Aboneaza-te la newsletter





Lectura, o experiență imaginativă

Autor: Teodora Nojea

Mai 2018

Autor: Teodora Nojea[1]

 

 

Lectura, dincolo de faptul că presupune disciplinele mentale ale logicii, gândirii critice/selective și efortului intelectual susținut, intervine și asupra imaginației noastre. Ca ființe omenești, noi avem capacitatea de a ne imagina sau zugrăvi în minte diverse lucruri. Putem astfel să evocăm amintiri din trecut (o anumită dimineață de Crăciun din vremea copilăriei) sau să construim planuri de viitor (unde vom merge în următorul concediu). Putem să ne închipuim lucruri care sunt reale (teiul din curte cu florile lui mirositoare) sau lucruri care nu sunt deloc reale în ele însele (un tei cu scoarță roșie și frunzele de stofă).

Astăzi, noțiunea de „imaginație”[2] include conotații ce vizează activitatea artistică[3], motiv pentru care unii oameni se plâng că nu sunt înzestrați cu așa ceva. Aceasta este însă o înțelegere greșită a termenului. Fiecare dintre noi poate evoca imagini mentale complexe[4], adică o țesătură bogată de forme, sunete, mirosuri, gusturi, sentimente și idei. Aproape în fiecare moment când suntem treji, și, de asemenea, noaptea, când visăm, ne folosim imaginația. Tâmplarul trebuie să-și imagineze obiectul pe care urmează să-l confecționeze, savantul trebuie să-și imagineze un model care va reuși să explice datele, iar inginerul trebuie să-și imagineze soluția unei probleme sau posibilitățile unei invenții. Imaginația, acest dar extraordinar de la Dumnezeu, considerat uneori banal, cuprinde tot ceea ce se întâmplă în mintea noastră atunci când visăm, când ne facem planuri sau pur și simplu când „cădem pe gânduri”.

Atunci când citim, cuvintele scrise pe pagină acționează asupra imaginației noastre. În mintea noastră se creează imagini mentale[5]. Când privim la televizor, imaginile ne sunt prezentate gata create, iar noi le preluăm în mod pasiv[6]. Lectura, pe de altă parte, nu ne oferă decât niște semne pe hârtie, iar pentru ca ele să aibă sens, trebuie să folosim în mod activ propria noastră imaginație. Rezultatul este că noi înșine construim și pătrundem într-o lume vastă de acțiuni, emoții și experiențe care nu se petrec nicăieri în altă parte decât în mintea noastră.

Lectura pune în funcție și dezvoltă imaginația în sensul cel mai complet al termenului. Tot așa cum ridicarea greutăților dezvoltă forța fizică a corpului, lectura dezvoltă forța imaginativă a minții[7]. Cu toate că energia cheltuită prin ridicarea greutăților ar putea fi folosită în scopuri mult mai productive, exercițiul este benefic pentru sănătatea și forța celui în cauză. Tot astfel, chiar și citirea unor cărți mai slabe calitativ este oarecum benefică. Gustul mai rafinat vine abia în urma unei experiențe mai profunde în domeniul lecturii.

Pe de altă parte, imaginația are în același timp și o dimensiune morală. Ni se spune să ne „bucurăm cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng”[8]. Empatia, identificarea cu bucuriile și necazurile celorlalți, reprezintă o formă specifică de folosire a imaginației. Capacitatea de a ne imagina ce înseamnă să trecem și noi prin ceea ce trece altcineva sau de a ne însuși punctul de vedere al altcuiva poate avea un rol crucial pentru sensibilitatea noastră morală. Când citim un roman, putem avea acces la punctul de vedere al personajelor respective, ne bucurăm de reușitele lor și ne întristăm din pricina tragediilor pe care le trăiesc. Lectura ne oferă instruirea mentală necesară pentru a simți ceea ce simt alți oameni în viața reală.

Dar lectura ne oferă și o experiență virtuală[9]. Putem avea impresia că trăim sau simțim un anumit lucru fără a trăi efectiv experiența respectivă. Putem citi o relatare istorică despre al Doilea Război Mondial, un roman despre viața unui sclav american sau o poezie ce exprimă o iubire romantică într-un castel medieval. Atunci când citim, trăim în imaginația noastră luptele, umilința împinsă la extrem sau fervoarea dragostei. Genul acesta de experiențe virtuale sunt plăcute, deoarece ne permit să ne închipuim în niște situații, epoci sau locuri în care niciodată nu am fi putut pătrunde în lipsa cărților. Lectura ne satisface curiozitatea, plăcerea unor noi fenomene sau, cum spunea C.S. Lewis, „nevoia de a ne îmbogăți ființa”[10].

Experiența virtuală poate fi mai plăcută decât cea reală. A citi despre o luptă din război poate fi o experiență incitantă, însă a fi participat la el trebuie să fi fost teribil. Citind romanul autobiografic Viața unui sclav american[11] ne putem imagina cum trăiau negrii în America secolului al XIX-lea, însă viața efectivă ar putea fi prea dură sau nedreaptă. Citirea unei poezii medievale de dragoste ne poate prezenta frumusețea iubirii fără speranță, deși în viața reală nimeni nu se bucură atunci când are inima zdrobită. Putem trăi senzații extreme și situații periculoase, noi aflându-ne de fapt în siguranță. Imaginația noastră se poate lansa în aventuri care-ți fac părul măciucă sau în chinuri emoționale cumplite, bucurându-ne totodată de siguranța pe care ne-o oferă confortul propriului nostru fotoliu.

Tot așa cum putem învăța din experiențele reale, putem învăța și din experiențele trăite de alții. Oamenii care și-au riscat viața în luptă sau care pentru un ideal, ca sclavul american Douglass, au învățat de obicei din experiențele prin care au trecut. A citi Semnul roșu al curajului[12], Nimic nou pe frontul de Vest[13] sau Iliada[14] nu este același lucru cu a te lupta cu un dușman pe câmpul de bătălie, însă cititorul acestor cărți poate totuși învăța ceva. Când dispunem de o gamă largă de experiențe, ne putem dezvolta și adânci personalitatea, iar aceasta este tocmai motivul pentru care lectura ne poate îmbogăți viața.

Desigur că aceasta nu înseamnă că scrierile pot înlocui experiențele reale. Oamenii se plâng pe drept cuvânt de cei care nu cunosc lumea decât din cărți. Totuși, cărțile ne pot face să gustăm anumite experiențe pe care le-am putea avea mai târziu și ne pot oferi capacitatea de a ne imagina experiențe nedorite sau imposibile în viața reală. Experimentarea virtuală a imposibilului, a universurilor alternative ale ficțiunii și științifico-fantasticului, ne solicită imaginația și ne maturizează astfel gândirea.

Walter Wangerin (n. 1944) a definit arta ca pe o „experiență serioasă”[15]. Ca scriitor, el selectează anumite detalii și le exprimă în cuvinte, astfel încât cititorul să poată experimenta ceva semnificativ. Adesea, noi căutăm experiențe triviale „serioase”, ne interesează doar emoția de moment, echivalentul literar al unei curse pe tobogan (Carpe diem, vorba latinilor). Alteori, ne interesează experiențe literare mai substanțiale. Cum ar fi fost dacă am fi trăit în Grecia antică? Istoria, romanele istorice și operele literare ale trecutului ne pot duce, virtual, într-un alt loc și într-o altă lume. Cum ar fi dacă ar trebui să ne luptăm cu sărăcia, deznădejdea, persecuția sau cu alte greutăți? Ce aș simți dacă aș trece prin război, dacă aș trăi pe o plantație cu sclavi sau într-o lume ateistă și cum aș reacționa în aceste împrejurări? Pe scurt, cărțile ne pot oferi acces la toate aceste experiențe.

 

[1] Doctorandă a Facultății de Litere a Universității din Oradea.

[2] https://dexonline.ro/definitie/imagina%C8%9Bie (accesat în 21 aprilie 2018).

[3] R.M.J. Byrne, The Rational Imagination: How People Create Alternatives to Reality, MIT Press, Cambridge, 2005, pp. 2-3.

[4] R.M.J. Byrne, The Rational Imagination: How People Create Alternatives to Reality, p. 10.

[5] Kieran Egan, Imagination in Teaching and Learning, Routledge, New York, 2013, p. 87.

[6] A se vedea în acest sens analiza lui Jodi Gold, Părinte în era digitală. Învață-ți copilul cum să folosească adecvat rețelele sociale și aparatele digitale, trad. rom. de Silviu Dragomir, Ed. Trei, București, 2017, 306 pp.

[7] Donald A. Bligh, What's the Use of Lectures?, Intellect Books, 1998, pp. 32-33.

[8] Romani 12, 15.

[9] A se vedea în acest sens Stanislav Stanković, Virtual Reality and Virtual Environments in 10 Lectures, Morgan & Claypool Publishers, 2015, în special pp. 1-13.

[10] C.S. Lewis, An Experiment in Criticism, Cambridge University Press, 1961, p. 137.

[11] Autor Frederick Douglass (1818-1895), fost sclav. Opera a fost tradusă și în limba română, în anul 2016, la Editura Herald.

[12] Autor Stephen Crane (1871-1900). A fost tradusă și în limba română, în anul 1960, la Editura Politică.

[13] Autor Erich Maria Remarque (1898-1970). A fost tradusă și în limba română, în anul 1965, la Editura pentru Literatură.

[14] Operă capitală a Antichității greco-latine, atribuită lui Homer.

[15] Walter Wangerin, Jr., Mourning Into Dancing, Zondervan, 1996, p. 146.