Aboneaza-te la newsletter





Respectul nu poate fi măsurat în cuvinte

Autor: Luminița Tătar

Noiembrie 2020

 

Trăim zile în care cuvinte precum SARS-COV2, COVID-19 se succed cu repeziciune, devenind paradigme ale prezentului; trăim zile în care individualitatea noastră, a celor din „linia întâi” este abandonată, în încercarea de a căuta și totodată de a găsi soluții existențiale.

Trăiesc zile în care doresc să opresc, măcar pentru o clipă, timpul și să vorbesc despre voi, dragele mele colege, Zaha Ligiana, Gherman Eugenia, Banto Margareta, despre individualitatea voastră, cu ocazia pensionării. Vreau să știți că pentru mine sunteți, ați fost și veți fi adevărate profesioniste, cu o vastă experiență, pe care, cu mare dragoste, ne-o împărtășiți și nouă, novicelor. Noi rămânem aici să vă ducem mai departe moștenirea experienței acumulate de-a lungul anilor, dar niciodată nu vom vorbi despre voi la trecut, deoarece, prin sfaturi și încurajări, ne veți fi mereu alături.

Cuvintele sunt seci, emoțiile sunt mari, iar imensul respect pe care vi-l port nu poate fi măsurat în cuvinte.

 

Acum că s-a făcut „târziu” în viață

Să nu vă pierdeți vreo speranță.

Să fiți mereu tot optimiste,

Să nu fiți niciodată triste,

Necazuri să vă ocolească,

Doar bucurii să vă găsească.

Să țineți mereu capul sus,

Așa precum nouă ne-ați spus.

Am ascultat sfat și povață,

Ce repede-i „târziu” în viață.