Aboneaza-te la newsletter





Neagu Djuvara – aristocrat al sângelui şi al spiritului

Autor: Marian Horvat

August 2018

Neagu Djuvara ne-a părăsit pentru totdeauna în 25 ianuarie 2018, la venerabila vârstă de 101 ani. Este cunoscut publicului larg ca istoric, filosof, diplomat, profesor universitar, romancier şi jurnalist, dar mai ales ca una dintre vocile cele mai captivante ale istoriografiei româneşti de la începutul noului mileniu. Datorită lui, un număr semnificativ de iubitori ai culturii au avut oportunitatea de a privi înspre trecut şi prezent cu ochi mai critici decât înainte, de a savura istoria ca poveste plină de tâlc şi de a admira limbajul autentic de dinainte de instaurarea regimului comunist.

S-a născut în 18 august 1916, urmaş al unor distinse personalităţi boiereşti din neamurile Djuvara şi Grădişteanu. A urmat studiile la Sorbona, fiind licenţiat în Litere şi primind titlul de doctor în Drept. A luat parte la conflictele militare din Basarabia şi Transnistria şi a fost trimis curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944. A decis să rămână în Occident, familia lui fiind victimă a terorii instrumentate de noua conducere. Ulterior, a fost membru în diverse organizaţii ale diasporei româneşti (inclusiv Radio Europa Liberă). Din 1961, s-a mutat în Niger şi a ocupat funcţia de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului Afacerilor Străine. În 1972 a obţinut doctoratul de stat la Sorbona, cu o teză de filosofie a istoriei (Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations). Cea din urmă a fost premiată de Academia Franceză. Îndrumătorul lui a fost celebrul filosof şi sociolog Raymond Aron. În perioada 1984-1990 a fost secretar al Casei Româneşti de la Paris. Cu toate disensiunile şi lipsurile din ţară, septuagenarul s-a reîntors şi a predat câţiva ani ca profesor asociat la Universitatea din Bucureşti.

Datorită talentului literar şi oratoric, a câştigat o mare popularitate în mass-media şi printre oamenii de cultură. A publicat mai multe cărţi de istorie pentru tineri, dar şi câteva lucrări de referinţă pentru mediul academic autohton. Amintim o parte dintre acestea: Între Orient şi Occident. Ţările Române la începutul epocii moderne; Există istorie adevărată?; Ce-au fost ,,boierii mari” în Ţara Românească? Saga Grădiştenilor (secolele XVI-XX). Unele dintre textele lui au fost criticate cu vehemenţă de către anumiţi istorici români, în special Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Ţării Româneşti. În genul memorialistic pot fi încadrate Amintiri din pribegie, Amintiri şi poveşti mai deocheate, Un secol cu Neagu Djuvara şi Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara. Este admirabilă pasiunea pentru scris şi pentru dialog la un intelectual care a trecut pragul celor 80 de ani de viaţă, dar în mod deosebit trebuie apreciate rafinamentul naraţiunii şi voluptatea cu care sunt istorisite fenomene istorice variate. A izbutit să fascineze şi să stârnească interesul unui mare număr de cititori, încântaţi de originalitatea ideilor şi vitalitatea limbii. Stilul lui se remarcă prin savoare, prin tonalitatea comic-ironie, prin efuziunile romantice, prin referinţele savante şi snoavele pitoreşti. Cu siguranţă că au fost decisive în acest sens educaţia şi maturizarea în sânul culturii franceze, care ni l-a răpit pentru câteva decenii.

Figura lui elegantă şi afabilă se impunea prin gesturi şi vorbe, prin plăcerea de a conversa, de a se ataşa de persoane, de a se destăinui, de a împărtăşi din cunoştinţele lui vaste, de a contamina pe cei din jur cu spiritul lui critic şi flexibil. Nu îi era teamă să fie sincer, să îşi exprime convingerile despre unele subiecte sensibile din istoria românilor. Confesiunile lui sunt veritabile mărturii despre un secol bogat în traume şi schimbări social-economice frecvente. Nu evita polemica constructivă, însă uneori deborda de fantezie şi prezenta ipoteze care nu pot fi admise. Unele dintre opiniile lui sunt acceptate de către specialişti şi chiar predate în universităţi, altele sunt privite cu scepticism sau ignorate. Criticile care i-au fost aduse au generat o dezbatere publică între câteva centre universitare româneşti, cu efecte pozitive asupra raportărilor la epocile vechi. Cu toate acestea, Neagu Djuvara are meritul de a fi prezentat trecutul nu doar ca obiect al cunoaşterii ştiinţifice, ci şi ca modalitate de evocare a destinului şi frământărilor zilnice ale generaţiilor anterioare.