Aboneaza-te la newsletter




Traian Vedinaș


Francmasoneria şi simbolistica subsidiară

Francmasoneria şi simbolistica subsidiară

Mai 2019

Interzisă între 1948-1989 datorită faptului că practica libertatea gândirii în ritualuri simbolice şi iniţiatice, francmasoneria a revenit în societatea românească atât sub aspect organizaţional, cât şi cărturăresc în lucrări încărcate de analize, precum şi de documente de arhivă, ce lămuresc realităţi şi situaţii. Noi reţinem că francmasoneria este o societate secretă care a lăsat urme în numeroase oraşe ale Transilvaniei şi este legată de personalitatea lui Horea, cel care a dăruit civilizaţiei lemnului din Sălaj biserica din Cizer, găzduită azi de Parcul etnografic „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca, parc gospodărit de Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Avem în faţă lucrarea Ordinul hora a unui specialist în societ citeste tot [...]

Jiva Fiţu: poematizări şi mărturisirea sacrului

Jiva Fiţu: poematizări şi mărturisirea sacrului

Septembrie 2018

Eram colegi la o şcoală de meserii în Aradul anilor `60, într-o clasă multietnică. Figura cea mai elegantă a clasei era Ladislau Klein, evreu care ne-a părăsit după un an, emigrând cu familia în Argentina. Aveam în clasă un ungur, un „ţigan” şi câţiva sârbi din satele vecine Aradului. Români erau din toate părţile, din Banatul locului, din Maramureş, din Ţara Lăpuşului, dar şi din Ţinutul Gorjului. În învăţarea şi practicarea meseriei „finisori de produse textile” i-am cunoscut pe şvabi, prietenoşi şi supermeseriaşi. De la unul dintre ei, meşterul Schankula, am primit o lecţie de estetică. Am învăţat că sunt mai multe feluri de alb, ceea ce într-un fel contrazicea canonul curcubeului. Mai târziu, lecţia mi s-a confirmat ar citeste tot [...]

Poemele zborului

Poemele zborului

Iulie 2018

Se dedică lui Constantin Brâncuși în Anii Brâncuși.  140 de ani de la naștere. 60 de la drumul spre infinit I Vultur eram spre cer şi soare  Dar zborul tău Măiastră m-a pălit  Veneai de dincolo de lume  Să îmi dedici ce-ai plănuit Altar mai alb decât lumina  Din aripile tale-nveşmântate  Eram învăluit în linii sacre  Căci tu erai a mea eternitate II Sunt, Doamne, lupul singuratic  Ce noaptea tot urlă la stele  întreg pământul se cutremură-n jeratic  Doar zborul păsării se-ncheagă-n ele. III Zborul Măiestrei e mai înalt Decât umbra pământului Văzută din soare E începutul Din lumea cuvântului citeste tot [...]

Repere pentru Monografia Sălajului

Repere pentru Monografia Sălajului

Mai 2018

Motto „Dezvoltarea şi capitalismul sunt creaţie, creaţie umană precum capodoperele artistice şi sistemele filosofice”. Traian Vedinaş, Proiecte rurale româneşti, 2015 I. A privi de aproape. A privi de departe A privi de aproape înseamnă a situa discursul pe realităţi, iar a privi de departe înseamnă a trimite aceste realităţi celorlalţi, cititorilor, pentru a înţelege realităţile înfăţişate de aproape, în esenţa şi existenţa lor. Realităţile sunt relevante dacă le înţelegem multitudinea, adică, în cazul Monografiei Sălajului: aşezarea geografică şi populaţia, istoria şi politica, economia şi dezvoltarea, patrimoniul şi viaţa culturală. În fapt, ceea ce vom prezenta unui public larg este citeste tot [...]

Ion Aluaş.  Drumul spre casă

Ion Aluaş. Drumul spre casă

Martie 2018

Chemarea mea la catedra de sociologie s-a datorat ziarului „Tribuna Ardealului”, la care am lucrat ca redactor şi redactor şef adjunct, în anii 1992-1993, după ce la „Evenimentul zilei” mi s-a desfăcut contractul de muncă, pentru că n-am slujit partea tabloidă a cotidianului condus de Ion Cristoiu. Ion Aluaş venea mereu în redacţie. Într-o zi mi-a spus: „Am fost bursier al Tribunei Ardealului”. Episodul acesta e lămurit în volumul: Ion Aluaş 1927-1994. Memoriile unui intelectual scrise de prietenii lui (Limes, 2012). Cartea reproduce articolul O ţărancă, de Emil Haţieganu, în care e portretizată Maria Aluaş, o vrednică luptătoare, din stirpea Vitoriei Lipan, pentru a-şi vedea copilul „cu multă carte”, cum ştim de la Octavi citeste tot [...]

„În Sălajul lui Maniu”

„În Sălajul lui Maniu”

Februarie 2018

Tatăl mamei mele, Ioan Vedinaş, a părăsit de foarte tânăr gospodăria părintească din Lazuri, gospodărită pe Uliţa Bercului de Mihai Vedinaş, feciorul lui Petru, căsătorit cu Oana Iepure din Giumelciş (Plopiş), venită slujnică în gospodăria tatălui său. Mihai şi Oana au avut doi feciori, Crăciun şi Ioan şi o fată. Ioan a luat „drumul ţării” şi a ajuns în Vârşolţ de slugă la o familie înstărită. N-a zăbovit mult acolo şi s-a mutat în Bădăcin, cociş la Iuliu Maniu, aşa că din poveştile satului şi ale familiei am aflat multe despre omul politic numit mai târziu „sfinxul din Bădăcin”, dar şi „Călugărul Alb”. În anii regimului totalitar, figura în lucrări istoriografice doar ca preşedinte al Consiliul citeste tot [...]

Paisprezece poveşti în scenariu mitic

Paisprezece poveşti în scenariu mitic

Iulie 2017

Scrisul românesc s-a diversificat în ultimele decenii şi într-un fel sau altul fiecare autor de o carte sau alta scrie cum vrea, fără să respecte un canon stilistic sau să inventeze unul nou. Ne aflăm în faţa unei babilonii în care judecata estetică se rătăceşte într-o axiologie cu multe nuanţe şi particularităţi pe scala valorică, de la minimalismul minor până la un maximalism major, precum cel din textualismul postmodern, cu tot atâtea stilistici narative câţi autori scriu revendicându-se de la această paradigmă. Poţi descoperi însă o bucurie a lecturii şi plăcerii estetice când lecturezi naraţiuni ce se înscriu într-un canon clasic al prozodiei. Este şi cazul poveştilor Mariei V. Croitoru, inspirat numite: Poveştile cu care mi citeste tot [...]

Bărnuţiu în Anul Maiorescu

Bărnuţiu în Anul Maiorescu

Februarie 2017

În timp ce transcriam filă cu filă, după metoda interpretativă, prima parte Pedagogica din Pedagogia lui Simion Bărnuţiu, editată de discipolii săi în 1870, am fost uimit de fluiditatea filosofică a discursului – de aceea, la editare, i-am dat supratitlul Filosofia educaţiunii (Caiete Silvane, Şcoala Ardeleană, 2015), pentru a sublinia şi calitatea de disciplină filosofică a pedagogiei, calitate pe care o au şi textele pedagogice ale lui Onisifor Ghibu, analizate de noi în Onisifor Ghibu, educator şi memorialist (1983) ca pedagogie socială, convertită de Ghibu în Pagini de jurnal I, II, III (1999, 2000, 2000), scrise de pedagogul militant între 1935-1972 – într-o filosofie socială izvorâtă din pedagogia socială interbelică şi configurată de citeste tot [...]

Casa sărbătorilor pastorale din Transilvania

Casa sărbătorilor pastorale din Transilvania

Ianuarie 2015

SCENARIU EXPOZIŢIONAL Locaţia: ZALĂU. CENTRUL DE CULTURĂ ŞI ARTĂ   ARGUMENT PENTRU TITLU ŞI LOCAŢIE După cum se va vedea trei localităţi din Sălaj: Agrij, Pria şi Voivodeni deţin în memoria culturală trei tipuri de rituri pastorale, fiecare cu unicitatea lui. Aceste trei unicităţi sunt argumentul etnologic şi antropologic ca Zalăul să găzduiască expoziţia permanentă: CASA SĂRBĂTORILOR PASTORALE DIN TRANSILVANIA.     1. REFUNDAMENTAREA PROIECTULUI Casa Măsurişului a fost proiectată pentru Pria, comuna Cizer. Datorită accesului greu, mai ales pentru vizitatorii elevi am renunţat la această locaţie în favoarea organizării expoziţiei CASA SĂRBĂTORILOR PAS citeste tot [...]

Casa lui Horea, în Oşteana, lângă păşunea Malului

Casa lui Horea, în Oşteana, lângă păşunea Malului

Octombrie 2014

Toţi cei care au scris despre Horea şi Biserica de lemn din Cizer au localizat casa lui Horea la „Puturoanca” satului Vânători din comuna Ciucea, undeva în perimetrul în care drumul Cizer-Ciucea se întâlneşte cu cel care vine de la Buciumi. Am citit această informaţie în monografia Sălajului redactată la 1908 de Dionisie Stoica şi Ioan P. Lazăr, în descrierea Bisericii de lemn din Cizer de către Valer Butură, precum şi în texte semnate de dascălul Petru Galiş din Cizer. O nedumerire venită din amintiri de familie mi-a însoţit mereu aceste lecturi. Înainte de Primul Război Mondial, bunicul meu Ioan Vedinaş a lucrat pentru Iuliu Maniu. Îl ducea într-o cocie tras citeste tot [...]

Poezia existentului: Viorel Mureşan

Poezia existentului: Viorel Mureşan

Iunie 2014

Pe cât de însingurat acolo, la Surduc, un sat lângă care Valea Someşului se clatină între Maramureş şi Ţara Silvaniei, pe atât de prolific este ca poet Viorel Mureşan. Volumele sale de poeme: Scrisori din muzeul pendulelor (1982), Biblioteca de os (1991), Pietrele nimicului (1995), Ramele nordului (1998), Lumina absentă (2000), Ceremonia ruinelor (2003), Sâmbăta lucrurilor (2006), Buchetul de platină (2010) reprezintă fiecare un univers distinct, de unde şi dificultatea abordării în limbaj critic, fiecare dintre cărţi, de la titlu până la primul şi la ultimul poem, propunând un alt ascuţiş, o altă perspectivă a demersului hermeneutic. Altfel spus, fiecare volum este o prismă, o geometri citeste tot [...]

Casele sărbătorilor  în Sălajul rural (III)

Casele sărbătorilor în Sălajul rural (III)

Decembrie 2013

Aria goţoilor În 1978, Gheorghe Sişeşteanu descoperea „goţoii” din Dragu, punând, cum era firesc accentul pe originalitatea obiceiului, dar şi pe funcţionalitatea lui la începutul anului pastoral. Discursul despre Goţoi reluat şi în Forme tradiţionale de viaţă ţărănească are o dimensiune etnosociologică, diferită de viziunea folclorică şi folclorizantă, dominantă şi atunci şi acum în valorizarea configuraţiilor din cultura ţărănească. Să reţinem miezul acestei exegeze: „După mâncare, oile se îndreaptă păscând înspre sat unde, la gospodăria «şefului de turmă» va avea loc «măsurişul laptelui». În acest timp tinerii confecţionează «goţoii» (Dragu) sau «vlojoii» (Voivodeni). Aceştia sunt tineri mascaţi din cap pân citeste tot [...]

Casele sărbătorilor în Sălajul rural (II)

Casele sărbătorilor în Sălajul rural (II)

Noiembrie 2013

Aria Meşterul Manole Asemeni Mioriţei şi „Meşterul Manole” este baladă şi colindă (corinda zidarului). Meşterul nu se cheamă numai Manole, ci există „Meşterul Siminic” şi „Meşterul Constantin”. În Sălajul rural există „corinda”, a cărei primă variantă a fost culeasă în 1942 de Leontin Ghergariu de la Aurel Vodă din Borza. A fost publicată în chiar acel an 1942 în „Transilvania” şi în Folclor literar din Sălaj (1973), de unde o reproducem şi noi: „Zâdar, zâdar zâduieşte Şi zâdu să tăt hâieşte. Da zâdaru cel mai mare Ies-afară-n preumblare, Spre răsărit să uita Şi din gură aşe grăia: - «Care nevast-a veni Dimineaţă cu prânzu Tătă-n zâd o-om zâdi...» Nevasta zâdarului Dimineaţa a-o scula citeste tot [...]

Casele sărbătorilor în Sălajul rural (I)

Casele sărbătorilor în Sălajul rural (I)

Octombrie 2013

Argument Sub aspect empiric şi pragmatic proiectul CASELE SĂRBĂTORILOR ÎN SĂLAJUL RURAL este gândit ca o dezvoltare a unor reţele expoziţionale în grupuri de sate reprezentative pentru valorile majore ale culturii ţărăneşti din satele sălăjene, înţelese funcţional, sistemic şi simbolic. Acest prim raport de cercetare înfăţişează pe baze bibliografice şi anchete de teren ariile etnologice specifice Sălajului rural, cu toate deschiderile clare spre ariile etnologice ale Transilvaniei, proiectul concret dezvoltat în reţele locale fiind astfel de un cert interes naţional, un brand de fapt cu nuclee organizaţionale în sate stabilite de cercetarea etnologică în corelaţie de profunzime cu documente etnologice şi din comunităţi rurale exterioare l citeste tot [...]