Aboneaza-te la newsletter





Conceptele, categoriile filozofice – sinteze în spiritualitate

Autor: Daniel Mureșan

Februarie 2019

Ne-am născut, crescut şi format cu câteva nevoi speciale. Cu nevoia de consum, de a munci pentru a trăi, de a ne adapta, cel puţin între anumite limite. Ne-am maturizat greu şi cu destule sincope, pe care mereu le-am putea da ca exemple. Am profitat de transmiterea experienţei şi adesea nu recunoaştem acest dar (unii pretindem originalitatea absolută). Normele de convieţuire socială sunt câştigate cu strădanie. Suntem curioşi, interesaţi peste măsură, lacomi, inteligenţi, mai cu seamă în beneficiu propriu. Ne însoţesc gânduri şi sentimente ce susţin cu greu şi în grade diferite o conștiinţă morală. Înălţimea conştiinţei ne cere s-o aşteptăm. Verificăm până la ultima clipă… Acestea și multe altele vin cu o raportare la realitate, cu un plus de înțelegere a lumii, a vieţii.

Dincolo de cunoaşterea unor date, omului i-au rămas neînţelese şi aşa îi vor rămâne: darul naşterii şi nevoia morţii sale. Legat de acestea apar proiectele în care credem că am fost incluşi. Suntem miraţi cum de n-am fost întrebaţi cu privire la ce ne dorim mai mult.

Sensul vieţii, fericirea, vrem să le vedem în propria casă, cu noi la masă. Viaţa scurtă, plină de privaţiuni și suferinţe, o socotim o dovadă a micimii, a absurdităţii. Tot ei – în momentele de euforie, de mici bucurii – îi zicem măreţie.

Categoriile filosofice ale diferitelor curente şi-au luat rolul unor „faruri”, concepte (cuvinte care depind de cei ce le pun în circulaţie, dar şi de cei cărora li se adresează), pentru a putea ţine locul unor mici oglinzi ale cunoaşterii, ale unui anumit grad de spiritualitate, dar şi pentru a rezuma esenţialul, a realiza o abstractizare, o eliminare a unor note stufoase care îngreunează înţelesurile… Categoriile filosofice pot demonstra, prin efortul încorporat în ele, că au rămas purtătoarele unei paternităţi, schiţe despre lume. Ele sunt cuvinte ce exprimă pretenţia unor certitudini generale sau parţiale, prezentări ale unor zone ale lumii înconjurătoare valabile pentru existenţă în ansamblul său, alteori doar pentru un timp dat. E adevărat că uneori par a fi marca unor persoane „duse cu pluta”.  

Uneori autorii sistemelor surprind (ori doar îşi închipuie) momente, situaţii rare, senzaţii inodore, pe care îşi propun să le ridice la nivel conceptual. Aceste tentative nu schimbă caracteristicile categoriilor, ale conceptelor.

Spiritualitatea noastră n-ar putea fiinţa fără senzaţii, percepţii, reprezentări, fără primele cuvinte pe care ni le spune cu atâta drag mama.

Iată o formulare memorabilă a marelui filozof german Immanuel Kant: ,,Conceptul fără intuiţie e gol, intuiţia fără concept e oarbă”.

Felul cum înţelegem, acceptăm, primim conceptele ne arată cultura, experienţa, înclinaţia spirituală. Poate surprindem şi interesele celor care au creat sistemele de gândire.

 

Diversităţii răsădite îi împrumutăm spiritualitate                                        

când se poate printr-un cuvânt,

e o cerere pentru a ne recunoaşte în mulţime,

e o nevoie de a pune nume,

apoi dorim să mai naştem o dată lumea cu sensibilitate.

 

 

În momente grele cuvintele sunt rugăciuni şi temeri,

nevoi de a-i găsi singurătăţii pereche,

un ochi în plus, o ureche.

Vai, pe altarul intereselor, originalitatea şi plagiatul,

depun eforturi supranaturale

pentru a mai subţia spiritualitatea lumii,

i-a fost redusă povestea la adevăr, bine, dreptate,

ori la ticăloşie, răutate, bestialitate,

e greu să credem că vom descoperi tihna spiritului etern.