Aboneaza-te la newsletter





Poeme

Autor: Lucian-Victor Bota

Martie 2018

***

 

camera aceasta își are memoriile ucise

nu te mai întâlnesc în niciun colț al

inimii prăfuite nici măcar parfumul

tău nu mai insistă a trântit ușa

sculptată a timpului

și

a plecat spre alte dimensiuni

 

miroase a toamnă cu ploi mărunte

ce scorojesc pereții acestei camere

temându-mă că mă voi muta din propria inimă

nu departe de mine...

 

sunt năucit și gol pe dinăuntru

camera aceasta nu mai cuprinde

cerul în brațe

 

plouă în ea deşi

acoperișul își poartă țiglele noi cu

mândrie

 

așa se dezlănțuie toamna în mine

când nu ești tu

 

 

***

 

 

noaptea asta mă îmbie să-mi beau

toate visele

 

stând la o masă îmi cresc aripi

într-o cantă cu vin până-n zori

 

stau și privesc cum tinerii

fumează jointul pierduți în

halucinațiile dumnezeilor

ce cad în pahar

cu ultima picătură de sânge

 

între dinţi strivesc cuvinte pokerul

se stinge cu

ultimele jetoane rămase

 

fără haine revin acasă

 

 

***

 

despre sensul unei vieți absurde

încă

nimic nu pot spune

 

ştii

e absurd să lupți cu absurdul

într-o lume absurdă preocupată de

tine și de mimica ta

 

nu înțeleg cum rotunjirea unor cuvinte iau

forma absurdului

pe o margine de neuroni

 

 

***

 

mai trece un an peste mine...

 

zăbovesc în amintiri peste

inima mea

simt cum zăpada se aşterne

 

mă simt albit cu

chipul răvășit

privesc tinerețea dincolo de fereastră

 

ce mult te-am iubit

dincolo de trăire

 

dincolo de cuvânt îmi port lăstarii peste

timp

 

poate voi mai înflori vreodată...

 

 

 

 

***

 

mă gândeam că nu voi muri

chiar mâine

 

în tine, moarte n-am încredere

nici în bucata aceasta de pâine

din care ai muşcat

ca un câine

 

ah, de-ai ştii ce dureri am

mi-ai linge rănile

cu limba ta de câine!

 

 

***

 

poeți înghețați în

casele unde doar frigul

pătrunde prin

crăpăturile vieții

 

poeți care își vând

cărțile la colț de stradă

pentru-a le dospi

și lor

pâinea din pământ

 

poeți care mor și nimeni

nu-și mai aduce aminte

de ei și cărți roase de

timp și biblioteci în

suflet

prăfuite

 

 

(Din volumul Lumea în care orbii alungă lumina, Ed. Napoca Star, Cluj-Napoca, 2017)