Aboneaza-te la newsletter





Poeme de Maria Matean

Autor: Maria Matean

Iulie 2021

 

 

Nevroză

 

Ieși din rupturi de cer

Duminica seara înainte de apusul verii,

Să uităm de apelurile nepreluate...

Fără să mă întrebi de paharul

Pe care l-am spart intenționat. 

Grădini verzi ce cresc din ochii tăi 

Se strâng și caută o bancă 

Pe care să stăm împreună. 

Parcă-ai avea flori în vârful firelor de păr 

Iar din ochi îți cad petalele. 

Când soarele întoarce spatele planetei

Proiectezi lumina-n palme ca să mă încălzești. 

În pașii tăi cresc nedeterminări de dor

Iar pașii mei te urmează-n mister. 

 

 

Compot de statui, ceară și un bătrân 

 

Compot de statui, ceară și un bătrân. 

Încetează să mai coși vise

De barba încărunțită a bătrânului

Care are apartamentul la colțul blocului. 

Aruncă zăpezi din curcubeie

Peste ochii săi plecați în jos,

Salută-i tăcerea sedentară

Și lasă-i coastele să lăcrimeze

De la ventricule la bătăturile din talpă.

Aprinde becul, apoi îl stinge

Și ia o lumânare de ceară topită,

O strânge printre vene și o transformă 

În sânge, apoi îi face dializă cerului.

Nici săptămâna, nici anii trecuți

Prin piramidele deșertului,

Prin vârfurile brazilor din Carpați

Nu îl opresc,

Complot...

 

 

Neantul cioplit din mister

 

Mai tremură prin mine ramuri, 

Prin glande și lanțuri ce mă privesc

În clipe ce târăsc după ele

Cuvinte, pe mine, pe tine și golul ceresc.

Îmi înec priviri universale

În neantul cioplit din mister,

Ascund draperii după stele

Să aud o culoare-n etern.

Mai lasă lipiciul din sevă, 

Să-mi țină lumina-n poem.

Scântei din chibrituri pe cer

Visează la nori de mister. 

 

 

Fibre de urzici și o zicală fără succes

 

Dans acvatic printre ramuri,

Măști preschimbate în bărci conduse de fluturi

Țintesc în bobocii capilarelor lemnoase...

Pagina nouă, gândire încețoșată,

Respirația întretăiată,

Doar fibre de urzici și o zicală fără succes,

Șosete portocalii cu buline

Îmbibate în apa rece, senzație...

E bine să știi câteodată dacă mai poți

Să simți căldura de după îngheț.

 

 

Dor

 

Gulerele mototolite de mâna unui copil

Visează la norișori din hârtie parfumată, 

Petale albe ce coboară ca niște trepte

Între orhideea de pe noptieră și lumina

Ce tresare dimineața emoționată când o admir, 

În minte se oglindește privirea ta dulce

Cu două panouri solare care mă încarcă. 

Geamul se deschide și aerul dansează 

Peste tot felul de atomi invizibili. 

Bulinele de pe foaie se așează

Ca la ora de sport din gimnaziu.

Probele de sunet se realizează încet 

Până reușesc să îmi dreg vocea. 

E târziu sau prea devreme să aștept. 

 

 

Geneza

 

Coaja moale a oului

Tăiată de bisturiul unui titlu,

Se îndoaie, plânge

Peste cărarea unei geneze.

Biosferă în zgârietura

De pe fața imaculată a oului...

hemoragie...

Acopăr oul cu compresa circulară a sticlei de ulei

O prind cu nasturii tăcerii,

O leg cu elasticul rupt al unui gând.

Lacrimile oului transformate

În capse prin fragmentul de plic...

Se atrofiază ceara care coboară de pe rană.