Aboneaza-te la newsletter





Limba română

Autor: Ioana-Meda Pașca

August 2021

 

În ziua de 31 august sărbătorim limba română. Serbăm acest grai în care noi rostim „Domnul și Dumnezeul nostru”, „Sfânta Biserică”, în care spunem mamă, în care ne chemăm părinții, prietenii, neamul. 

Sărbătorim această limbă înzestrată cu moliciune de rugăciune și asprime de blestem, cu mângâiere de doină și cuvinte retezate, de luptă, de încleștare. 

Sărbătorim limba înălțată de Eminescu și răstignită de istorie, cuprinsă în cazanii și limpezită în liturghii.

Limba română este limba unui popor ce trăiește „pe un picior de plai”. Este însuși rodul acestui pământ binecuvântat cu ploi și picuri de trudă, de lacrimi, de sânge.

Limba română este un filon de aur tăinuit în stâncă, în munții acoperiți cu glia bătrână, acum văduvită și înțelenită.

A cunoaște limba română este o binecuvântare și un privilegiu. Vrednicul de pomenire părinte, Mitropolitul Bartolomeu Anania, numea rostirea ca fiind maica „virtuților sonore ale versificării poetice”.

Copiii noștri sunt crescuți în limbile altor neamuri, ale altor locuri, cunoscând doar limbajele unor tehnologii…

Uităm limba română. Dar ea rămâne un tezaur în care strălucesc nestemate cu licăriri de pătimire și de jertfe, cu tăinuiri de suferințe…

Să ne rugăm în limba română, să îngenunchem și să cântăm, să îi înălțăm laude cu glas de inimi, în armonii de clopote, în glas de aramă.

„Dacă-n uitare ar muri

A fagurilor limbă,

Luceafărul ar răsări

Rostirea să-i aprindă.”

Să prețuim acest dar, să prețuim cum se cuvine limba română.