Aboneaza-te la newsletter





„Bacovial” – o revistă plină de dinamism cultural

Autor: Alina Negru

Decembrie 2020

Ca de fiecare dată, şi prin acest număr, revista „Bacovial” își propune să stimuleze cercetarea literară, să încurajeze producția de texte literare originale şi să promoveze traducerile literare. După cum a demonstrat şi în numerele anterioare, revista are un caracter interdisciplinar și răspunde nevoii publicului cititor băcăuan de a se conecta la noutățile timpului prin articole captivante, pline de un dinamism cultural, dar și de o acribie științifică pe măsură. Articolele reflectă o gamă largă de preocupări științifice ale unor persoane care demonstrează tact deontologic, erudiție, profesionalism şi originalitate. Se confirmă astfel faptul că nu doar filologii sunt creatori de beletristică, ci și alte persoane din domenii conexe, dar cu interes pentru literatură.

            În acest număr, de a cărui tehnoredactare se ocupă cu migală Nicoleta-Valentina Florean, unul dintre redactorii şefi, aflăm încă din primele trei articole lucruri deosebite, pe alocuri chiar emoționante, despre trei personalităţi având calități incontestabile – din păcate, una dintre aceste persoane la care se face referire a părăsit această lume la începutul anului, astfel încât un articol este scris in memoriam. Este vorba de Veronel Caraghin, soțul preşedintelui Asociaţiei LSR Bacău şi redactorul-șef al acestei reviste, doamna Iuliana-Maria Caraghin, iar evocarea a fost făcută de unul dintre colegii defunctului, domnul Aurel Mihai Topciu, care elogiază activitatea răposatului, punând în lumină și calitățile morale excepționale ale acestuia. În același registru emoționant, soția sa, de această dată în calitate de scriitoare, scrie câteva cuvinte despre acest „erou”, despre cel pe care îl numește, într-o dedicație poetică post-mortem, „Poezia vieții mele”.

            Cât despre celelalte două persoane evocate, acestea reprezintă, așa cum ne spune prima autoare a articolului, Nicoleta Florean, „Ingineria Frumosului în educație”, fiind vorba de doamna profesoară Mariana Popescu, inginer la bază, dar cu ample deschideri spre universul cultural, iar cea de-a doua este supranumită „pictoriță de zâmbete”, după cum arată într-un articol asemănător Iuliana Caraghin despre doamna profesoară Adriana Olteanu, cadru didactic cu calități de designer vestimentar.

Nucleul acestui număr, și partea cea mai consistentă a revistei, îl constituie creațiile literare în versuri sau proză, care scot la iveală un talent artistic de netăgăduit al celui care, prin scris, se confesează și se eliberează sau probează roluri noi într-un proces de alteritate, la capătul căruia îl așteaptă „fotoliul de narator”. Se înscriu aici Yasmina Raluca Orzață, cu un fragment din romanul „Dragoste pe timp de război”, și Sorin Coadă, cu un fragment din romanul „Orașul cimitir”, la care se adaugă traducerile din texte în proză, cum e cazul fragmentului din romanul „Mi-e bine, nu-ți face griji”, de Oliver Adam, în traducere de Nicoleta-Valentina Florean, sau din texte în versuri, așa cum se întâmplă în cazul poeziilor Vioricăi Băluță, din volumul „Dans poetic”, în traducere în limba franceză de Florentina Stanciu. Tot în limba franceză sunt traduse de Nicoleta-Valentina Florean și poemele din volumul „Franjuri” semnat de Violeta Savu.

Numărul al treilea al revistei nu ar fi fost complet fără recenziile unor opere care, astfel, aflate în paginile revistei, devin și mai „vizibile” pentru publicul cititor amator de poezie: volumul de versuri al scriitoarei Iuliana-Maria Caraghin, „O lume de secunde”, cu o recenzie care îi aparține Alinei Negru, „O atmosferă apolinică într-o lume atavică”; o antologie de autor pentru opera în versuri a lui Mircea Motrici – Pecetea stelară, realizată de Ilie Tudor Zegrea şi volumul „Ușa care dă spre fericire” al poetei italience Valeria Di Felice, cu o recenzie de Giovanna Albi în traducerea Iulianei Clima-Caraghin. O categorie aparte, în acest număr, o reprezintă şi creația epistolară a Iulianei-Maria Caraghin – „Scrisori imaginare”, care scapă unei încadrări precise măcar prin nota de autoreferențialitate, dacă nu prin emoția pură, nefiltrată, eliberată de o durere inexplicabilă și incontrolabilă. Acelaşi lucru putem spune şi despre poemul „Luceafărul” în variantă de palimpsest, text re-scris, de aceeaşi autoare, într-o nouă „formă”.   

O altă componentă importantă a acestui număr al revistei o reprezintă articolele de o incontestabilă acribie științifică, din care aflăm, de exemplu, pe ce se sprijină „Discursul critic al lui Vasile Lovinescu”, din articolul semnat de Alina Negru; despre toposul hanului din articolul Anei Ioana Vornicu, „Motivul literar al hanului” sau despre paradigma fatalității, așa cum reiese din articolul Iulianei-Maria Caraghin, „Tess sau despre fatalism”. Iar din articolul Ioanei Vornicu, „Definirea personajului literar”, aflăm informații cu caracter didactic despre tipologia personajului. În revistă apar, de asemenea, articole critice fără traducere în limba română, respectând originalitatea textelor scrise de Iuliana-Maria Caraghin – „Epiphany. Virginia Woolf” și „Luminosity and darkness in The Rainbow” sau textul scris de Nicoleta-Valentina Florean – „Éléments dystopique dans le théatre absurde: En attendant Godot par Samuel Beckett”.

Un număr dens, așadar, din care nu lipsesc articolele cu caracter științific, cele orientate spre didactica literaturii române, unii autori venind cu exemple concrete pentru definirea anumitor concepte operaționale, la care se adaugă eșantioane ale talentului celor care au ales să scrie poezie sau roman. Toate acestea conferă o notă aparte acestui număr al revistei, punându-l, astfel, și mai mult, sub semnul reflexivității și oferind materiale pe toate gusturile, care, deși diferite, sunt reunite aici sub marca scrierilor de calitate care încadrează stilul revistei „Bacovial”.