Aboneaza-te la newsletter





Angela-Melania Cristea

Autor:

Octombrie 2019

Ginseng

 

pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până

la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie

era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei

știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor

și venea cu geanta zdrențuită burdușită de eugenii

până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj

 

atunci s-a prăbușit de la peste 10 metri

de pe rampa precară unde dădea cu barosul

și toate lumile lui balansau

mama lua pâinea fierbinte cu mâinile goale

o arunca în lăzi sordide și își bandaja buricele degetelor

cu care părea a cânta la un pian imaginar

al cărui capac s-a închis cu zgomot

peste furia mamei ce a împletit păpuși de porumb toată copilăria

 

încă resimt lungile așteptări de la ferestre de bloc cenușiu

din zilele acelea când părinții mei lucrau pe șantier

cărau cu roaba cărți veștejite și dormeau în cabana învăluită de viroze rebele

 

tata azi este plecat în pelerinaj

mama a învățat meniul azilului

iar eu strâng firele albe la ceafă

nu mai aștept binecuvântarea sau blestemul

continui să viețuiesc cu acest vacuum fără xanax

rădăcină de ginseng