Aboneaza-te la newsletter





Jurnal


Ion Urcan - „Să nu mai scrii înseamnă să nu mai vezi lumea …”

Ion Urcan - „Să nu mai scrii înseamnă să nu mai vezi lumea …”

Decembrie 2020

În noul calup din Jurnalul lui Ion Urcan, autorul pare mai preocupat de creația poetică, decât de viața de zi cu zi. E mai adâncit acum în întrebările și îndoielile din laboratorul artistic, decât sub grijile navetei profesorale. Nota din 29 aprilie ’87, spre exemplu, cuprinde chiar o „ars poetica” aflată în curs de consolidare și născută din amestecul unui travaliu istovitor cu sentimentul zădărniciei. Dar tot acum se instalează insomniile și avertismentele, însoțite de încercări dureroase, ale unei umilitoare boli. Asta nu-nseamnă că l-a părăsit și nota de umor, ori ironia de-a comenta un dialog prins în treacăt dintre două femei, tocmai pe tema bolii și a morții. Apoi, primele internări și atmosfera sordidă a spitalelor vin citeste tot [...]

Ion Urcan „Singura certitudine a fiecărei zile sunt lipsurile…”

Ion Urcan „Singura certitudine a fiecărei zile sunt lipsurile…”

Octombrie 2020

Moartea lui Ion Urcan (1955-2020) mai pe la începuturile pandemiei a fost una aproape conspirativă. Cam așa i-a fost și viața, francată de indigențe și nedreptăți, peste care a venit, cu mult înaintea sfârșitului, boala. Toate acestea nu răzbat însă nici din poezia sa de un rafinament stilistic rarisim, ce îmbină revelațiile cu ironia și umorul livresc (Ad usum Delfini, 1994 și O seară la restaurant, 2016), precum nici din cele două penetrante studii, probante pentru profilul intelectual al autorului: Opera literară a lui Ion Budai-Deleanu (2004) și Contexte ale Țiganiadei (2010). Holograma vieții sociale ne vine dinspre un jurnal, ținut cu deplină discreție de poet și întins pe intervalul 1985-2020. Un calup edificator din paginile pe anul 1986 citeste tot [...]

Împreună, prin Arizona   (3)

Împreună, prin Arizona (3)

Septembrie 2019

Autor: Viorel Tăutan


Marele Canion De multe ori, avem posibilitatea să percepem viața ca pe un șir aleatoriu de stereotipii particulare și, suficient de frecvent, colective! Subordonată unui subiectivism cras, dorința rememorării nostalgice a tinereții este o cauză a inițierii voiajului către Phoenix-Arizona. Dorul, acest sentiment obsesiv, inexplicabil, indefinibil (în ciuda strădaniilor unor iluștri gânditori autohtoni) de a percepe și a reconstitui trecutul, cel mai ades în episoadele sale plăcute, cu mijloacele percepției facil alterabile ale prezentului, pare o afecțiune maladivă de care puțini muritori de rând scapă. Subiectele, sau obiectivele acestui complex asalt de senzații și sentimente sunt diversificate în funcție de tipurile caracterologice și tem citeste tot [...]

Împreună, trei zile prin Arizona (2)

Împreună, trei zile prin Arizona (2)

August 2019

Autor: Viorel Tăutan


A doua zi (26 februarie 2019) Ne-am trezit bine dispuşi. Previzibil. Eu – uşor obosit. Fac parte dintre cei care nu reuşesc să se odihnească din prima noapte într-un alt aşternut decât cel de acasă. După un mic dejun îmbelşugat și, desigur, opţional, ne luăm pacheţelele cu merinde, pregătite de gazdele noastre, care se treziseră cu vreo oră înainte. Urmează să dăm curs iniţiativei lor, anunţate aseară: excursie la Sedona, situl natural emblematic şi miraculos, cu formaţiuni geologice unice prin formă şi culoare. Sunt atribute pe care, uluit, le voi fi perceput cândva doar mijlocit, vizual, iar astăzi – şi tactil. Anticipez în felul acesta câte un argument măcar pentru fiecare.  De ce emblematic?   Pentru că, după citeste tot [...]

Trei zile prin Arizona

Trei zile prin Arizona

Iunie 2019

Autor: Viorel Tăutan


(pagini de jurnal) În urmă cu peste doi ani (în numărul 143/decembrie 2016 al revistei noastre), prezentam biografia succintă a unui vechi prieten, Alexandru Lazăr, coleg de facultate la Filologia din Cluj, şi de cameră, împreună cu încă cinci viitori dascăli, timp de patru ani, în căminul studenţesc „Avram Iancu”*.  Accentul cădea, în demersul meu, asupra calităţii sale de poet, autor a numeroase poeme dezvoltând teme şi motive poetice creştine, cuprinse în trei tomuri, fiecare surclasând prin substanţa conţinutului ceea ce suntem obişnuiţi să denumim plachetă. Din 1999, trăieşte în Statele Unite ale Americii, unde a plecat împreună cu soţia sa, Elisabeta, profesoară de umanioare, la rându-i, pentru a fi alături de Ad citeste tot [...]

Între Florida și Niagara (2)

Între Florida și Niagara (2)

Martie 2019

Autor: Viorel Tăutan


Suntem bucuroși. Am perceput marea cascadă și de sus și de jos, și ziua, și seara târziu. Putem să ne întoarcem acasă mulțumiți. Ei, dar până să pornim spre casă, mai aveam o zi. Ce să facem? Ce să mai vizităm? Sigur că ai ce să vezi, însă pare dificil să optezi. În primele două zile ne-am plimbat prin împrejurimile dominate de sunetul cascadei, când mai aproape, când mai îndepărtat, plimbări încheiate cu câte o șuetă dominată de argumentele sale tumultoase. Am luat cina într-un restaurant din apropiere. Cum micul dejun, asortat și consistent, inclus în plata camerelor, îl luam în elegantul bar-restaurant al hotelului în care ne cazasem, deși nu aveam nimic să reproșăm acestuia, elegant și confortabil, căutam un alt local citeste tot [...]

Între Niagara și Florida

Între Niagara și Florida

Februarie 2019

Autor: Viorel Tăutan


Motto: În gara/  Niagara/ am așteptat, vara,/                                                          să-ncerc, dacă pot,/ ca un brav netot,/   drum să tai înot,/ zvânc de cașalot,/  prin apa Niagara,/ lăsând solo gara!      (improvizație în ritm feroviar)                                                                                                                                                                                                               Să obții viza turistică pentru Statele Unite ale Americii, să ai avantajul bene citeste tot [...]

Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Ziua Recunoștinței / Thanksgiving Day (file de jurnal)

Decembrie 2017

Autor: Viorel Tăutan


Miercuri, 22 brumar 2017  Doamne, ce agitație! Orașul – „furnicar” (eminesciană). Autobuzele – coșnițe mobíle zumzăind ca-ntr-o prisacă în miezul verii. Privite de la etajul 34, bulevardele și străzile – șiraguri de mămăruțe, cărăbuși, rădaște în mișcare ondulatorie. Magazinele, mari sau mici, îmi amintesc de cozile enorme și diforme din perioada ultimilor ani ai comunismului ceaușist (iată cât de accentuat ne-au marcat, de vreme ce este prima imagine cu efect comparativ care îmi răsare în minte!), deosebirea fiind evidentă aici prin bogata diversitate de produse. Gospodinele americane fac aprovizionarea pentru a doua zi: legume și zarzavaturi proaspete, dovleci, merișoare și alte ingrediente în funcție de rețete și prefer citeste tot [...]

Noul „Vavilon” (3)

Noul „Vavilon” (3)

Aprilie 2017

Autor: Viorel Tăutan


Scrisoare deschisă New York, 28 martie 2017    Dragul meu prieten, Iată, îți scriu ție, care nu te poți plânge că ai fi prea tânăr, dar și celorlalți, vei fi citit sau măcar auzit comentarii asimilate temei dorului (de țară). Unora dintre cei care au fost plecați pentru o perioadă mai întinsă departe de peisajele familiare, unde au avut norocul, ori, cine știe, ghinionul să-și mențină echilibrul în mers biped (despre verticalitate ce să mai zicem!), le-o fi fost lene sau silă să-și piardă timpul în efortul de a lămuri dorința revenirii, a reintegrării în aceste decoruri. Ar fi vorba despre câteva repere preferate, precum livada de pe lângă casă, podul cu obiectele devenite inutile pentru o perioadă și uitate citeste tot [...]

Noul „Vavilon” (2)

Noul „Vavilon” (2)

Martie 2017

Autor: Viorel Tăutan


Intenționam să ofer în continuare cititorilor revistei câteva detalii notabile cvasi-oficiale din prezentul celui mai mare și mai important oraș al Statelor Unite ale Americii, însă acestea pot fi accesate pe Internet de către cei interesați. Așa că m-am lăsat în voia șuetelor amicale pe această temă și am aflat că sectorul cel mai întins și cu populația cea mai diversificată este Queens. Un adevărat oraș construit cu precădere în plan orizontal, cu străzi, șosele și bulevarde largi, numeroase spații verzi, foarte multe magazine gen market (cum sunt la noi Penny, Kaufland, Billa etc.). Aici își duc traiul zilnic aproximativ două milioane trei sute patruzeci de mii locuitori, în mare parte imigranți din toate părțile Terrei, vorbind, pe lâ citeste tot [...]

Noul „Vavilon”

Noul „Vavilon”

Februarie 2017

Autor: Viorel Tăutan


Când și de la cine am auzit pentru întâia dată expresia sentențioasă de sorginte paremiologică: „Prima impresie contează!”, înrudită cu o alta, la fel de iluzorie, însă predictivă: „vremea bună se cunoaște de dimineața”, nu mai știu. Nenumărate sunt ocaziile existenței umane care validează plauzibilitatea acestora, enunțarea lor ținând, în cele mai multe cazuri, de un efect ludic, și în proporție redusă de naivitate. Referitor la „prima impresie”, am fost de câteva ori tentat să mă opun valabilității ei în urma impactului antinomic asupră-mi. Poziție fragilă asumată, dar valorificată prompt, în baza unei logici formale, de anumiți preopinenți. Într-adevăr, prima impresie contează, fie pozitivă, fie altfel. Dar c citeste tot [...]

Revelația (Pagini de jurnal)

Revelația (Pagini de jurnal)

Ianuarie 2017

Autor: Viorel Tăutan


Liviu* ne aștepta la ieșirea din Terminalul 1 al aeroportului internațional JFK. După un schimb obișnuit de amabilități cu asistenții care ne ajutaseră atât în deplasarea prin „labirintul” terminalului, în ridicarea și transportul bagajelor, precum și accesul „în scurt” la ofițerul Poliției de Frontieră, preluă bagajele de cală și ne conduse la mașina sa, parcată aproape de ieșire.  Instalat confortabil pe scaunul din dreapta șoferului, datorită opțiunii Doinei mele, care sosea aici pentru a patra oară, încep să înregistrez primele aspecte ale peisajului urbanistic american. Dacă mass-media nu ne-ar facilita contactul cu terra, de vreo 75 de ani încoace, și aș fi descins în realitatea nord-americană, asemenea transilvănenilo citeste tot [...]

Vol de jour (Zbor de zi)

Vol de jour (Zbor de zi)

Octombrie 2016

Autor: Viorel Tăutan


Vă mai spune ceva, prieteni, numele Antoine de Saint-Exupéry?  Presupun că da. Câţi dintre tineri şi-l amintesc, probabil, din perioada şcolii primare, ca autor al povestirii moderne Micul prinţ? Numai că eseistul, dar mai ales romancierul şi cunoscutul reporter, vicontele Antoine Marie Jean-Baptiste Roger de Saint-Exupéry, după studii urmate în Franţa, apoi în Elveţia, împlinise vârsta majoratului (21 de ani) când s-a angajat în aviaţia franceză, iar la 29 de ani a devenit pilot de linie al unei companii private. Stabilit la New York, în 1940, se înrolează în forţele aeriene antifasciste, odată cu intrarea SUA în conflictul celui de-al Doilea Război Mondial (toamna lui 1942), şi participă la misiuni de luptă în nordul Africii şi în p citeste tot [...]

Copilăria – de la Mirșid la București

Copilăria – de la Mirșid la București

Ianuarie 2014

Autor: Emil Chendea


Puțini știu că Emil Chendea, cel care prin edițiile sale bibliofile a adus premii internaționale României în plină izolare comunistă, s-a născut în ținutul mirific al Sălajului, în comuna Mirșid. Din punctul meu de vedere, rămâne cel mai mare grafician de carte din a doua jumătate a secolului XX din România. Argumentele pentru această afirmație nu sunt altele decât edițiile bibliofile din Miorița, Meșterul Manole, Sonetele lui Shakespeare, Din lirica japoneză, Colecția „Romanul Secolului XX” și altele. Acum are în pregătire o carte de memorii numită Între două lumi, iar grație Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, aceasta va fi publicată. Redăm un fragment din acest volum, în care autorul povestește cum a trebuit să plece citeste tot [...]

Sublimele sublimite

Sublimele sublimite

Iunie 2013

Autor: Boris MARIAN


Să te arăți cum ești este o provocare, nimeni nu o agreează. Criticile și laudele m-au stimulat deopotrivă. Un nebun nu poate fi oprit. Cineva a spus că este un kitsch ceea ce scriu. Poate. Dar este al meu. În poezie este greu să mai fii azi original. Adică autentic. Mă exprim liber și libertatea este prima condiție a existenței unui autor. Există o disproporție între menire și meschinăria cotidiană. Unii se sinucid. Pentru un om cu preocupări artistice, ura constantă este un apanaj ciudat, eufemistic vorbind. Cunosc un personaj cu care nu pot comunica de ani de zile, i-am întins mâna de câteva ori, el s-a uitat la mâna mea și mânia sa a crescut ca o buruiană. Vae victis. Uneori ți se pare că trăiești, ai un credit neștiut. Am văzut po citeste tot [...]

La centru,  prin nord – vest (III)

La centru, prin nord – vest (III)

Ianuarie 2013

Autor: Daniel SĂUCA


■ Gară aproape pustie. Un deputat este întâmpinat de consilierul personal. Cafeaua tot 1 leu. Dimineaţă frumoasă de octombrie. Rânduri ruginite. Ieri, discuţie sterilă despre „viitorul cărţii”. Am repetat, posibil neconvingător, despre „civilizaţia cărţii”. Şi despre „industria cărţii”. Banalitate dureroasă: scriu doar în „deplasare”. Explicaţiile sunt sigur neconvingătoare. ■ Informaţia Zilei de Maramureş, joi, 4 octombrie 2012, editorialul lui Marian Ilea: „Paradoxal, în acest moment (mă rog, în 9 decembrie), PDL-ul (inclus în ARD), fără a fi un partid pe val, are şanse să obţină doi deputaţi şi un senator. De vină e modul de calcul al câştigătorilor după formula profund şmecherească şi neonestă gândită de l citeste tot [...]

La centru, prin nord – vest (II)

La centru, prin nord – vest (II)

Decembrie 2012

Autor: Daniel SĂUCA


■ „Pulp fiction”, în reluare. Viaţa în reluare. Îmi doresc să cadă Băsescu şi Ponta deodată. Mizeria politică a ajuns prea departe (ce frază!). A, să nu uit de Crin Antonescu. Se retrage din politică dacă se invalidează referendumul? Poate face acest nobil gest şi înainte. Nu mulţi i-ar simţi lipsa de pe celebra scenă politică. Prea puţină dinamită socială. Duminică de iulie. O săptămână până la referendumul din 29 iulie. Poate se vor linişti. Măcar „politicienii”... ■ Fatalitate. Greşelile din revistă. Din reviste. Fugit... A ieşit in memoriam antologia lui I. Suciu, „Aforisme, cugetări, maxime”. Într-o frumoasă zi de sâmbătă am ajuns la pagina 389. Din cele aproape 600 ale cărţii. În format mare. „B5”. 4.528 de citeste tot [...]

Tranşee & şantiere* - Incursiuni şi alte posibile meditaţii puse în chip de jurnal  - (fragmente)

Tranşee & şantiere* - Incursiuni şi alte posibile meditaţii puse în chip de jurnal - (fragmente)

Iulie 2012

Autor: Daniel SĂUCA


11 aprilie 2012, Time Out După (aproape) o zi acasă, cu fetele, am ieşit la o bere, probabil doar pentru a mai face câteva minute de mişcare din cele 30 obligatorii într-o zi, vorba unui cunoscut „mesaj de interes public”. Lecturi rapide din „Jurnalul Naţional”, „Magazin Sălăjean” (textul, simpluţ, „Lumini la amiază” – de revăzut într-o nouă dimensiune), GSP şi ProSport. Din JN (11 aprilie 2012), Victor Ciutacu, „Duhul din lampă şi miezul din Fanta”: „Dacă dileala publică politic(ianist)ă de la vârful republicii n-ar fi pe banii noştri şi nu ne-ar afecta direct, ultima săptămână ar putea fi lejer declarată a comediei. În măsura în care prin absurd chiar ar exista vreun observator total neutru şi deloc implicat în ghiveci citeste tot [...]

Paris – visul etern

Paris – visul etern

Iulie 2012

Autor: Viorel TĂUTAN


Zborul „law cost” de la Aeroportul Cluj-Napoca până în împrejurimile capitalei franceze nu durează mai mult de două ore şi jumătate, ţinând cont de schimbarea latitudinii sau, mai pe înţeles, a fusului orar. Mai mult timp petreci prin mijloace de transport în comun (autocar şi metrou) de la Aeroportul Beauvais până în holul hotelului de două stele situat la periferia din zona de sud a metropolei atât de mult dorită şi iubită de toţi artiştii lumii (exagerez?). Există, cu toate acestea, şi un avantaj (dacă eşti odihnit, şi mă refer la ipostaza unui pasager care, înainte de a ajunge la aeroport, a dormit destresat cel puţin şase ore; nu era cazul nostru, adică al Doinei şi al meu): În timpul călătoriei cu autocarul, ai şansa perceperii dec citeste tot [...]

Speranţă împlinită (fragment)

Speranţă împlinită (fragment)

Aprilie 2012

Autor: Doina IRA - TĂUTAN


Incursiune în virtual .... Fiind curioasă, am întrerupt-o. Voiam să ştiu ce sentiment a cuprins-o după scrierea acestui eseu. Mi-a răspus privindu-mă trist. Recitind eseul, scris dintr-o răsuflare, ca şi cum toate cuvintele de-abia aşteptau să fie „aruncate”, răzbunător, pe hârtie, a izbucnit într-un plâns aproape isteric, disperat, de parcă abia atunci aflase, din frazele aşternute pe foaia maculată, pe care avea senzaţia că o vede întâia oară, cât de profundă îi era suferinţa, cât de mult durea conştientizarea în acest fel a realităţii. În urma acelei răbufniri emoţionale s-a simţit oarecum eliberată, ca şi cum o parte din povară rămăsese pe coala virtuală. Sentimentul respectiv i-a întărit convingerea că psihanalistul car citeste tot [...]