în timp ce oglinda, d citeste tot [...]

Invitație la opinii

Invitație la opinii

Aprilie 2020

Permiteți-mi să vă propun câteva momente de relaxare. Hai să presupunem că tuturor formelor de existență ale Terrei li s-a inoculat, în ziua creării fiecăreia, nevoia să comunice. Încercarea-mi pare (sau chiar este?!) generatoare de ironie din partea celor cărora le amintește de animism, iar altora de panteism, altminteri – doctrine înrudite. Este esențială în acest caz nevoia de comunicare, de a transmite celorlalți dintr-un mai larg areal spațial sau, de ce nu, temporal ceea ce simți, ce crezi că poți fi, ce dorești, ce anume te nemulțumește sau, dimpotrivă, te încântă etc. Din cât au „permis” încă de la începuturi, inițiații și maeștri, profanilor să „descopere”, presupunem că semne și desene rupestre or fi fost plasate cu citeste tot [...]

Lecturi amânate „Manualul” bunelor moravuri sau tentația extrapolării

Lecturi amânate „Manualul” bunelor moravuri sau tentația extrapolării

Martie 2020

În toamna anului trecut (2019) am intrat în posesia unei cărți-surpriză. Autoarea ne-a dăruit-o, Doinei Ira și mie, în semn de afectuoasă prietenie, așa cum se poate deduce din autograful caligrafiat pe foaia de titlu. Am răsfoit-o curios, cum se întâmplă în astfel de situații, incitat în plus de subtitlu, „carte interactivă”. Însuși titlul poate fi socotit o provocare abil gestionată: Manifest pentru tine(ri). Un proiect cu accentuate implicații didactice, în acest caz inițiat de o poetă, care nu-și revendică explicit originalitatea, ci se încadrează unei mai largi optici cu impact socio-psihologic, altfel spus, unei viziuni filosofice de spectru istoric larg privind locul și rolul artistului în viața socială pentru a mă exprima, nu citeste tot [...]

Amintiri

Amintiri

Februarie 2020

 Despre necesitatea apariției unei publicații în context istoric și/sau social-politic cred că nu mai este necesar să provocăm o discuție. Se poate da astfel apă la moară și celor angajați continuu în „populara” opoziție util-inutil. Cine cunoaște cât de cât istoria periodicelor de informare mass-media pe suport de hârtie, și-a format deja convingeri. Mai cu seamă că revistele menite răspândirii științei și culturii și-au revendicat timp destul de îndelungat dreptul de-a exista, nu doar în plan european, după apariția tiparului. Nevoia de exprimare liberă a gândurilor și a sentimentelor a erupt instantaneu, imediat după fuga perechii dictatoriale. Succint, un important număr de intelectuali sălăjeni, dintre care unii își încercaser citeste tot [...]

Ce ar mai fi de spus?

Ce ar mai fi de spus?

Februarie 2020

A devenit încă din Antichitate un postulat faptul că existența, în general, (și) viața omului, in nuce, se poate defini ca un lanț de provocări interdeterminate, cărora le răspundem printr-o incalculabilă diversitate de atitudini și fapte, urmare a moștenirii genetice, pentru început, și apoi a educației (teoretică și practică), iarăși aspecte necontorizabile. Instinctul de conservare și lupta pentru existență sunt socotite, grosso modo, responsabile pentru stările conflictuale permanente dintre indivizi, de la apariția vieții și debutul istoriei omenirii (cel din Biblie nu face excepție). Reducând, sau, dimpotrivă, extinzând explicarea unei asemenea poziții/atitudini, în funcție de variatele posibilități și poziții intelectuale, „lume citeste tot [...]

Uluiala... perpetuă

Uluiala... perpetuă

Ianuarie 2020

Este „o stare a celui cuprins de o mare (și neașteptată) mirare, admirație, emoție” definită astfel în unul dintre dicționarele Google.  Uluiala.  Toți trecem prin asta.  Pe toți ne încearcă de câteva ori în viață, dacă avem una firească, adică o viață normală. Normalitate acceptată și asumată subiectiv. Procesul de constituire a lanțului acestei stări intempestive, evidențiată prin reacții fiziologico-fizionomice, debutează în primii ani de viață, este repetitiv și se diluează pe măsură ce omul trece prin episoadele fiecărei etape de viață.  Personal, am simțit-o de multe ori până să constat că a devenit o componentă statornică a întregii vieți. Nu-mi revendic singularitatea. Sunt conștient că citeste tot [...]

Între comuna primitivă și comunism

Între comuna primitivă și comunism

Decembrie 2019

Pentru ca titlul de mai sus să nu creeze confuzii, suspiciuni sau nonsens, intuindu-se, probabil, o încercare stăruitor malițioasă țintind „materia-lismul dialectic și istoric”, voi anticipa sumar ideea centrală a discursului care urmează. O întâmplare aparent banală, intrinsecă recentelor peregrinări prin spațiul intracarpatic, un traseu turistic prin satele săsești din Podișul Transilvaniei, zona dintre Sighișoara și Rupea, la sugestia copiilor noștri, mi-a stimulat decizia de a „divulga” în scris impresii și sentimente (în expresie didactică).  Este vorba despre un teritoriu destul de vast pe care îl cunoșteam vag, mijlocit prin lectură, relatări în mass media și ale unora dintre confrați, ori admirat din mașină în timp ce r citeste tot [...]

Minunate-s „Cheile României”!

Minunate-s „Cheile României”!

Octombrie 2019

Aflăm din Dicționarul Explicativ Ilustrat (DEXI) al limbii române (Gunivas, 2006, p. 340) că, dintre numeroasele sensuri, substantivul comun feminin cheie, articulat cu articolul hotărât, numărul plural (chei/le), este definit astfel din perspectivă geomorfică: „Sector de vale îngustă și adâncă, cu versanți prăpăstioși, tăiată în roci dure, în special de calcar”. Însă o definiție cu nivel comprehensiv major o găsim în Dicționarul Enciclopedic, apărut la Editura Enciclopedică, 1993, vol. I, p. 370. Iată: „Vale îngustă, lipsită de albie majoră, cu versanți înalți și abrupți, formată în zonele montane, acolo unde apa râului, întâlnind roci compacte și dure (calcare, bazalte etc.), exercită o puternică eroziune în adâncime. P citeste tot [...]

Împreună, prin Arizona   (3)

Împreună, prin Arizona (3)

Septembrie 2019

Marele Canion De multe ori, avem posibilitatea să percepem viața ca pe un șir aleatoriu de stereotipii particulare și, suficient de frecvent, colective! Subordonată unui subiectivism cras, dorința rememorării nostalgice a tinereții este o cauză a inițierii voiajului către Phoenix-Arizona. Dorul, acest sentiment obsesiv, inexplicabil, indefinibil (în ciuda strădaniilor unor iluștri gânditori autohtoni) de a percepe și a reconstitui trecutul, cel mai ades în episoadele sale plăcute, cu mijloacele percepției facil alterabile ale prezentului, pare o afecțiune maladivă de care puțini muritori de rând scapă. Subiectele, sau obiectivele acestui complex asalt de senzații și sentimente sunt diversificate în funcție de tipurile caracterologice și tem citeste tot [...]

Împreună, trei zile prin Arizona (2)

Împreună, trei zile prin Arizona (2)

August 2019

A doua zi (26 februarie 2019) Ne-am trezit bine dispuşi. Previzibil. Eu – uşor obosit. Fac parte dintre cei care nu reuşesc să se odihnească din prima noapte într-un alt aşternut decât cel de acasă. După un mic dejun îmbelşugat și, desigur, opţional, ne luăm pacheţelele cu merinde, pregătite de gazdele noastre, care se treziseră cu vreo oră înainte. Urmează să dăm curs iniţiativei lor, anunţate aseară: excursie la Sedona, situl natural emblematic şi miraculos, cu formaţiuni geologice unice prin formă şi culoare. Sunt atribute pe care, uluit, le voi fi perceput cândva doar mijlocit, vizual, iar astăzi – şi tactil. Anticipez în felul acesta câte un argument măcar pentru fiecare.  De ce emblematic?   Pentru că, după citeste tot [...]

Zalăul, printre prieteni

Zalăul, printre prieteni

Iulie 2019

Să facem prezenţa!  În ordine alfabetică, fireşte! Pare un joc, dar nu este, vă asigur! Mai degrabă – un strigăt! Ludovica Gherman (căs. Bărdaşu), cadru medical, a lucrat până la data pensionării la Dispensarul (devenit Circumscripţia de pediatrie) nr. 2, Daniel Goron, inginer constructor, a fost director al Întreprinderii de Gospodărie Orăşenească, inginer-şef pe Şantierul de Construcţii, director al IJGCL, primar al municipiului în prima legislatură de după 1990, Molnár Éva (căs. Păuşan), cadru medical la Policlinica Stomatologică, Gheorghe Moş, merceolog la Cooperativa de Consum, Teodor Pop, profesor de biologie în cadrul Liceului Teoretic, apoi inspector la Uniunea Judeţeană a Cooperativei de Consum, Cornel Taloş, p citeste tot [...]

Trei zile prin Arizona

Trei zile prin Arizona

Iunie 2019

(pagini de jurnal) În urmă cu peste doi ani (în numărul 143/decembrie 2016 al revistei noastre), prezentam biografia succintă a unui vechi prieten, Alexandru Lazăr, coleg de facultate la Filologia din Cluj, şi de cameră, împreună cu încă cinci viitori dascăli, timp de patru ani, în căminul studenţesc „Avram Iancu”*.  Accentul cădea, în demersul meu, asupra calităţii sale de poet, autor a numeroase poeme dezvoltând teme şi motive poetice creştine, cuprinse în trei tomuri, fiecare surclasând prin substanţa conţinutului ceea ce suntem obişnuiţi să denumim plachetă. Din 1999, trăieşte în Statele Unite ale Americii, unde a plecat împreună cu soţia sa, Elisabeta, profesoară de umanioare, la rându-i, pentru a fi alături de Ad citeste tot [...]

Confesionar (5)

Confesionar (5)

Mai 2019

În același moment, ușa se deschise ușor, fără zgomot. Curiozitatea învinse. Un moment de ezitare. Întoarse capul spre locul unde știa că este companionul său, însă acesta, intuind parcă ezitarea celuilalt, ajunsese deja pe a doua treaptă a scării, spre etajul superior, de unde, aplecându-se, îi făcu pantomimic semn de încurajare. Raul se strecură, ar putea spune, în hol, cu vagul sentiment că trecea într-un teritoriu complet nou, ca într-o altă lume. În spatele său, la fel de silențios, ușa glisă și se închise. Își scoase pălăria, constatând astfel că-i transpiraseră fruntea și palmele, fenomen care nu i se mai întâmplase de mult timp. Extrase batista din buzunarul pantalonilor. În timp ce își tampona palmele, ținându-și c citeste tot [...]

Între Florida și Niagara (3)

Între Florida și Niagara (3)

Aprilie 2019

Bine te-am găsit, Ernest*   ce drum lung ne desparte, când aș fi dorit să ne apropie!  Zâmbetul acesta hâtru pe care îl țin minte încă de la prima noastră  întâlnire, în timp ce-l acompaniam febril pe bătrânul Santiago  înfruntându-și destinul, m-a încurajat să vin, privilegiul de a-ți face  o vizită după atât de multă vreme l-am obținut pe cont propriu,  sclav al unui afect imposibil pentru inteligența malefică descătușând  în juru-i puseuri de prostie brutală, un privilegiu acceptat obscurilor  pupători de mâini, mai abitir delatori lași, pupindosiști, pastișori dotați  cu simțul autocenzurii fade, dreptul acela, repet… poftim?  ...A! nu te interesează aces citeste tot [...]

Între Florida și Niagara (2)

Între Florida și Niagara (2)

Martie 2019

Suntem bucuroși. Am perceput marea cascadă și de sus și de jos, și ziua, și seara târziu. Putem să ne întoarcem acasă mulțumiți. Ei, dar până să pornim spre casă, mai aveam o zi. Ce să facem? Ce să mai vizităm? Sigur că ai ce să vezi, însă pare dificil să optezi. În primele două zile ne-am plimbat prin împrejurimile dominate de sunetul cascadei, când mai aproape, când mai îndepărtat, plimbări încheiate cu câte o șuetă dominată de argumentele sale tumultoase. Am luat cina într-un restaurant din apropiere. Cum micul dejun, asortat și consistent, inclus în plata camerelor, îl luam în elegantul bar-restaurant al hotelului în care ne cazasem, deși nu aveam nimic să reproșăm acestuia, elegant și confortabil, căutam un alt local citeste tot [...]

Între Niagara și Florida

Între Niagara și Florida

Februarie 2019

Motto: În gara/  Niagara/ am așteptat, vara,/                                                          să-ncerc, dacă pot,/ ca un brav netot,/   drum să tai înot,/ zvânc de cașalot,/  prin apa Niagara,/ lăsând solo gara!      (improvizație în ritm feroviar)                                                                                                                                                                                                               Să obții viza turistică pentru Statele Unite ale Americii, să ai avantajul bene citeste tot [...]

Confesionar (4)

Confesionar (4)

Ianuarie 2019

Cum să adoarmă după o zi atât de încărcată emoțional? Îi veni în minte că abuzase de răbdarea soților Detroix și a Danei, constatând cât de repede au trecut cele aproape două ore prins de conversație, sărind de la o temă la alta, de la un subiect la altul. Uitase de prezentul real, recent, înotând avântat în apele când mai limpezi, când mai tulburi ale prezentului continuu. Își ceruse scuze, împotriva unuia din principiile pe care nu uita să le perfuzeze elevilor săi; procedează în viață astfel, încât să nu fii nevoit să-ți ceri scuze! Citise și el asta, nu mai știa unde. Precedase gestul cu o observație cel puțin stupidă: „Am putea spune că s-a lăsat întunericul, dacă lumina din vârful stâlpilor de beton n-ar agresa peisaju citeste tot [...]

Uniune...  Unitate...  Unire

Uniune... Unitate... Unire

Decembrie 2018

Trei cuvinte pe un câmp semantic roditor. Trei noțiuni. O apariție (aparență?) paronimică pornind de la un număr reprezentat grafic printr-un semn (1) generează mari bătăi de cap galeriei vaste de subiecți dotați cu gândire pragmatică, aplicată, limpede și clară sau, dimpotrivă, tulbure, tenebroasă! Rădăcina comună, genomul, dacă vreți, semnifică singularitatea și începutul exprimat. Substantivul neutru număr este mai complex decât femininul cifră, deși ambele sunt supuse prin definire sinonimiei de către lingviștii lexicografi. Am să cer îngăduință cititorului, în ipoteza că există, interesat doar de înțelesul neimplicat politic, să emit opinia, generată de aserțiunea scriitorului Ilie Rad, judicios formulată în contextul oferit citeste tot [...]

Confesionar (3)

Confesionar (3)

Octombrie 2018

- Salut, Felix! Te-am căutat acasă. Un amic mi-a spus că te-a văzut venind încoace. M-am gândit că ai ieșit la o plimbare prin parc, ceea ce nu prea știu că-ți stă în fire, după cât te cunosc. Seară bună, don’ profesor! V-a supărat doctorul? Lăsați-l pe mâna mea, îl liniștesc eu! Grimasă amical-șturlubatică. La circa patru metri de ei, autorul salutului, un bărbat scund, dar bine legat, îi privea zâmbind. Descumpănit, simțind ridicolul gestului său, Raul își retrase mâna. Cu vocea marcată încă de tonul revoltei, dificil de explicat, însă mai potolită, răspunse la salut:  - Bună seara, domnule Bodor! Văd că îl cunoașteți pe... colocutorul meu... - O-ho! De câți ani ne cunoaștem noi, Felix? Tu aveai douăzec citeste tot [...]

Confesionar (2)

Confesionar (2)

Septembrie 2018

„Domnule profesor, cred că v-am stârnit curiozitatea. Și că e momentul să vă dezvălui adevăratul motiv al grabei dinainte de masă de a mă prezenta și a vă invita la această întâlnire. Acum câteva zile mi-am propus să vă caut. Îmi era oarecum teamă că sunteți plecat, fiind vacanța de vară. Vă cer îngăduința să vă rețin aproximativ o jumătate de oră cu o... poveste. Vă rog, la rândul meu, să nu mă întrerupeți! Sunteți de acord?” Privire fixă, insistentă, însoțită de zâmbet.  Abia acum se dumiri ce culoare au irișii ochilor acestuia: albastru intens, precum cerul senin iarna. Zâmbește frecvent și este manierat. Îl fulgeră iar obsesia că ar putea fi vorba de un ofițer de contrainformații sub acoperire, despre care a citeste tot [...]

Confesionar

Confesionar

Iulie 2018

[Dedic această povestire, în semn de omagiu, colegilor mei de clasă, componenți ai primei  promoții (1961) a Școlii Medii Mixte, azi Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu”, din Jibou în an aniversar – 75. Ne-am născut în anul al 25-lea al României reîntregite: Ludovica Gherman-Bărdașu, Radu Daniel Goron, Éva Molnár-Păușan (Zalău), Doina Bodea-Oros (Jibou), Șarlota Chiș-Bica (Voivodenii Mari – Bv.), Onoria Ghimbuluț-Dan (Bistrița), Victoria Jecan-Furdui (Cluj-Napoca), Constantin Pop (Turda), Ioan Sabo (Jibou), Rozalia Sână-Borcilă (Cluj-Napoca). La cât mai mulți ani, copii ai României Mari!]   Amplasată în marginea trotuarului, la circa doi metri distanță de treptele care preced ușa de intrare spre cabina portarului, cândv citeste tot [...]

„Riscurile”  actului critic

„Riscurile” actului critic

Iunie 2018

Gândurile/ rândurile care urmează îmi sunt sugerate de o recentă lectură a cărții Luciei Sav, Magistrul și Imaginația, recomandată cu înțeleaptă afecțiune confratern-colegială de poetul Ion Mureșan, încadrând portretul poetei pe coperta a patra, precum și de „cuvântul înainte” sustras în citat selectiv din „Prefața” semnată de cunoscutul istoric și critic literar Andrei Moldovan la volumul anterior al poetei, Epistole.  Majoritatea textelor cuprinse în actuala carte vizează aparent relația negreșit amicală a autorului (disimulat disproporțional în narator și eu liric) cu importante personalități din viața literară, utilizând cu diplomatică perspicacitate monologul (în cazul poetei Persida Rugu – dialogul) epistolar țin citeste tot [...]

Tradiție  cultural-artistică (II)

Tradiție cultural-artistică (II)

Mai 2018

„Filmul” a cărui peliculă a rămas bine imprimată pe ecranul memoriei, concomitent coloanei sonore, are la bază tradiționalul bal anual organizat de comunitatea maghiară (szüreti bál) la sfârșitul culesului strugurilor, în octombrie. Este cert că această sărbătoare tradițională vine din antichitatea traco-greacă, asimilându-se fără îndoială serbărilor dionisiace și, în ordine cronologică, celor bachice. Neîndoielnic, în baza unui fenomen argumentat logic, după apusul vestitului rege geto-dac Burebista, viile incendiate din porunca acestuia or fi fost replantate, iar sărbătoarea culesului – reluată și continuată pe aceste meleaguri. O bună parte a populațiilor migratoare ajunse în zonă, percepând varietatea peisageră uimitoare, bog citeste tot [...]

Tradiție cultural-artistică (Pagini din Memorii)

Tradiție cultural-artistică (Pagini din Memorii)

Aprilie 2018

I. Ceea ce vei citi în continuare, stimate și drag* prieten, nu se constituie într-un material strict jurnalistic, ori în vreun eseu, ci o pagină (sau două) de memorii, cum ai mai întâlnit sub diferite semnături în corpul revistei noastre. Și nu este pentru prima dată când însumi scriu despre viața culturală și artistică a micului oraș de pe malul stâng al Someșului, așa cum a perceput-o copilul, adolescentul și tânărul, iar adultul încearcă să rememoreze fără mari erori.  Jibou.  Toponimul acesta sună cel puțin hazliu pentru vorbitorii de limba română. Este rezultatul fluctuației denumirii maghiare de la ipotetica primă atestare documentară (1205 – Chybur), descoperită în urmă cu circa șaizeci de ani de către profesoru citeste tot [...]

Uitarea

Uitarea

Martie 2018

Există momente în viață când simți că te asaltează amintirile. Haotic, dau buzna și nu mai știi pe care să le... privilegiezi (!) Doar cu un mare efort le poți pune în ordine. Și, ei bine, simți că trebuie să ceri ajutorul cuiva din anturaj. Acum e mai ușor: avem internetul (facebook, skype, Icloud etc.). Mi-am amintit de profesorul meu de muzică din școala generală și din primul an de liceu. O mare personalitate, un talent desăvârșit: culegător de folclor muzical, compozitor, textier, pedagog iubit de elevii săi și urât de unii (doi, trei) dintre colegii săi de muncă... Se vor împlini în vara care urmează 60 de ani de când a pornit să-și întâlnească strămoșii.  Și, uite-așa, m-am pomenit tentat să redactez un eseu (cvasi-șt citeste tot [...]

Exprimarea corectă (Memorii infidele)

Exprimarea corectă (Memorii infidele)

Februarie 2018

Argument: Pentru că deosebirea dintre speciile de frontieră Jurnal și Memorii stă în fidelitatea relatării veridicului, am alăturat astfel adjectivul din subtitlu, riscând stârnirea opoziției.  În recenta etapă a contemporaneității, consumatorii români de noutăți publicistice (și nu doar ei) sunt asaltați din două direcții, sau perspective, vizând fenomene subordonate eticii sociale, spectaculoase prin motivație și consecințe. Prima a debutat, parcă proiectiv, în societatea nord-americană, extinzându-se prin contaminare conotativ-paseistă în lumea așa-zis civilizată, și are drept țintă agresivitatea sexuală directă sau aluziv-persuasivă a bărbaților. Trăim, știm asta, în plin matriarhat.  A doua, în areal națion citeste tot [...]

Câteva rânduri/gânduri (Despre unele principii)

Câteva rânduri/gânduri (Despre unele principii)

Ianuarie 2018

Până în urmă cu nu mai știu cert câți ani, ținusem cu dinții de unele principii existențiale, asimilate și consolidate prin supunerea la un proces formativ mijlocit de componente ale mediului social (familie, biserică, școală, armată), precum și prin autoeducație, prin receptarea implicată a perenului anturaj natural, sub aspectul manifestărilor spontane, ori, dimpotrivă, elaborate. Acestui de-al doilea aspect îi este esențial-complementară lectura, de preferință dirijată competent și moral-pozitiv. Mulțumesc lui Dumnezeu, așa a fost, din anii când am deprins plăcerea lecturii până la terminarea studiilor liceale: dirijată potrivit primului adverb (competent), însă nu întotdeauna și celui de-al doilea (moral-pozitiv). Absența apetitului s citeste tot [...]

Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Decembrie 2017

Miercuri, 22 brumar 2017  Doamne, ce agitație! Orașul – „furnicar” (eminesciană). Autobuzele – coșnițe mobíle zumzăind ca-ntr-o prisacă în miezul verii. Privite de la etajul 34, bulevardele și străzile – șiraguri de mămăruțe, cărăbuși, rădaște în mișcare ondulatorie. Magazinele, mari sau mici, îmi amintesc de cozile enorme și diforme din perioada ultimilor ani ai comunismului ceaușist (iată cât de accentuat ne-au marcat, de vreme ce este prima imagine cu efect comparativ care îmi răsare în minte!), deosebirea fiind evidentă aici prin bogata diversitate de produse. Gospodinele americane fac aprovizionarea pentru a doua zi: legume și zarzavaturi proaspete, dovleci, merișoare și alte ingrediente în funcție de rețete și prefer citeste tot [...]

Traduttore traditore

Traduttore traditore

Noiembrie 2017

Îmi propusesem în urmă cu oarece timp să scriu despre o mai tânără colegă de breaslă, prezență mult prea discretă, deși remarcabilă, a vieții literare nu doar în arealul cultural incluzând și județul Sălaj. Profesoară de matematică în cadrul Liceului Tehnologic „Octavian Goga” din Jibou, poetă de limbă maghiară și prozatoare în limbile română și maghiară, Györfi-Deák Elisabeta Simone este și o talentată traducătoare pentru ambele limbi. Asupra acestei calități socoteam să încerc câteva rânduri, stimulat de un sentiment onest al gratitudinii față de acei literați care au mijlocit prin munca lor de traducători accesul cititorilor români la prestigioși scriitori străini. Este suficient să-mi susțin gestul amintind de celebre citeste tot [...]

Un oraș într-o pădure sau o pădure într-un oraș

Un oraș într-o pădure sau o pădure într-un oraș

Octombrie 2017

Titlul de mai sus mi-a fost sugerat de imaginea metropolei newyorkeze, în perioada aprilie – octombrie (an de an, după cât mi s-a spus). De oriunde o percepi vizual, din avion, din automobil, de la înălțimea metroului aerian, de pe trotuar, celebra urbe din vecinătatea Atlanticului occidental este dominată de „selvele bătrâne”, cum spune Poetul tuturor timpurilor. Predomină stejarul, care oferă hrana ideală și îndestulătoare miilor de veverițe și, desigur, altor rozătoare. Nu, mistreții nu-și au domiciliul în acest areal, zâmbesc răspunzându-le celor interesați.  În plimbările noastre, împreună cu Doina, cel mai ades însoțind-o pe Aveline-Marie, miraculoasa noastră nepoțică, pe străzi și prin cele câteva parcuri incluzând obl citeste tot [...]

Meritul de a fi fost,  și a fi rămas, primii

Meritul de a fi fost, și a fi rămas, primii

Septembrie 2017

„Nu judecați oamenii după cei cu care se adună. Și Iuda avea amici ireproșabili”, spune Ernest Hemingway referindu-se la prietenie. Am gândit să încep astfel Elogiul pe care cred că-l merită componenții primei promoții a Liceului Teoretic „Ion Agârbiceanu”, denumire actuală a fostei Școli Medii Mixte Nr.1 în perioada 1957-1961, din localitatea Jibou (comună reședință de Plasă, de Raion, devenită în 1968 oraș). Începutul lunii septembrie 1957 a însemnat pentru jibouani, dar și pentru locuitorii din celelalte comune și sate răspândite într-un areal mai larg, incluzând Văile Someșului, Almașului, Agrijului etc., debutul învățământului mediu (liceal), primit cu entuziasmul speranțelor împlinite nu doar de către părinți. In citeste tot [...]

Jibou – New York,  via Zalău

Jibou – New York, via Zalău

August 2017

Mă număr printre navetiștii, din ce în ce mai numeroși, de lung traseu ai lumii. „Așa vrea poate Dumnezeu,/ Așa mi-e datul sorții” (G. Coșbuc). Viza turistică îmi este condiționată de obligația părăsirii teritoriului USA după șase luni. Și unde să merg, atâta vreme cât sunt măcinat de greu-explicabilul dor de peisajul terrei, unde s-a derulat filmul întregii mele vieți timp de șaptezeci de ani? Acolo unde fiul meu, Ionuț, mă așteaptă de fiecare dată cu drag, și-i pun „răbdarea pe moațe” cu inconsecvența-mi decizională asumată. Acolo unde mai am câțiva buni amici, câteva rudenii respectabile, unde-și dorm somnul de veci strămoșii, părinții, colegii de care nu credeam să mă despart vreodată, pentru a-l parodia pe inegalabil citeste tot [...]

Un Jubileu mai discret?

Un Jubileu mai discret?

Iulie 2017

Întâiul a fost organizat la împlinirea primelor 50 de numere. Apoi la al 100-lea număr și 10 ani de la naștere. Pentru cel de acum îmi ofer libertatea de-a intui un răspuns plauzibil. Mi se pare firesc: ajunsă la numărul 150, revista noastră creează impresia că nu se va opri din drumu-i hărăzit de imbatabilul străbun legendar – Cronos. Istoria ne dovedește că toate ființele și lucrurile se nasc, trăiesc și mor. Și că asta se numește, în fond, viață. O publicație urmează aceeași cale. Ne-o demonstrează, de această dată, istoria presei. Unele reviste de fastă tradiție, precum Familia, Convorbiri literare, Vatra, Viața Românească ș.a., au trecut pentru o perioadă nedorită prin „moarte clinică”, apoi au revenit la viață. Revista d citeste tot [...]

Un poem-eseu pe placul prietenului meu

Un poem-eseu pe placul prietenului meu

Iunie 2017

Simți ades nevoia să scrii ceva foarte important. Un eveniment, o situație „de fapt”, care să-i lase pe unii și pe alții cu mirarea căscată, cu urmele penelor de pe antebrațe tumefiate din pricina cutremurului interior, sau cu râșnița invidiei resuscitată; o anumită stare de necesitate lăsând omenirea fără urmă de speranță, cum ar fi întreruperea energiei electrice timp de o zi într-un areal vast al Terrei. Catastrofal! Numai atunci ai reuși să atingi cota maximă a personalității efectiv inconfundabile. Doar astfel originalitatea te-ar învălui în mantia-i râvnită de oricare „deschizător de drumuri”, inițiatorul marcant al vreunei grupări estetice, al unei „mișcări” artistice, ori, și mai și, al unui curent cultural, un citeste tot [...]

Între sufletul meu și „sufletul nostru”

Între sufletul meu și „sufletul nostru”

Mai 2017

Paul Strepol este pseudonimul literar al lui Aurel Pop, pornit din localitatea Domnin, județul Sălaj, absolvent al Liceului Teoretic (astăzi – „Ion Agârbiceanu”) din Jibou, promoția 1970, precum și al Facultății de Cibernetică din cadrul Academiei de Studii Economice (1975).  Marcat de o severă deficiență de auz, dobândită în copilărie, Aurel, alias Paul Strepol, a învins prejudecăți și reacții malițioase, devenind un foarte bun specialist IT, om de afaceri, dar și scriitor. Dând curs unui impuls tainic, după cum însuși mărturisește, cât și, mai în glumă, mai în serios, oracularei afirmații inițiate de o consăteană ceva mai vârstnică, copilul simte o atracție irepresibilă spre lectură, iar adolescentul începe să-și ext citeste tot [...]

Noul „Vavilon” (3)

Noul „Vavilon” (3)

Aprilie 2017

Scrisoare deschisă New York, 28 martie 2017    Dragul meu prieten, Iată, îți scriu ție, care nu te poți plânge că ai fi prea tânăr, dar și celorlalți, vei fi citit sau măcar auzit comentarii asimilate temei dorului (de țară). Unora dintre cei care au fost plecați pentru o perioadă mai întinsă departe de peisajele familiare, unde au avut norocul, ori, cine știe, ghinionul să-și mențină echilibrul în mers biped (despre verticalitate ce să mai zicem!), le-o fi fost lene sau silă să-și piardă timpul în efortul de a lămuri dorința revenirii, a reintegrării în aceste decoruri. Ar fi vorba despre câteva repere preferate, precum livada de pe lângă casă, podul cu obiectele devenite inutile pentru o perioadă și uitate citeste tot [...]

Noul „Vavilon” (2)

Noul „Vavilon” (2)

Martie 2017

Intenționam să ofer în continuare cititorilor revistei câteva detalii notabile cvasi-oficiale din prezentul celui mai mare și mai important oraș al Statelor Unite ale Americii, însă acestea pot fi accesate pe Internet de către cei interesați. Așa că m-am lăsat în voia șuetelor amicale pe această temă și am aflat că sectorul cel mai întins și cu populația cea mai diversificată este Queens. Un adevărat oraș construit cu precădere în plan orizontal, cu străzi, șosele și bulevarde largi, numeroase spații verzi, foarte multe magazine gen market (cum sunt la noi Penny, Kaufland, Billa etc.). Aici își duc traiul zilnic aproximativ două milioane trei sute patruzeci de mii locuitori, în mare parte imigranți din toate părțile Terrei, vorbind, pe lâ citeste tot [...]

Noul „Vavilon”

Noul „Vavilon”

Februarie 2017

Când și de la cine am auzit pentru întâia dată expresia sentențioasă de sorginte paremiologică: „Prima impresie contează!”, înrudită cu o alta, la fel de iluzorie, însă predictivă: „vremea bună se cunoaște de dimineața”, nu mai știu. Nenumărate sunt ocaziile existenței umane care validează plauzibilitatea acestora, enunțarea lor ținând, în cele mai multe cazuri, de un efect ludic, și în proporție redusă de naivitate. Referitor la „prima impresie”, am fost de câteva ori tentat să mă opun valabilității ei în urma impactului antinomic asupră-mi. Poziție fragilă asumată, dar valorificată prompt, în baza unei logici formale, de anumiți preopinenți. Într-adevăr, prima impresie contează, fie pozitivă, fie altfel. Dar c citeste tot [...]

Revelația (Pagini de jurnal)

Revelația (Pagini de jurnal)

Ianuarie 2017

Liviu* ne aștepta la ieșirea din Terminalul 1 al aeroportului internațional JFK. După un schimb obișnuit de amabilități cu asistenții care ne ajutaseră atât în deplasarea prin „labirintul” terminalului, în ridicarea și transportul bagajelor, precum și accesul „în scurt” la ofițerul Poliției de Frontieră, preluă bagajele de cală și ne conduse la mașina sa, parcată aproape de ieșire.  Instalat confortabil pe scaunul din dreapta șoferului, datorită opțiunii Doinei mele, care sosea aici pentru a patra oară, încep să înregistrez primele aspecte ale peisajului urbanistic american. Dacă mass-media nu ne-ar facilita contactul cu terra, de vreo 75 de ani încoace, și aș fi descins în realitatea nord-americană, asemenea transilvănenilo citeste tot [...]

Redescoperire  și surpriză

Redescoperire și surpriză

Decembrie 2016

Motto: „Aux âmes bien nées, la valeur n’attend               point le nombre des années”.*           (Pierre Corneille, Le Cid)  În urmă cu vreo cincisprezece ani, când mă prinsese microbul epidemic numit internet, mi-am impus, în dispută cu bătrânul Cronos, o etapă de căutare a câtorva dintre foștii colegi din perioada stagiului militar, a studiilor medii și a celor superioare, și pe care nu-i mai întâlnisem de atunci, sau dacă ne intersectaserăm căile, nu avusesem răgazul depănării torențialelor amintiri, cum se întâmplă. Printre aceștia, speram să-l găsesc pe unul dintre cei mai agreabili prieteni, despre care aflasem că traversase Atlanticul, emigrând din motive ale căror argumente nu le știam. C citeste tot [...]

Regăsirea

Regăsirea

Noiembrie 2016

(scurte conversații la răspântii de timp cu generalul în rezervă Alexandru Grecu) „Am fost în slujba patriei şi a drapelului armatei  române, nu a conducătorilor politici”.  Pe Sandu Grecu l-am revăzut după mai bine de 50 de ani. O întâmplare aparent banală a provocat regăsirea. Călătoream cu trenul spre capitala ţării în acelaşi compartiment cu o doamnă între două vârste. Am legat o conversaţie banală, cum se obişnuieşte în asemenea împrejurări. Aflând că sunt din Jibou, mi-a mărturisit că mergea la Bucureşti invitată la nunta fiicei unui domn general, Alexandru Grecu, originar din orăşelul sălăjean. Un val de căldură mă inundase brusc. Fireşte că-l cunosc, m-am entuziasmat. Şi, pentru că aveam citeste tot [...]

Vol de jour (Zbor de zi)

Vol de jour (Zbor de zi)

Octombrie 2016

Vă mai spune ceva, prieteni, numele Antoine de Saint-Exupéry?  Presupun că da. Câţi dintre tineri şi-l amintesc, probabil, din perioada şcolii primare, ca autor al povestirii moderne Micul prinţ? Numai că eseistul, dar mai ales romancierul şi cunoscutul reporter, vicontele Antoine Marie Jean-Baptiste Roger de Saint-Exupéry, după studii urmate în Franţa, apoi în Elveţia, împlinise vârsta majoratului (21 de ani) când s-a angajat în aviaţia franceză, iar la 29 de ani a devenit pilot de linie al unei companii private. Stabilit la New York, în 1940, se înrolează în forţele aeriene antifasciste, odată cu intrarea SUA în conflictul celui de-al Doilea Război Mondial (toamna lui 1942), şi participă la misiuni de luptă în nordul Africii şi în p citeste tot [...]

Zălaul cu prieteni

Zălaul cu prieteni

Iulie 2016

Se întâmplă în urmă cu cincizeci și cinci de ani. Sâmbătă, 3 iunie 1961, soarele se oprise preț de câteva minute pe traseul navetei sale zilnice și zâmbea. Unii spun că l-au surprins trimițând bezele înspre curtea din fața castelului Wesselényi. Ce se întâmplă, de fapt? Aici se află distribuiți în careu elevii celor patru clase, VIII-XI, ale Școlii Medii Jibou. Atât pentru ei, cât și pentru instituția de învățământ, este o zi importantă, sărbătorească, urmând să intre în istorie: Prima promoție, 35 de absolvenți ai clasei a XI-a, își încheie traseul instructiv-educativ prin școala din târgușorul someșan. În prezența dascălilor, a conducerii școlii, a reprezentantului secției de învățământ, a părinților, a rudelor citeste tot [...]

Dilema statornică

Dilema statornică

Iunie 2016

(Continuare din numărul 136/mai 2016 al revistei „Caiete Silvane”) După cum afirmam în prima parte a prezentei recenzii, Virgil Diaconu stârneşte strategic apetenţa cititorului, interesat (sau doar curios) de postmodernism, rezumând opiniile cunoscuţilor teoreticieni americani ai literaturii, Harold Bloom şi Ihab Hassan. Cred că este necesar să detaliez pentru a valida provocarea lansată prin afirmaţia de mai sus. Două sunt temele pe care le dezvoltă cei doi cercetători: Canonul literar şi Postmodernismul literar.   Harold Bloom, profesor Sterling la Universitatea Yale, USA, defineşte canonul în cartea sa Canonul occidental, apoi îl discută în funcţie de două principii estetice fundamental-constitutive, stranietatea şi anxieta citeste tot [...]

Dilema statornică

Dilema statornică

Mai 2016

Motto: „Ah! Atuncea ți se pare? Că pe cap îți cade cerul;     Unde vei găsi cuvântul,/ Ce exprimă adevărul”  (Mihai Eminescu, Criticilor mei)   I. Iată un truism: Încă de la păcatul originar, de la dobândirea calității intelectuale a cunoașterii sinelui, omul trăiește sub imperiul dilemei. Dacă aș fi avut resurse financiare suficiente înființării unei noi publicații cu oarece pretenții de nivel intelectual, aș fi botezat-o Dilema statornică, bazându-mă pe milenarul obicei al divorțului dintre artiștii acelorași generații sau direcții, având obârșia în orgoliu, sau, poate, în țâcneală. Iată câteva exemple din actualitatea noastră culturală: Revistele de certă tradiție – Familia [evoluată mai citeste tot [...]

Angoase

Angoase

Martie 2016

(Continuare din numărul 133/februarie 2016 al revistei „Caiete Silvane”) Se ridică, apăsă butonul de pornire a televizorului și se instală pe extensibilă, canapeaua cea nouă. O cumpăraseră pentru a înlocui patul unde dormeau de obicei fetele rudelor sau ale consătenilor mamei. Le ținea în gazdă doar pe parcursul anului școlar. Părinții acestora socoteau că erau mai protejate aici decât în internatul liceului. Nu plăteau cu bani. Aduceau alimente și lemne pentru încălzire. Doamna Slavu le antrena în treburile de bucătărie, cu acordul și spre satisfacția acestora.  Și-apoi, se potrivea mai bine o astfel de canapea într-o sufragerie.  Îl privi pe tatăl său cu o mimă indecisă, între dezamăgire și calm aparent. citeste tot [...]

Angoase

Angoase

Februarie 2016

(Continuare din numărul 132/ianuarie 2016 al revistei „Caiete Silvane”) Cu toată această agitație, timpul trecu oarecum prea repede. Era bucuros că avea ocazia să-și verifice priceperile de comunicare orală în compania unor vorbitoare native, cu toate că și Diana vorbea cursiv și corect, privind accentul și „melodia”. Sunase de ieșire în pauza mare.  În mod obișnuit, își petrecea „ferestrele” dând o fuguță acasă, la cei doi copii, Sorana și Horațiu, rămași sub îngrijirea bunicilor. De obicei, când îl observau prin geamul sufrageriei urcând treptele spre antreu, lăsau joaca și, odată intrat, Sorana îi sărea în brațe țipând, iar Horațiu, de unde se găsea își întindea brațele implorând în stilu citeste tot [...]

Angoase

Angoase

Ianuarie 2016

Se întâmpla într-o zi de joi. Ultima joi din aprilie. Soneria de ieșire îl prinse tocmai când termina conversația privind redactarea temei pentru acasă. Luă catalogul de pe catedră și ieși. Nu-i plăcea să abuzeze de pauzele elevilor, scurtându-le, cum din păcate făceau unii dintre colegi. În urma sa, rumoarea se transformă în gălăgie, caracteristică pauzelor dintre ore. La ușă îl aștepta directorul adjunct. Îi zâmbi.  - Hopa! Cât pe ce să te scot din joc. Norocul tău că ușa se deschide înspre înăuntru. Le era cunoscută tuturor colegilor meteahna acestuia de-a trage cu urechea la ceea ce se întâmpla în sălile de clasă în timpul desfășurării lecțiilor. - Te rog să treci pe la direcțiune! Te așteaptă domnul di citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera

Decembrie 2015

(continuare din nr. 127-128/august-septembrie 2015 al Revistei „Caiete Silvane”)   Peisaj?... Decor?...  Oricum îi zici, dificil să crezi că poate să existe așa ceva. Ordine și dezordine, sau o citeste tot [...]

Casa de Cultură

Casa de Cultură

Noiembrie 2015

Dedic acest articol  profesorului Mihai Petriș, tânărul referent al Casei Orășenești de Cultură Jibou.      Ceea ce mi-a stimulat dorința de-a scrie rândurile care urmează este sentimentul entuziast generat de succesul real al spectacolului folcloric oferit cetățenilor orașului cu ocazia redeschiderii festive a Casei Orășenești de Cultură din Jibou, după ce interiorul și exteriorul clădirii au fost aproape total renovate. „Responsabilitatea” acestui proces de reabilitare este asumată de către Consiliul Orășenesc și Primăria orașului. Însă executanții lucrărilor au fost îndeaproape, activ și permanent acompaniați de către „managerul” instituției, profesorul Mihai citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera

August 2015

(continuare din numărul 125/iunie 2015  al Revistei „Caiete Silvane”)   Se ridicară din fotoliile foarte confortabile, în care s-ar fi putut dormi excelent, gândi Raul, și se îndreptară către ușile impunătoare ale salonului, însoțiți de valetul care îi întâmpinase la intrarea în clădire. Acesta mergea ușor înclinat, la distanță de un pas, în dreapta lor, ținând mâna dreaptă cu palma pe jumătate înclinată și orientată spre ușile salonului. În momentul când ajunseră la un metru distanță, acestea se deschiseră glisând în dreapta și în stânga. Îi întâmpină o melodie în surdi citeste tot [...]

Anticamera

Anticamera

Iunie 2015

Nu mai știa când a comutat lumina farurilor pe faza lungă. Unul dintre aspectele reflexului condiționat. Intrarea în perioada aceea de înserare, când atmosfera văzută prin materia parbrizului devine lăptoasă sau, mă rog, încețoșată, neclară. În astfel de etape ale zilei, cel de la volan pornește instinctiv ștergătoarele sau alternează faza lungă cu faza de întâlnire, iar dacă este om responsabil, reduce viteza deplasării autovehiculului, dacă aceasta depășise cât de cât limitele superioare impuse de lege. Asta făcuse și el cu două-trei minute în urmă. Întoarse scurt privirea spre locul din dreapta. Copleșită de traseul suficient de lung pentru a iniția senzația de obos citeste tot [...]

Lecturi amânate:  Adaptarea absurdului prin supralicitarea comparaţiei

Lecturi amânate: Adaptarea absurdului prin supralicitarea comparaţiei

Martie 2015

Artista şi jurnalista piteşteană Liliana Rus este absolventă a Liceului Economic şi de Drept Administrativ din Câmpulung-Muscel şi a Şcolii de Artă din Piteşti, secţia pictură şi sculptură. A debutat cu poezie în revista „Argeş” (2004). I s-au mai publicat următoarele cărţi: Scrisoare domnului Şirato (debut editorial), Ed. Carminis, Piteşti, 2006 (Premiul de debut al USR - Filiala Piteşti); Melancolii de duminică, Ed. Carminis, 2008. Prezenţă activă şi prestigioasă în viaţa culturală a judeţului, cât şi într-un areal geografic naţional, în cele două calităţi: poet şi jurnalist cultural, scrierile sale se bucură de atenţia unui număr considerabil de comentatori şi/sau critici literari prestig citeste tot [...]

„Reîntoarcerea la vestea cea bună”

„Reîntoarcerea la vestea cea bună”

Februarie 2015

Cum altfel să fi intitulat încercarea de faţă decât apelând la titlul inspirat pe care însuşi autorul, Presfinţitul Claudiu Lucian Pop, l-a găsit şi îl foloseşte pentru această vrednică de laudă carte, având subtitlul-metaforă: Mici răsfrângeri ale unei mari lumini. Să ne amintim: În urmă cu aproximativ douăzeci de ani, am propus cititorilor presei judeţene articole ţintind prezenţa notabilă a foarte tânărului, pe atunci, viitor prelat, atât în calitate de student la Colegiul Pontifical „Pio Romeno”, unde a fost admis prin obţinerea unei burse de studii, apoi la Facultatea de Filosofie a Universităţii Pontificale „Urbaniana”, precum şi la Teologie din cadr citeste tot [...]

Viorel Tăutan

Viorel Tăutan

Ianuarie 2015

 Contrast (recitindu-l pe Bacovia)  Doiniţei mele   Venit-a iar vremea zăpezilor sure, Decembre se joacă de-o viaţă cu noi ninsoarea îşi face cărări prin pădure şi-n semenii noştri de suflete goi.   Iubito, ne-aşteaptă o iarnă cumplită, cerul ameninţă zâmbind cenuşiu, lumea pe scoarţa planetei se-agită, iar tu mă întrebi sfârşitul de-l ştiu.   Eu tac, îţi zâmbesc, o zi norocoasă te-aduse în cale-mi cu foc de august,  să împlineşti un descântec, în casă  e cald, şi roadele toamnei au gust   alături cu citeste tot [...]

Sosia  (ultimul episod)

Sosia (ultimul episod)

Decembrie 2014

Coborî treptele scării din capătul vagonului, sări pe pietrele terasamentului, se dezechilibră, gata să dea în brânci, se redresă, după care porni spre casă, dacă se poate numi astfel o garsonieră în bloc... Dinspre gară se auzi conversaţia difuzoarelor instalate pe stâlpi. Revizorii de vagoane şi manevranţii din schimbul de noapte îşi manifestau cu dezinvoltură zelul. Din timp în timp, printre cuvintele pe care doar ei le înţelegeau, se mai distingeau picanterii obscene.  Parcurse cu mare grijă porţiunea de terasament dintre „grupa tehnică” şi barieră, era destul de întuneric, cu toată strădania „blândei lune” de a-şi împlini menirea. Razele ei se op citeste tot [...]

Sosia (V)

Sosia (V)

Noiembrie 2014

Se opri brusc şi se întoarse. La circa douăzeci de metri în spatele său... dulăul! Enigmaticul câine uriaş se oprise la rându-i şi-l privea cu oarecare blândeţe, parcă zicându-i: „Mi-ai dat să mănânc, aşa că-ţi sunt dator, n-o să te las singur prin locuri necunoscute”. Instinctiv, duse mâna la rucsac şi-l desprinse de pe umăr. Îi mai rămăsese o parte dintr-o felie de pâine şi o bucată de slănină. Gândi să i le arunce. Sesizând gestul, câinele se ridică, înălţă botul spre cer şi lătră o singură dată, „Doamne, ce lătrat melodios!”, apoi îi întoarse spatele şi din două salturi dispăru în dosul unor arbuşti spino citeste tot [...]

Sosia (IV)

Sosia (IV)

Octombrie 2014

(continuare din numărul trecut) Auzea într-adevăr un coral de murmure, ba chiar simţea prezenţa mai multor... spirite, un fel de mici turbioane îmblânzite sau, mai degrabă, dresate să-şi stăpânească pornirile specifice unui asemenea fenomen generat de curenţi atmosferici.  „Ai intuit corect, răspunse cu aceeaşi intonaţie suavă vocea entităţii feminine. Universul, această construcţie perfectă al cărei Arhitect este omniprezent şi omnipotent, aşa cum se ştie de altminteri, conţine extrem de numeroase lumi paralele, cum le spun umanoizii. Despre acest aspect însă, vom conversa, dacă vei dori, după procedurile de iniţiere. Eşti liber să le accepţi sau să le refuzi”.  Tăcere citeste tot [...]

Sosia (IV)

Sosia (IV)

August 2014

(continuare din numărul trecut)  „Aici nu trebuie să-ţi fie teamă! Nimeni nu are motive de frică. Doar să fii sincer în tot ceea ce vei face. Este inutilă orice tentaţie de-a escamota vreo iniţiativă maliţioasă. Trăim într-o realitate stăpânită de adevăr. Poţi previziona viitorul, având şansa minimei aproximaţii. Poţi să te întorci în timp. Cu o singură condiţie: Să fii sincer faţă de tine însuţi. Poţi să vorbeşti având conştiinţa libertăţii depline. Şi, mai ales, subordonează logicii tot ceea ce spui”.  - Bine, dar..., se pomeni rostind şi tresări. Sunetul reverbera melodios. Ochii se mişcară în sus, deşi vocile, cele două voci percepute, venea citeste tot [...]

Rememorări afectuoase, pe scurt

Rememorări afectuoase, pe scurt

Iulie 2014

Îmi stăruie în memorie destule întâmplări plăcute pe care orăşelul de la poalele Meseşului mi le-a provocat generând acum nostalgia. Dincolo de amicale ironii care circulau, nu ştiu de când, vizând contrastul evident sau aparent dintre cele două localităţi sălăjene, recunoşteam că Zalăul fusese în perioada interbelică, dar şi în prima etapă a copilăriei mele, a generaţiei căreia îi aparţin (primii şapte – opt ani după sfârşitul celui de-al doilea război mondial), reşedinţa administrativă a judeţului Sălaj, iar Jiboul doar centru de plasă* (subdiviziune teritorial-administrativă a unui judeţ). Situat geografic într-un perimetru mai avantajat – pe malul stâ citeste tot [...]

Sosia (III)

Sosia (III)

Iunie 2014

(continuare din numărul trecut)   Ar fi trebuit să se facă întuneric.  „Şi totuşi, de unde această lumină difuză?!” Privi în jur, de sus în jos, de parcă nu se întâmplase nimic uluitor. Detaliile unei peşteri obişnite. În locul coloanelor în devenire, cum îi plăcea să eticheteze stalactitele şi stalacmitele, tavanul era ocupat de o dantelărie calcaroasă, un fel de înguste sufite scenice sau, mai exact, polipi intestinali, cum îşi văzuse mai demult interiorul pe un monitor instalat deasupra sa în timpul unei investigaţii colonoscopice, cu inserţii granitice, ori ce vor fi fiind miile de steluţe cu dimensiuni milimetrice. „Acolo o fi sursa lu citeste tot [...]

Sosia

Sosia

Mai 2014

(continuare din numărul trecut) Luase cu sine, în afară de apă, două cutii, sau doze, cu bere, o sticluţă plată cu pălincă, o franzelă semi, slănină afumată, un calup de brânză telemea, ceapă, sare, cafea. Extrase un mic cilindru din inox în care se afla miraculosul „drog”. Îi deşurubă capacul, folosit drept pahar, scoase dopul, şi îl duse la gură. Lichidul amărui şi aproape fierbinte îi agresă papilele gustative. „Uite, domnule, că s-a păstrat caldă! Ăsta da termos!” gândi în timp ce ajuta licoarea să alunece, cu două înghiţituri mici, către etajele mediane ale aparatului digestiv. Îl cumpărase mai demult dintr-un raion cu „articole sportive” citeste tot [...]

Sosia

Sosia

Aprilie 2014

Începuse uvertura zilei.  Un arc imens de lumină crepusculară, bătând spre portocaliu, se înălţa lent din spatele crupei descinse spre stânga de sub sfârcul mamelonului impunător, aşa cum reuşea să-l perceapă din acest loc.  Ascuns între dealuri ca un soldat în tranşeele morţii, sau ale vieţii, soarele-şi arată un obraz sulemenit cu abur din respiraţia vâlcelelor, se pomeni citându-şi propriile-i încercări lirice. Viziune abstractă sau premoniţie?  Ridică prudent capul. Auzise un zgomot oarecum nefiresc pentru locul în care se afla.  Nu ştia exact la ce oră ajunsese aici. De acasă a pornit pe la ora trei şi jumătate. Dacă putea numi a citeste tot [...]

Poeme de  Viorel Tăutan

Poeme de Viorel Tăutan

Februarie 2014

VIAŢA MORŢII     * * * (Pe când loveam să-mi amintesc)   Pe când mă zbenguiam submersiv prin marea intraplacentară,  mi se părea a-nţelege tot ce vorbeau  celelalte voci cu mama,  mă insinuam în conversaţie şi,  pentru că nu eram auzit,  loveam cu picioarele şi pumnii  pereţii alunecoşi ai închisorii materne zdruncinându-i lumina  şi tulburam somnul paznicului înaripat acum încerc să-mi amintesc limba în care  dădeam bineţe, proferam sudalme,  protestam fiindcă nu reuşesc să emit  decât expresii f citeste tot [...]

Câteva gânduri la început de An Nou

Câteva gânduri la început de An Nou

Ianuarie 2014

I. A trecut şi anul 2013. La fel. Prin oameni a trecut. Prin toţi. Şi pentru toţi. Cu toate ale sale, şi bune şi rele. De când există oamenii, păsările, gâzele, reptilele şi toate celelalte purtătoare de adjectiv epitet viu, vie, percep în moduri diferite, pe căi aleatorii, impactul trecerii, atunci când aceasta, trecerea adică, urmează calea naturală, destinată speciei. Din câte ştim până acum, pentru om (homo sapiens [!?]), la începuturi, timpul trecea necuantificat. Naşterea şi antonimul ei nu constituiau miracole care se cereau descifrate. Existenţa se derula sub aura firescului. Primii gânditori, numiţi ceva mai târziu cărturari, or fi „inventat” misterul, taina, indescifrabilul. Urmarea? Dezechilibrul, conflictul conştient, marea degring citeste tot [...]

Un alt Orlando

Un alt Orlando

Decembrie 2013

Iniţiativa lecturii unor scrieri în proză, subordonate tranşant epicului, datorate autorilor contemporani cu atât de controversatul post-modernism (românesc!?), este suprapusă, în cazul nostru, tentaţiei de a le încadra unor clasificări şi definiţii teoretice de factură didactică de îndată ce ai parcurs, să zicem, primele cincizeci de pagini. Certamente, romanul actual a suferit deviaţii spectaculoase, dacă nu cumva revoltătoare în viziunea teoreticienilor conservatori, de la definirea teoretico-didactică mai sus amintită a speciei. Anul 2012 ne-a oferit a patra scriere încadrată stilistic beletristicii, din câte cunoaştem, intitulată cu eponimul Orlando, în descendenţa onomastică a poemului epic scris de Matteo Maria Boiardo, Orlando innamorato citeste tot [...]

Lecturi amânate

Lecturi amânate

Octombrie 2013

Câteva gânduri despre cartea unei autoare discrete Într-o succintă prezentare, poeta Diana Zlate, retrasă în universul îndeletnicirilor impuse de statutul civil şi socio-profesional, face parte dintre cei discreţi, neatinşi de morbul grafomaniei. Aparţine talentatei grupări a poeţilor care au debutat în ultimul deceniu al secolului XX (supranumiţi „douămiişti” de către fracţiunea generaţionistă a istoriei şi a criticii literare contemporane), meritul acesteia fiind de a supralicita rezultatele inovaţiilor optzecist-(postmoderniste?), de care se desparte luând-o în cel puţin două direcţii: prima încifrează discursul liric prin mijlocul artistic al personificării abuzive şi obositoare, frizând absurdul; a doua, limpezind mesajul în intenţia citeste tot [...]

Un Zalău al legendelor contemporane... subiectiv...

Un Zalău al legendelor contemporane... subiectiv...

Septembrie 2013

Când politicienii comunişti (sovieto-fili, cominternişti travestiţi – nu chiar din cei la care vă gândiţi unii dintre dumneavoastră - etc.) au declanşat întâia regionalizare a României şi au apărut raioanele, oraşul de la poalele Meseşului era capitală unui judeţ delimitat la vest de frontiera cu statul ungar, iar orăşelul de pe malul stâng al Someşului, adică Jibou – reşedinţă de plasă. Constituirea sovieticelor regiuni aducea acestuia din urmă avantajul promovării în statut administrativ-teritorial: Reşedinţă de raion. Imaginaţi-vă, mai tineri şi mai puţin tineri cititori, cât de mândri erau naivii simpatizanţi ai reformelor de tip sovietic să-şi ducă existenţa în târguşorul reşedinţă de raion îmbogăţindu-şi facil din me citeste tot [...]

Viorel Tăutan

Viorel Tăutan

Martie 2013

La Semicentenar - discurs pentru colegii din prima promoţie a Licelui jibouan - A trecut peste noi grapa anotimpurilor, ne-a tăvălit viaţa în fel şi chip, (cei mângâiaţi ascund surâsuri viclene). Tineri sau vârstnici, dascălii ne-au învăţat în anii de liceu că trebuie să ne batem până vom ieşi victorioşi în această luptă individuală, dar am pierdut atâtea bătălii, încât nu mai ştim dacă suntem cu-adevărat învingători... simţindu-ne învinşi. Puţini dintre noi sunt acum blazaţi, Li s-a rătăcit sentimentul esenţial – omenescul spirit, copilăria din priviri. Pe noi, mereu prezenţi, ne mai uneşte sania numită adolescenţă. Intuiam vag protecţia subtilă şi persecuţia; seduşi de jocurile entuziaste ale citeste tot [...]

În semn de omagiu

În semn de omagiu

Februarie 2013

Doamna profesoară Viorica LASCU s-a născut în data de 21 decembrie 1919 şi parcurge în aceste zile al 94-lea an de viaţă exemplar-pozitivă. Este fiica savantului profesor universitar şi Rector al Universităţii, Alexandru BOGZA, întemeietorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca, supranumit Charles Darwin al României datorită similitudinii biografice din etapa opţiunilor pentru viitoarea profesie. Datorită calităţilor morale, rectitudinea şi verticalitatea, moştenite de la părinţi, dar şi formate în anturaje de mari intelectuali patrioţi, doamna Viorica Lascu a trebuit să îndure persecuţiile regimului comunist, asemenea majorităţii elitelor ţării venite din perioada interbelică. Cvasi-entuziasta „deschidere” politică din 1964 i-a facilitat ob citeste tot [...]

Recuperare

Recuperare

Ianuarie 2013

Într-una dintre zilele sfârşitului de an 2012, m-am apucat să fac ordine între hârtiile care, aşa cum spuneam altă dată, ameninţă să mă „înece”. Iniţiativa mi-a produs, cum nu doar mie mi se întâmplă, bucuria descoperirii unei lucrări pe care o rătăcisem acum vreo patru ani şi n-am reuşit s-o găsesc ori de câte ori îmi aminteam de ea. Este vorba de o reuşită traducere în limba franceză a poemului blagian „Cântecul aşteptării”, publicat în revista Contemporanul, nr. 20, din 15 mai 1964, p. 3, adică, la trei ani după trecerea poetului filosof în eternul Parnas. Traducătoarea, profesoara de limba franceză Maria Cordea, pe atunci director al Grupului Şcolar „Gheorghe Pop de Băseşti” din Cehu Silvaniei, mi-o încredinţase, la sol citeste tot [...]