Aboneaza-te la newsletter





cinema


Pasolini și plaja fatidică

Pasolini și plaja fatidică

Martie 2021

Autor: Alexandru Jurcan


Înainte de a vedea filmul Pasolini de Abel Ferrara (2014), m-am documentat cât era necesar. Mi-am repetat lecția, cum se spune. Sigur, titlul e provocator, însă regizorul se oprește la realizarea unui omagiu destul de modest, bazându-se (și pe bună dreptate) pe actorul Willem Dafoe, ilustrând pe cât posibil agenda lui Pasolini. Adică ultima zi „banală și fatală” – cum scrie Hervé Aubron în Magazine Littéraire din ianuarie 2015. Ziua de 1 noiembrie, 1975.  Dominique Fernandez se oprește asupra acelei zile fatidice în ultimele pagini din romanul Îngerul destinului (tradus de Aristița Negreanu). Un tânăr (racolat…) îl lovește dur pe Pasolini acolo pe plaja pustie („privirea mea mută și plină de adorație îi spori furia la culme”). citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXIX)

Reeditări filmice (XXXIX)

Februarie 2021

Autor: Ioan-Pavel Azap


Vinovatul (2) Așa cum am scris și în numărul anterior al Caietelor Silvane, piesa lui Ion Băieșu Vinovatul va fi reecranizată, preluând și elemente dintr-o altă piesă a scriitorului, Iertarea, de către Jon Gostin în 2014, într-un film de televiziune cu același titlu ca și cel al lui Alexa Visarion, primă adaptare a piesei amintite realizată în 1992: Vinovatul. Reamintim conflictul dramei așa cum a fost ea scrisă inițial, înainte de 1989, de Băieșu: „o femeie urmărește timp de douăzeci de ani [...] un individ suspectat de a-i fi ucis logodnicul. Crima nu-i însă sigură și, în confruntarea dintre criminal și călău, simpatia merge spre criminal, victimă, mai degrabă, a unei perseverențe diabolice. Crima n-a fost, în fapt crimă, nu citeste tot [...]

Viața ca libertate

Viața ca libertate

Februarie 2021

Autor: Simina Seliștean


De obicei mă simt mai confortabil să vorbesc despre o carte decât despre un film – simt că am un alt fel de control. Am noțiuni, termeni, ideile mele se leagă altfel. Asta pentru că am fost mai mereu „de partea cărților” – până acum aproape doi ani nu am văzut prea multe filme în afară de clasicele animații și filme de familie. Nu din snobism, nu din dorința unei false virtuți. Am, de fapt, o obsesie paradoxală de a nu pierde timpul, de a controla curgerea lui, așa cum deșiri un ghem, cu mișcări continue și mecanice. Spun paradoxală pentru că procrastinez enorm.  Cărțile îmi dau impresia că pot să controlez ritmul lecturii, pe când filmele mă obligă să le experimentez cu răbdare. Și totuși am ajuns să iubesc filmele statice citeste tot [...]

Frigiderul  ca metaforă

Frigiderul ca metaforă

Ianuarie 2021

Autor: Alexandru Jurcan


Serios, de câte ori jurnalista Anne deschide frigiderul, constată că ușa acestuia e defectă. Cine să aibă timp să se ocupe de asta, când familia e destul de destrămată? Exact: frigiderul ca metaforă a unei familii în care lucrurile alunecă. Soțul e indiferent, băiatul se droghează… Ea, Anne, face o anchetă despre prostituția în mediul studențesc. Abordează două studente: Charlotte și Alicia. Care își oferă trupul pentru bani. Cu dezinvoltură și naturalețe. Da, e vorba de filmul Elles, din 2011 (ce penurie de titluri!), regizat de Malgoska Szumowska, cu Juliette Binoche, Anaïs Demoustier, Joanna Kulig, Krystyna Janda. Ziceam că studentele nu au inhibiții în a-și povesti întâlnirile perverso-erotice. Ele practică prostituția doar cu citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: La vita davanti a sé (2020)

Filmografiile Simonei: La vita davanti a sé (2020)

Ianuarie 2021

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă   Durată: 1h 34min Regizor: Edoardo Ponti   Scenarist: Ugo Chiti – filmul se bazează pe cartea lui Romain Gary Roluri principale: Sophia Loren, Ibrahima Gueye, Renato Carpentieri, Abril Zamora, Babak Karimi Filmat în: Italia Limbi vorbite în film: italiană, spaniolă, ebraică, română Edoardo Ponti, regizorul filmului La vita davanti a sé (2020), e cunoscut pentru producțiile anterioare Between Strangers (2002), The Nightshift belongs to the Stars (2012) sau Human Voice (2014). Colaborează cu Sophia Loren atât la Human Voice (pe care îmi doresc tare mult să îl văd), cât și la cel mai recent film, La vita davanti a sé (The Life Ahead Us) și a fost răsplătit cu patru premii și șase nominalizări citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXVII)

Reeditări filmice (XXXVII)

Ianuarie 2021

Autor: Ioan-Pavel Azap


Vinovatul (1) Prozator și dramaturg ce așteaptă să fie redescoperit, Ion Băieșu (1933-1992) a fost și un scenarist nu de ignorat (ca, de altfel, și alți confrați scriitori: Dumitru Radu Popescu, Fănuș Neagu, Augustin Buzura ș.a.m.d.), dar, după cum însuși mărturisea într-un interviu de la începutul anilor ’90, filmul era doar o sursă de substanțiale venituri financiare. În ciuda acestei aparente „pocăințe”, cele două filme de după ’90 care pornesc de la scenariile scriitorului, Harababura (Geo Saizescu, 1991) și Vinovatul (Alexa Visarion, 1992), nu sunt cu nimic mai „presus” de anterioarele: conjuncturale, speculative, conformiste [1]. Ne vom opri asupra celui din urmă deoarece corespunde demersului nostru: opere literare române citeste tot [...]

Nu mă născusem încă…

Nu mă născusem încă…

Decembrie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Nu se poate! Eu nu mă născusem încă și se făceau, deci, filme?? Așa exclam acum văzând filmul lui Orson Welles din 1946 – The Stranger/Străinul, cu Eduard G. Robinson (născut la București în 1893), Loretta Young și Welles însuși. Un film policier, noir, un thriller cu o intensitate dramatică echilibrată, cu suspans solid. Stilul lui Welles transpare cu claritate, mai ales prin umbrele gigantice, premonitorii, proiectate pe pereți.  E căutat criminalul de război nazist Frank Kindler, care a conceput ideea de genocid, apoi s-a refugiat într-un orășel, și a devenit profesor sub numele de Clarles Rankin. Trebuie să spunem că Welles a început filmările în 1945, când avea loc procesul de la Nürnberg. Lucrurile se leagă, nu? Oportunitatea ace citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Puzzle (2018)

Filmografiile Simonei: Puzzle (2018)

Decembrie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă  Durată: 1h 43min Regizor: Marc Turtletaub  Scenarist: Polly Mann, Oren Moverman Roluri principale: Kelly Macdonald, Irrfan Khan, David Denman Filmat în: USA Limba vorbită în film: engleza Nominalizări și premii: Marc Turtletaub (regizor) e câștigător al Premiului publicului (Deauville Film Festival) și a împărțit cu casa de film și compania de producție premiul Truly Moving Picture Award la Festivalul Heartland Film Varianta din 2018 e o reluare a versiunii argentiniene Rompecabezas din 2010 și care, la rândul ei, a fost comparată ca desen epic cu pelicula franco-germană, în regia Carolinei Bottaro, Queen to Play din 2009. Dacă în versiunea din 2009 șahul reprezintă centrul de interes al p citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXVII)

Reeditări filmice (XXXVII)

Decembrie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


La țigănci (2) Așa cum am scris în numărul precedent al „Caietelor Silvane”, în 1996 Dan Pița realizează, pornind de la un scenariu propriu încropit după nuvelele lui Mircea Eliade, Uniforme de general, Pe strada Mântuleasa și La țigănci, filmul Eu sunt Adam!, peliculă mai mult decât discutabilă, în ciuda bunelor intenții auctoriale și a unei distribuții nu de lepădat. Asupra nuvelei La țigănci va reveni peste câțiva ani Pau Vlad Cristian în filmul cu același titlu. Noua versiune există, se pare, doar pe youtube (nu am găsit nicio informație că ar fi fost difuzat de vreo televiziune, iar în cinematografe cu atât mai puțin), unde se face și precizarea că este primul lungmetraj realizat de New Video Generation, probabil aceasta di citeste tot [...]

Newness și lelea Susană

Newness și lelea Susană

Noiembrie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Cum se petreceau întâlnirile amoroase pe vremuri…nu foarte îndepărtate… hai să zicem prin anii ’60…? Suntem la țară… Natură darnică, păduri, holde, dealuri. Nu tu telefon, nici televizor. Doar privirea și scrisorile. Numai că lelea Susană n-are nevoie de cuvinte. Să fii direct? Aluziv? Arogant? Propui un tufiș în loc de bar? Stai! Nu vorbim despre iubire? Nu… Dar? Despre o aventură. Filmul Newness (2017) de Drake Doremus prezintă relațiile amoroase în epoca rețelelor sociale. Activezi un cont și îl dezactivezi când vrei. Așa se cunosc Martin (Nicholas Hoult) și Gabi (Laia Costa). Doresc o aventură simplă, doar că amână patul în favoarea unui bar… apoi discută, se descoperă și hotărăsc să meargă mai departe, să cultive citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Man Who Knew Infinity (2015)

Filmografiile Simonei: The Man Who Knew Infinity (2015)

Noiembrie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/biografie  Durată: 1h 48min Regizor: Matthew Brown  Scenarist: Matthew Brown adaptarea biografiei scrisă de Robert Kanigel  Roluri principale: Dev Patel, Jeremy Irons, Stephen Fry, Toby Jones Filmat în: Marea Britanie/ India Limbă vorbită în film: engleza Nominalizări și premii: nominalizat la Saturn Award (2017) și câștigător al premiului special (Jeremy Irons) la Yoga Awards (2017) În 2008, Dev Patel aducea în fața publicului un nou tip de erou picaresc prin rolul său din Slumdog Millionaire pentru care, de altfel, a și primit un premiu Critics’ Choice Awards. Filmul  a avut succes la public și a fost răsplătit cu nu mai puțin de opt premii Oscar, șapte Bafta și patru Golden Globes. Ac citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXVI)

Reeditări filmice (XXXVI)

Noiembrie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


La țigănci (1) După Nunta de piatră & Duhul aurului (1973/’74, văzute ca un singur film, așa cum au și fost concepute), capodopera minimalistă [1] cu care a debutat în tandem cu Mircea Veroiu, Dan Pița a fost atras – pe lângă filmul de autor în care a strălucit (v. Concurs, 1982) sau cel de divertisment în care s-a amuzat copios laolaltă cu spectatorii (Profetul, aurul și ardelenii, 1978; Pruncul, petrolul și ardelenii, 1981) – și de marile montări cinematografice oscilând între dezbaterea de idei și spectacular, fără a reuși o simbioză între cele două. Eșecurile au fost pe măsura orgoliului auctorial, dar filmele nu sunt de ignorant, remarcabilă fiind ambiția cineastului de a se autodepăși, de a evita manierismul. Trei sunt citeste tot [...]

Adio în noapte

Adio în noapte

Octombrie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


S-a desfășurat la Cluj Festivalul Filmului Francez, ediția a 24-a, în condiții severe de pandemie, cu mască, distanțare etc. S-au ales filme regizate de femei – cu mici excepții. Adică? Audrey Diwan, Hafsia Herzi, Manele Labidi, Jessica Palud. Din lipsă de timp, am ajuns doar la filmul L`Adieu à la nuit/Adio în noapte, 2019, regizat de André Téchiné, cu Catherine Deneuve (Muriel), Kacey Mottet Klein (Alex), Oulaya Amamra (Lila). Regizorul promite „un cadru mitologic”. Așa este: o natură darnică, livadă imensă de cireși, centru ecvestru… Totul în opoziție cu drama propusă, cu disperarea oamenilor. Muriel, bunica, se bucură să-și revadă nepotul (Alex). Doar că el… e convertit la Islam și vrea să plece în Siria. Da, spălarea creier citeste tot [...]

Filmografiile Simonei Phantom Thread (2017)

Filmografiile Simonei Phantom Thread (2017)

Octombrie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/romance  Durată: 2 h 10 min Regizor: Paul Thomas Anderson  Scenarist: Paul Thomas Anderson Roluri principale: Daniel Day-Lewis, Vicky Krieps, Lesley Manville Filmat în: Marea Britanie Limba vorbită în film: engleza Nominalizări și premii: Premiul Oscar pentru Cele mai bune costume (Mark Bridges), nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor într-un rol principal (Daniel Day-Lewis), Cea mai bună actriță într-un rol secundar (Lesley Manville), Cea mai bună coloană sonoră (Jonny Greenwood), Cel mai bun scenariu (Paul Thomas Anderson), nominalizat la Golden Globes pentru fundalul sonor și performanța actoricească a lui Daniel Day-Lewis și câștigător al unui premiu BAFTA pentru cele mai bune costume; film citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXV)

Reeditări filmice (XXXV)

Octombrie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Domnișoara Christina (2)  Cea de a doua transpunere filmică – de astă dată pentru marele ecran, nu pentru televiziune – a nuvelei lui Mircea Eliade îi aparține lui Alexandru Maftei [1], care semnează și scenariul alături de Raluca Durbacă și Adrian Istrătescu-Lener, având și un consultant scenariu în persoana regizorului de film documentar Copel Moscu. Filmul, intitulat tot Domnișoara Christina, are premiera absolută la TIFF-ul clujean în 6 iunie 2013, în cinematografe fiind lansat în 1 noiembrie al aceluiași an, cu ocazia Halloween-ului. În ciuda unui relativ succes de public (până la data de 31 decembrie 2016, filmul a înregistrat un număr de 23.796 de spectatori [2]), critica l-a primit în majoritate cu răceală, uneori cu ilară ost citeste tot [...]

Cetățeanul de onoare după 40 de ani

Cetățeanul de onoare după 40 de ani

Septembrie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Tot timpul mai există revelații… Acum e filmul argentinian Cetățeanul de onoare , regizat de Mariano Cohn și Gastón Duprat. Mult timp am evitat să-l văd, din cauza titlului, iar acum, după vizionare, îmi sun prietenii și îi rog să vadă urgent filmul. Satiră, umor negru, dramă, comedie, cinism, ceremonii grotești, tristețe și singurătate – totul excelent orchestrat, cu o viziune crudă și tandră în același timp.  Să-mi domolesc entuziasmul, să mă ordonez… Vedeți scena cu cele trei capete de miel de pe tava culinară. Cum sunt? Surâzătoare, în moartea lor prăjită. Ar putea fi o metaforă filmică, deoarece tot ce vedem în continuare păstrează o privire oximoronică.  Daniel Mantovani a plecat din orășelul argentinian Sala citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Nobody knows I’m here (2020)

Filmografiile Simonei: Nobody knows I’m here (2020)

Septembrie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/musical  Durată: 131 m Regizor: Gaspar Antillo  Scenariști: Gaspar Antillo, Josefina Fernàndez, Enrique Videla Roluri principale: Jorge Garcia, Lukas Vergara, Millaray Lobos Filmat în: Chile Limbi vorbite în film: spaniola, engleza Nominalizări și premii: A câștigat la Tribeca Film Festival premiul de debut pentru Cel mai bun regizor (Best New Narrative Director) în 2020. Urmărind filme, mi se pare că sar uneori ca într-un șotron, dintr-un univers imaginar trasat cu creta într-altul. Dacă ultima dată am scris despre unul din filmele de Hollywood, care trata tema destinului în maniera clasic americană, iată că acum mă mut puțin mai la sud, în Chile, pentru un film care are un miez similar. A citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXIV)

Reeditări filmice (XXXIV)

Septembrie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Domnișoara Christina (1)  În anii ’90, Studioul de Film al Televiziunii Române a fost un adevărat refugiu pentru regizori, debutanți sau consacrați. Astfel, la amintitul departament au realizat filme cineaști precum: Alexa Visarion (Vinovatul, 1991), Viorel Sergovici (Domnișoara Christina, 1992; Șarpele, 1996), Jon Gostin (Spovedania, 1994), Mircea Veroiu (Scrisorile prietenului, 1995), Malvina Urșianu (Aici nu mai locuiește nimeni, 1995), Nicolae Mărgineanu (Capul de zimbru, 1996), Sinișa Dragin (Lunga călătorie cu trenul, 1997), Alexandru Maftei (Fii cu ochii pe fericire, 1999) ș.a. Asupra unuia dintre aceste filme ne vom opri în rândurile ce urmează, anume Domnișoara Christina, adaptare de Viorel Sergovici [1], după nuvela omonimă a lu citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Adjustment Bureau (2011)

Filmografiile Simonei: The Adjustment Bureau (2011)

August 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/romance/SF  Durată: 1h 46 m Regizor: George Nolfi  Scenarist: George Nolfi – adaptarea povestirii lui Philip K. Dick Roluri principale: Matt Damon, Emily Blunt, Michael Kelly, Anthony Mackie, Terence Stamp Filmat în: SUA Limba vorbită în film: engleza Filmografie: Emily Blunt a câștigat premiul „Saturn Awards” pentru rolul său secundar și filmul a primit 9 nominalizări la Festivaluri de profil (Screen Actors Guild Awards, Bram Stoker Awards, Black Reel Awards, Peopleꞌs Choice Awards, Science Fiction and Fantasy Writers of America etc.)   Posterul filmului The Adjustment Bureau (Gardienii destinul citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXIII)

Reeditări filmice (XXXIII)

August 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Patul lui Procust (2) Dacă Cei care plătesc cu viața, adaptarea lui Șerban Marinescu (și) după Patul lui Procust păcătuiește printr-o lipsă de coerență, ce face greu de urmărit (mai bine de) prima jumătate a filmului, ecranizarea cu același titlu a romanului lui Camil Petrescu, propusă de regizorii-scenariști Viorica Meșină și Sergiu Prodan, în 2001, este mult mai fidelă epicului prozei – atâta cât există –, fără a fi străină nici de substanța cărții. Aceasta, prea marea fidelitate față de „litera scrisă” a cărții, este și unul dintre reproșurile aduse filmului (turnat în Republica Moldova, dar cu o distribuție în care întâlnim și actori din România): „Cuplul realizatorilor practică un cinema tradițional, un pic citeste tot [...]

Umbrele trecutului

Umbrele trecutului

August 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Fiecare om cunoaște în timpul vieții persoane diverse și numeroase. Cum ar fi să le adune pe toate, într-un fel de bilanț, pe o pajiște sau la o petrecere? Sau cum ar fi să conviețuim cu noi înșine la diferite vârste? Eu, adultul, să mă țin de mână pe mine copil. Să-i/să-mi dau sfaturi. Era așa ceva și la Bergman în Fragii sălbatici. Recent, am văzut filmul Chambre 212 de Christophe Honoré, cu Chiara Mastroianni, Vincent Lacoste, Benjamin Biolay, Carole Bouquet, Camille Cottin. Un film din 2019, despre derapajele cuplului, despre iubire, despre uzura relațiilor umane – totul între vis și realitate. O dezbatere în cheia realismului magic.  După 20 de ani de căsnicie, Marie părăsește domiciliul conjugal și se instalează în hotelul d citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXII)

Reeditări filmice (XXXII)

Iulie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Patul lui Procust (1) Camil Petrescu nu a fost un răsfățat al marelui ecran, nu pentru că nu ar fi stârnit atenția cineaștilor – dimpotrivă, opera lui a inspirat regizori sensibil diferiți ca mod de abordare și înțelegere a filmului: Mircea Veroiu (Între oglinzi paralele, 1979), Sergiu Nicolaescu (Ultima noapte, 1980), Șerban Marinescu (Cei care plătesc cu viața, 1989) –, ci date fiind rezultatele de pe marele ecran, niciunul dintre autorii amintiți aici nereușind să redea nici atmosfera, atâta câtă e, nici profunzimea prozei camilpetresciene. Primele două filme sunt inspirate în principal din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, iar cel de al treilea din piesa Jocul ielelor și nuvela Cei care plătesc cu viața, c citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: One Day We’ll Talk About Today (Nanti Kita Cerita Tentang Hari Ini) (2020)

Filmografiile Simonei: One Day We’ll Talk About Today (Nanti Kita Cerita Tentang Hari Ini) (2020)

Iulie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă de familie   Durată: 2h 1m Regizor: Angga Dwimas Sasongko Scenarist: Jenny Yusuf, Mohammad Irfan Ramly, Melarissa Sjarief Roluri principale: Rio Dewanto, Sheila Dara Aisha, Rachel Amanda  Filmat în: Indonezia  Limba vorbită în film: indoneziana Angga Dwimas Sasongko este regizorul indonezian căruia i se datorează și Scrisori din Praga, care e pe lista mea de o vreme, dar pe care încă n-am ajuns să îl urmăresc. Chiar dacă marea masă de filme pe care ajungem să le vedem sunt producţii americane/europene, cinematografia celorlalte pământuri ale lumii mi se pare o alternativă revigorantă, la care apelez ori de câte ori am ocazia. Sunt desigur un privitor neexperimentat, fascinat nu neapărat de exotis citeste tot [...]

Fără pudoare, fără tabu-uri

Fără pudoare, fără tabu-uri

Iulie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Pedro Almodóvar reprezintă cineastul numărul unu al Spaniei, copilul teribil, dar și ambasadorul ei de valoare. Al cincisprezecelea film – „Proasta creștere” (La Mauvaise Education) – a deschis festivalul de la Cannes în 2004, iar filmul „Totul despre mama” a fost recompensat în 2000 cu Oscar pentru cel mai bun film străin. În 2002, filmul „Vorbește cu ea” a primit Oscarul pentru scenariu. Recunoașterea internațională are loc în 1988 cu „Femei în pragul unei crize de nervi”.  Almodóvar nu cunoaște subiecte tabu. Îmbinând tandrețea, violența, pasiunea, satira, el vorbește despre biserică, naționalism, homosexualitate, pedofilie în școlile religioase, transsexualitate, lesbianism. Regizorul e un creator incomod, care nu-și pr citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXXI)

Reeditări filmice (XXXI)

Iunie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Capul de zimbru (2) Dacă e de înțeles ce l-a atras pe Lucian Pintilie la Caragiale, în De ce trag clopotele, Mitică?, anume acel „Simț enorm și văz monstruos!” din care cineastul a exacerbat monstruosul, mai puțin de înțeles este ce l-a determinat să se apropie de proza lui Vasile Voiculescu Capul de zimbru, cu atât mai mult cu cât aceasta fusese ecranizată cu un deceniu în urmă de către Nicolae Mărgineanu într-un mediumetraj pentru televiziune (Capul de zimbru, 2006). Chiar dacă respectă firul narativ al povestirii, este evident că aceasta este doar un simplu pretext pentru regizorul care, după Reconstituirea (1970), nu a făcut decât să „trădeze” sursele livrești ale filmelor sale. Din această perspectivă este îndreptățită ob citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Tigertail (2020)

Filmografiile Simonei: Tigertail (2020)

Iunie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă   Durată: 1h 31 m Regizor: Alan Yang  Scenarist: Alan Yang  Roluri principale: Tzi Ma, Christine Ko, Joan Chen, Hong-Chi Lee, Kunjue Li Filmat în: Taiwan, SUA Limbi vorbite în film: engleza, mandarina, taiwaneza  Filmografie: Alan Yang e cunoscut pentru comediile Master of None (2017 – câștigător al premiului Emmy) și Parks and Recreation (2015 – nominalizat la Emmy) Cu toate că pare oarecum forţată asocierea dintre mitul faustic (desigur, până la un punct) și povestea clasică a unui imigrant, aceasta este impresia spontană pe care vizionarea filmului mi-a produs-o. Să explic: desenul epic al filmului pare simplu – un tânăr care muncește în condiţii precare și care visează la o via citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXX)

Reeditări filmice (XXX)

Mai 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Capul de zimbru (1) Nu doar Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu (Editura de stat pentru literatură și artă, 1964) au fost o revelație, ci, poate chiar mai mult, și prozele, respectiv Povestirile publicate pentru prima dată în volum în 1966 și romanul Zahei Orbul, apărut la Editura Dacia în 1970. Este vorba despre Vasile Voiculescu (1884-1963) al cărui destin literar s-a împlinit în postumitate, plasându-l în raftul întâi al scriitorilor români deopotrivă ca poet și prozator. Cinematografia română și-l va revendica târziu, printr-o dublă ecranizare a povestirii Capul de zimbru, prima, cu titlu omonim, realizată de Nicolae Mărgineanu în 1996 (mediu metraj produs de TVR), cea de a doua, Ter citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Two Popes (2019)

Filmografiile Simonei: The Two Popes (2019)

Mai 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/comedie  Durată: 125 m Regizor: Fernando Mereilles  Scenarist: Anthony McCarten Roluri principale: Anthony Hopkins, Jonathan Pryce Filmat în: Italia, Spania, Argentina, Uruguay Limbi vorbite în film: italiana, spaniola, portugheza, latina, engleza, franceza și germana  Nominalizări și premii: 9 premii și 53 nominalizări – nominalizat la premiul Oscar pentru Cel mai bun actor într-un rol principal (Jonathan Pryce), nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor într-un rol secundar (Anthony Hopkins), Cel mai bun scenariu adaptat (Anthony McCarten); trei nominalizări identice la Golden Globes, BAFTA Awards. A fost premiat la Camerimage pentru cinematografie: César Ch citeste tot [...]

Colette și pânza de lumină

Colette și pânza de lumină

Mai 2020

Autor: Alexandru Jurcan


În 1873 s-a născut în ţinutul Yonne scriitoarea Sidonie Gabrielle Colette. Scrie romane, articole, amintiri. Soţul unu, soţul doi, divorţuri, apoi recăsătorirea cu soţul unu... Ne amintim de romanele Chéri, Sido, Gigi etc. Léa de Lonval este personajul principal din romanul Chéri (Livre de Poche, Paris, 1990). Ea devine amanta tânărului Fred Paloux, cunoscut sub numele de Chéri. Poate că e ultima ei aventură, de aceea apar luciditatea şi amărăciunea. Fred se va căsători cu Edmée, încercând s-o uite pe Léa. Ce ne place în romanul de faţă? Pictura intimistă a mediului monden, analiza sufletului feminin şi farmecele seducţiei. Poate că şi umorul... trist al scriitoarei, plus verva povestirii, melancolia profundă, notaţiile amuzante. Léa reali citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Marriage Story (2019)

Filmografiile Simonei: Marriage Story (2019)

Aprilie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/comedie/romance Durată: 137 m Regizor: Noah Baumbach Scenarist: Noah Baumbach Roluri principale: Adam Driver, Scarlett Johansson  Roluri secundare: Laura Dern, Alan Alda Nominalizări și premii: 123 premii și 245 nominalizări – Câștigător al premiului Oscar pentru Cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Laura Dern), nominalizat la Oscar pentru Cel mai bun actor/ actriţă într-un rol principal, Cel mai bun film și Cea mai bună coloană sonoră (Randy Newman – cu două Oscaruri câștigate deja pentru Toy Story 4 și Monsters Inc.). De precizat că Laura Dern a câștigat același premiu și la BAFTA Awards, Screen Actors Guild Awards și Golden Globes. Noah Baumbach nu e la prima încercare de a abor citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXIX)

Reeditări filmice (XXIX)

Aprilie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Steaua fără nume (2) Dacă în versiunea cinematografică româno-franceză a Stelei fără nume, despre care am scris în numărul precedent al Caietelor Silvane, Alexandru Mirodan (scenarist) și Henri Colpi (coscenarist și regizor) au procedat, pe alocuri, la trunchierea unor replici, pentru a evita, probabil, teatralismul textului, deși Mihail Sebastian numai de locvacitate nu poate fi acuzat, în Bezymyannaya Zvezda, versiunea rusească (sovietică), pentru televiziune, din 1979, se procedează exact invers. Scenaristul Aleksandr Khmelik dezvoltă textul original, creează scene noi – cum ar fi secvențele de la școală, din clasă, de la cursurile lui Miroiu și ale domnișoarei Cucu, ori scena de gelozie dintre șeful de gară și consoartă – sau „re citeste tot [...]

Rațiune și simțire în vremuri bolnave

Rațiune și simțire în vremuri bolnave

Aprilie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


Unde să mă fi refugiat în aceste zile de panică (coronavirus), dacă nu într-o perioadă romantică, departe de distopiile devenite realitate? Am ales să revăd filmul Rațiune și simțire de Ang Lee, după romanul lui Jane Austen (1775-1817). O perioadă pre-victoriană, unde predomină arta vorbirii și politețea tonică (deși în saloane bârfa își are legile ei).  Filmul a fost realizat în 1995, avându-i în distribuție pe Emma Thompson (Elinor), Kate Winslet (Marianne), Hugh Grand (Edward), Alan Rickman (colonelul Brandon). Pajiști crude, interioare calde, iubiri febrile, baluri elegante, cu ipocrizii mascate, furci caudine și zâmbete contrafăcute. Totuși, nici vorbă de stare de urgență, de spaima generalizată… nu pot uita de coronavirus?! citeste tot [...]

Șobolanii lui King

Șobolanii lui King

Martie 2020

Autor: Alexandru Jurcan


E vorba de scriitorul Stephen King (1947), autor neîntrecut de romane horror (vezi Orașul bântuit, Misery, Carrie, Apocalipsa). A avut și o perioadă neagră, alcoolică, durând un deceniu. S-a dus beat chiar la înmormântarea mamei sale, apoi a avut un grav accident de mașină, în urma căruia a suportat vreo cinci operații la plămânul străpuns. A cunoscut un succes fulminant cu scrierile sale. Iată că în 2017, regizorul Zak Hilditch a realizat filmul 1922, după un roman de-al lui Stephen King, avându-i în distribuție pe Thomas Jane (Wilfred), Molly Parker (Arlette), Dylan Schmid (Henry). Wilfred e fermier și trăiește calm cu soția Arlette și cu fiul Henry. Apare deodată la el o dorință stranie de a intra în posesia completă a pământurilor citeste tot [...]

Filmografiile Simonei Vivir dos veces (2019)

Filmografiile Simonei Vivir dos veces (2019)

Martie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/comedie  Durată: 101 m Regizor: Maria Ripoll  Scenarist: María Mínguez Nominalizări și premii: șase premii și nouă nominalizări – Câștigător al premiului pentru Cea mai bună coloană sonoră, Cea mai bună actriţă într-un rol secundar (Mafalda Carbonell, la numai 12 ani), Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor în rol principal la Premios del Audiovisual Valenciano și nominalizat la premiile ASECAN pentru Cea mai bună actriţă într-un rol principal. Filmul se deschide cu cântecul Maríei Rodés intitulat Perfidia, într-o interpretare sensibilă a unei certitudini pierdute, picurată nostalgic în sufletele celor ce vor viziona filmul. Cred că alegerea acestui fundal sonor este cheia cea mai la îndemână citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXVIII)

Reeditări filmice (XXVIII)

Martie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Steaua fără nume (1) La consolidarea industriei cinematografice românești din anii ’50-60, departe de a fi exclusiv propagandistică [1], au contribuit și câteva coproducții cu cineaști francezi cu orientare de stânga, ceea ce nu a însemnat întotdeauna politizarea filmelor. Gheața este spartă de Marc Maurette, „nu un regizor de «mâna-ntâi»” (Călin Căliman), care ecranizează în 1957, Citadela sfărâmată, piesă conjuncturală, dar nu lipsită de virtuți dramaturgice, a lui Horia Lovinescu, cu care regizorul colaborează la scenariu. Deși nu de referință, „filmul – cu acțiunea plasată în România postbelică și vorbind despre apusul unei lumi – rămâne prin actori (Marcela Rusu, György Kovács, Ion Finteșteanu, Niki Atanasiu citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The book of Henry (2017)

Filmografiile Simonei: The book of Henry (2017)

Februarie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/film romantic  Durată: 105 m Regizor: Colin Trevorrow Scenarist: Gregg Hurwitz Nominalizări și premii: Câștigător al premiului Golden Camera la Berlin în 2018 pentru cea mai bună actriţă internaţională (Naomi Watts) și nominalizat la Golden Trailer Awards (2017), SXSW Film Festival și The Joey Awards, Vancouver, 2017 pentru rolul lui Jacob Tremblay Cel mai teribil lucru e apatia. În camera lui, Henry (Jaden Lieberher) – un copil supradotat care trăiește într-un orășel american alături de mama sa și fratele său – are tăbliţe pe care schiţează cu creta mecanisme aproape magice, rafturi pline de cărţi care-i alimentează setea de cunoaștere și e tapetată cu toate hărţile lumii. Matur peste v citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXVII)

Reeditări filmice (XXVII)

Ianuarie 2020

Autor: Ioan-Pavel Azap


Pădurea spânzuraţilor (2) Există în istoria filmului românesc și universal ecranizări „iconice” care s-au impus atât de puternic în conștiința publicului încât pare că este imposibil a se reveni asupra operei literare cu o nouă versiune cinematografică. Și totuși, sunt cineaști care se încumetă la acest pas asumându-și riscuri enorme, în majoritatea cazurilor imposibil de surmontat. Este ceea ce a îndrăznit Marian Crișan cu Orizont (2017), adaptare liberă după nuvela lui Ioan Slavici, Moara cu noroc, cu rezultate deopotrivă onorabile și discutabile, raportarea la capodopera lui Victor Iliu, La „Moara cu noroc” (1957) fiind inevitabilă și în dezavantajul mai tânărului autor. După cum inevitabilă este raportarea recentei ver citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Pay It Forward (2000)

Filmografiile Simonei: Pay It Forward (2000)

Ianuarie 2020

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/film romantic   Durată: 123 m Regizor și producător: Mimi Leder  Scenarist: Leslie Dixon Nominalizări și premii: Nominalizat la Young Artist Awards (2001) pentru performanţa lui Haley Joel Osment și la Online Film  Television Association pentru  Best Youth Performance (același Haley Joel Osment), la Blockbuster Winner Award – atât pentru performanţa actoricească a lui Kevin Spacey, cât și a lui Helen Hunt – filmul a câștigat în cadrul aceleași competiţii premiul de cel mai bun actor pentru tânărul Haley Joel Osment. Trăim într-o lume care stă sub semnul provocărilor caraghioase de pe reţelele de socializare sau inspirate din filme (flip the bottle challenge, eat a lemon challenge, bird box/blind chal citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXVI)

Reeditări filmice (XXVI)

Decembrie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Pădurea spânzuraţilor (1) Pădurea spânzuraţilor (premiera: 16 martie 1965; Premiul pentru regie la Cannes), adaptare a romanului omonim al lui Liviu Rebreanu, este filmul românesc clasic prin excelenţă, realizat într-un moment de relativă libertate ce s-a răsfrânt benefic și asupra creației artistice. Nu este vorba despre o transpunere strict în litera cărții, ci de o adaptare la specificul filmului a unei mari cărți, nu doar a literaturii române, rezultând o operă cinematografică originală. Acțiunea de pe front este mutată din Rusia în Transilvania – fapt justificat dramaturgic – „mişcare” validată de harul scenaristic al lui Titus Popovici, dar meritul principal îi revine regizorului, lui Liviu Ciulei, care a ştiut să lucreze citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Atlantique (2019)

Filmografiile Simonei: Atlantique (2019)

Decembrie 2019

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă   Durată: 106 m Regizor și producător: Mati Diop  Scenariști: Mati Diop, Olivier Demangel Nominalizări și premii: Nominalizat la Cel mai bun debut regizoral (Camerimage), câștigător al premiului juriului de la Cannes. Mati Diop este, de altfel prima femeie de culoare care a concurat pentru un premiu regizoral la Cannes. Filmul a fost nominalizat la Palme d’Or, a fost câștigător al categoriei Directors to watch al Festivalului Internațional de Film Palm Springs, dar și al celui din Londra (Sutherland Award), nominalizat la Grand Prix la Festivalul din Ghent și la European Film Awards, filmul a totalizat 7 premii și 13 nominalizări Sunt puţine filmele „continentului negru” care ajung până la noi în concure citeste tot [...]

Rănile transformate în lumini

Rănile transformate în lumini

Noiembrie 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Vara s-a scurs printre degete (ale cui?), în timp ce cinematografele hibernează. Oamenii caută căldura de afară, ignorând flăcările nevăzute ale artei a şaptea. Mai bine să fugim de boala imaginilor? În filmul lui Wim Wenders, Până la capătul lumii (1991), Claire e dependentă de imaginea ei din copilărie. Ea se îndrăgosteşte de Trevor şi colindă lumea. Deşerturi, avioane, maşini, iradiaţii, supercivilizaţie... Ce face Trevor? Culege imagini, să le ducă mamei, care nu mai vede. Tatăl a construit un laborator subteran oftalmologic. Fiecare vrea imagini, în afară de Sam, care scrie o carte. Fuga de tehnică? Lectura ca remediu? Chiar şi sfinţii lui Wenders (din filmul Aripile dorinţei, 1987) notează în caietele lor tot felul de biza citeste tot [...]

Artă versus negaționism

Artă versus negaționism

Noiembrie 2019

Autor: Alexandru Bogdan Kürti


– note, observații și reflecții asupra celui mai polemic film românesc din ultimii ani – În tragicomedia Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, regizorul Radu Jude a abordat fără menajamente tema cunoaşterii şi receptării trecutului istoric în societatea românească de astăzi. Parabolă istorică și satiră în același timp, ea aduce în discuţie un subiect care suscită încă sensibilităţi: participarea României la genocidul împotriva evreilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Filmul a avut premiera în anul 2018, în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Karlovy Vary (Cehia), unde a fost distins cu Globul de Cristal pentru cel mai bun film. Unul dintre cei mai talentaţi cineaști români co citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXV)

Reeditări filmice (XXV)

Noiembrie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Intermezzo „Aventura” începută în urmă cu mai bine de doi ani, această rubrică debuta în februarie 2017, în paginile revistei Caiete Silvane a provocat și autorului ei surprize nebănuite, dar cu atât mai plăcute. Intenția a fost – și rămâne, de bunăseamă – aceea de a prezenta, succint, dar, pe cât posibil, și motivate critic, filmele realizate după opere ale literaturii române în cel puțin două variante, potrivit următoarelor criterii: 1. să fie lungmetraje și 2. cel puțin una dintre adaptări să fie film de cinema, nu de televiziune. Inițial, am identificat zece astfel de „reeditări filmice”, enumerate în primul articol al serialului publicistic de față [1]. Între timp, am ajuns la douăzeci și una de „duble” (într citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Bajo la piel de lobo (2017)

Filmografiile Simonei: Bajo la piel de lobo (2017)

Noiembrie 2019

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/biografie   Durată: 1h 50 m Regizor și producător: Samu Fuentes  Scenarist: Samu Fuentes Nominalizări: Nominalizat la Premiul Asecan pentru cea mai bună coloană sonoră Bajo la piel de lobo (The Skin of the Wolf) este un film diferit de filmele pe care le-ar putea prefera publicul actual. Motivul care stă îndărătul acestei afirmaţii este că filmul nu se ancorează explicit în niciun indice temporal precis, iar atemporalitatea sa își găsește explicaţia într-o puternică notă de primitivism și sălbatic care domină întreaga peliculă. Ieșirea din timp are însă două valenţe: pe de o parte, ea dă nota universal umană a filmului, pentru că bărbatul care locuiește solitar în aspre condiţii, pe vârful citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXIV)

Reeditări filmice (XXIV)

Octombrie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


O făclie de Paște (2) Cea de a doua „revizitare” cinematografică a Făcliei de Paște caragialiene îi aparține lui Radu Gabrea, respectiv Fürchte dich nicht, Jakob!/ Nu te teme, Iacob! Radu Gabrea reprezintă un caz unic în cinematografia română: este singurul regizor din perioada comunistă care a făcut carieră în Occident, după autoexilul în Germania din 1975, ceea ce nu au reuşit, din păcate, nici Mihai Iacob, nici Lucian Pintilie, nici Liviu Ciulei, nici Mircea Veroiu, nici Mircea Săucan. Născut în 1937, în București (d. 2017, București), Radu Gabrea aparţine biologic primei generaţii de regizori români formaţi postbelic: Manole Marcus, Iulian Mihu, Andrei Blaier şi (nu foarte mulţi) alţii. A absolvit Institutul de Construcţii Bucu citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Blind Side (2009)

Filmografiile Simonei: The Blind Side (2009)

Octombrie 2019

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/biografie   Durată: 2h 9m Regizor și producător: John Lee Hancock  Scenariști: John Lee Hancock/ Michael Lewis Nominalizări și premii: Oscar (2010) pentru cea mai bună actriţă în rol principal (Sandra Bullock), nominalizat la Oscar pentru cea mai bună peliculă a anului, câștigător al unui Golden Glob (2010) pentru cel mai bun rol feminin, Screen Actors Guild Awards (2010) la aceeași categorie, nominalizat la BET Awards pentru Cel mai bun actor (Quinton Aaron), dar și la alte festivaluri de profil, cumulând 8 premii și 30 de nominalizări The Blind Side (Povestea unui campion) este o adaptare cinematografică după romanul lui Michael Lewis care pleacă de la o poveste reală. Este, de asemenea, doar începutul a citeste tot [...]

O oarbă așteptare pe podișurile sterpe

O oarbă așteptare pe podișurile sterpe

Octombrie 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Oamenii ţin în vitrinele casei ceşti de cafea şi farfurii colbăite, pe care nu le folosesc niciodată. Cică sunt… prea valoroase. De sărbători. Acele obiecte supravieţuiesc morţii oamenilor. Aşa am amânat şi eu să scriu despre cartea cea mai dragă. Mi-am găsit scuze, am escamotat motivele, până mi-am dat seama că astfel refăceam trama cărţii. E vorba de Deșertul tătarilor de Dino Buzzati (tradusă de Niculina Benguş, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972), unde pluteşte o aşteptare oarbă, o alienare sigură, cu trimiteri livreşti între Kafka şi Borges. Cum am descoperit romanul lui Buzzati? După terminarea facultăţii, când fiecare coleg s-a îndepărtat de matcă. Ne scriam scrisori, cu acelaşi mesaj insistent: „Voi părăsi acest loc prov citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Another forever (2016)

Filmografiile Simonei: Another forever (2016)

Septembrie 2019

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă   Durată: 72 de minute  Regizor și producător: Juan Zapata   Scenariști: Juan Zapata/  Daniela Escobar Nominalizări și premii: Award of Merit (Accolade Competition, 2016), Bronze Precolumbian Circle (Festivalul de film de la Bogota, 2016), Cea mai bună cinegrafie (Festivalul internaţional Hoboken, 2017), LAIFF August Award (Premiile Festivalului de film independent de la Los Angeles, 2016), nominalizat la Premiul Juriului (Trieste Festival of Latin-American Cinema, 2017) Un detaliu inedit despre filmul Another forever regizat de Juan Zapata este că a fost filmat în șapte ţări: SUA, Olanda, Austria, Germania, Brazilia, Spania și Columbia. Nevoia aceasta de permanentă schimbare a decorului are aceeași funcţie a t citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXIII)

Reeditări filmice (XXIII)

Septembrie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


O făclie de Paște (1) La nivelul libertății, mai degrabă a distanțării față de modelul inițial inspirator, doar Maria Mirabela, filmul lui Ion Popescu Gopo din 1981, pretinsă, de către regizorul însuși, adaptare cinematografică a basmului Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă, poate concura Leiba Zibal, inspirat de nuvela O făclie de Paște de I.L. Caragiale. Filmul a avut un destin sinuos, dar și norocos, având în vedere că o copie, posibil integral, se păstrează la Arhiva Națională de Filme. Filmul este produs de Societatea „Soremar-Film”, inițial regia fiindu-i încredințată lui Ion Niculescu-Brună [1], care abandonează postura rămânând doar interpret, regia (și, conform genericului, și scenariul) asumându-și-o A. citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Bokeh (2017)

Filmografiile Simonei: Bokeh (2017)

August 2019

Autor: Simona Ardelean


Gen: dramă/științifico-fantastic  Durată: 92 minute  Regizori și scenariști: Geoffrey Orthwein și Andrew Sullivan Nominalizări: Panavision Spirit Award pentru cinematografie independentă (Festivalul de film internaţional Santa Barbara) Chiar dacă privim în aceeași direcţie, vedem lucruri diferite. Chiar dacă trecem prin aceleași experienţe, ne comportăm diferit. Aceasta este ideea de la care pornește filmul despre care vreau să vă vorbesc. Titlul său este împrumutat dintr-un concept fotografic, care desemnează spaţiul mut, indistinctibil, tremurat parcă, pe care-l surprinde, ca un ochi mijit, lentila aparatului de fotografiat. Ca spaţiu negativ potenţează focalizarea spre adevăratul punct de interes. Dar uneori, tocmai citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXII)

Reeditări filmice (XXII)

August 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Două loturi (2) Paul Negoescu s-a remarcat încă din studenție, când, în 2006, câştiga Premiul pentru regie la cea de-a 10-a ediţie a Festivalului Internațional de Film Studențesc CineMAiubit, organizat de Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” București, cu scurtmetrajul Examen. În cei peste zece ani care s-au scurs de atunci, regizorul a lucrat într-un ritm susţinut, scurtmetrajele sale circulând şi obţinând premii la festivaluri naţionale şi internaţionale, continuând să abordeze tematica „serioasă”, dar explorând constant şi un filon umoristic. În lungmetraj, regizorul a ales să debuteze în registrul dramatic, cu O lună în Thailanda (2012), o încercare de a prezenta lumea tinerilor citeste tot [...]

Filmele octogenarelor

Filmele octogenarelor

August 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Unii se plâng că n-au vitalitate la 40 de ani, că nu mai au ce să spere, că timpul e implacabil, dar două femei regizoare repun sub semnul întrebării starea aceea de lehamite. E vorba de Agnès Varda și Márta Mészaros. Rulează pe ecrane filmele lor recente (din 2017), realizate la 88/86 de ani, încât orice speranță poate reveni în forță.  Agnès Varda, secondată de J.R., a realizat un vibrant imn adus bătrâneții prin documentarul Visages villages/ Chipuri, locuri (2017). Octogenara și tânărul, uniți prin același proiect (road-documentar) despre grandoarea celor „mici”, cu camioneta Photomaton, tind spre o complicitate generoasă, umanistă. Întâlnesc oameni, îi fotografiază și le afișează pozele uriașe, ca o compensație la micime citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Loreak (2014)

Filmografiile Simonei: Loreak (2014)

Iunie 2019

Autor: Simona Ardelean


Florile comunică. Comunică intenţiile și gândurile celor care le dăruiesc. Mesajele lor sunt cuprinse în cărţi de specialitate și chiar dacă azi – atunci când cumpărăm o floare – nu ne gândim la nuanţele pe care aceasta le transmite, ceva din interiorul nostru ne ghidează să alegem dincolo de limita bugetului, anumite culori, texturi, aranjamente. Sunt flori condamnate să servească unor ocazii formale – să-l ţină pe acela care le oferă la o distanţă securizată – și flori neapărat romantice, care topesc inimioare fragede. Sunt flori care umplu casele de mirosuri regale și flori numai bune de așezat în ulcioare, pe pânze, de către peneluri încărcate de imaginaţie. Axioma 1: femeilor le plac florile. Bărbaţii folosesc florile c citeste tot [...]

Reeditări filmice (XXI)

Reeditări filmice (XXI)

Iunie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Două loturi (1) I.L. Caragiale este, deocamdată, cel mai ecranizat scriitor român, cu nu mai puțin de 15 adaptări pentru marele ecran – începând din 1924 (Păcat, sc. și r. Jean Mihail), până în 2016 (Două lozuri, sc. și r. Paul Negoescu) –, urmat de Sadoveanu – cu zece și, surprinzător poate, de Ion Creangă – cu șapte. Cei mai „acerbi”, chiar dacă nu și cei mai îndrituiți „translatori” cinematografici ai lui Caragiale sunt Aurel Miheles (n. 1925) și Gheorghe Naghi (1932-2019). Aceștia debutează în „duet” în 1957, cu Două lozuri, urmat de D’ale carnavalului (1959) şi Telegrame (1960), titluri ce constituie „nucleul tare”, atâta cât e, al filmografiei celor doi regizori, care, deşi au continuat să lucreze pe cont citeste tot [...]

Rugăciunea și muntele

Rugăciunea și muntele

Mai 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Mi-am dorit mult să văd filmul lui Cédric Kahn, mai ales că lucrez cu tineri și le intuiesc crispările, îndoielile, exuberanța și căutările. Care film? La prière/The Prayer/Rugăciunea, cu Anthony Bajon în rolul principal, recompensat cu un mare premiu de interpretare la Berlin. Mai joacă în film Damien Chapelle, Alex Brendemühl, Louise Grinberg. Thomas a avut probleme cu drogurile. Ajunge la o comunitate izolată în munți cu speranța redresării. Acolo e muncă și rugăciune. Pustietate. Fără alcool, tutun, droguri. O terapie într-un loc izolat. Thomas e violent, nu suportă constrângerile, ochii lui disperați privesc în jos, cu teamă și ură. Are 22 de ani și stă între tineri care încearcă o repornire de la zero. Foști toxicomani citeste tot [...]

Filmografiile Simonei Lykke-Per (2018)

Filmografiile Simonei Lykke-Per (2018)

Mai 2019

Autor: Simona Ardelean


Lykke-Per (A Fortunate Man) stă sub bagheta regizorală și scenaristică a lui Bille August, danez de origine, cunoscut pentru Casa spiritelor (1993) sau Mizerabilii (1998). Scenariul filmului este, de fapt, o colaborare a lui Bille August cu fiul său, Anders Frithiof August,  și o adaptare a romanului lui Henrik Pontoppidan, distins în 1917 cu premiul Nobel pentru literatură. Câteva dintre elementele biografice, precum copilăria aspră în Iutlanda, alături de familia de clerici a lui Pontoppidan, sunt integrate și în opera ecranizată, unde vor constitui fundalul pentru destinul inginerului Per Sidenius interpretat de Esben Smed. Diferit de familia sa, care crede, dincolo de orice, în virtutea smereniei și a sărăciei, Per Sidenius se revoltă și pără citeste tot [...]

Reeditări filmice (XX)

Reeditări filmice (XX)

Mai 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Ultima noapte de dragoste,  întâia noapte de război (2) Așa cum scriam în numărul precedent, în 1976, Mircea Veroiu predă  Casei de Filme 5 un scenariu propriu „inspirat din opera lui Camil Petrescu”, cum se precizează pe genericul ulteriorului film Între oglinzi paralele, respectiv din prima parte a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, cu elemente din Patul lui Procust și din Jocul ielelor. Tot în 1976, Sergiu Nicolaescu predă Casei de Filme 3 un scenariu care se revendică exclusiv de la romanul amintit, pe genericul de început al viitorului film Ultima noapte, precizându-se fără echivoc: „Inspirat din romanul lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Dacă filmul lui Veroi citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Shack (2017)

Filmografiile Simonei: The Shack (2017)

Aprilie 2019

Autor: Simona Ardelean


Nu demult, în timp ce le vorbeam celor care mă ascultă în fiecare zi despre Cartea de nisip a lui Borges, unul dintre ei m-a oprit, încercând să se lămurească: cum adică o carte de nisip? Imaginaţia e forţată uneori să regrupeze fragmente care teoretic, dincolo de lumea metaforelor, sunt existenţe matematice care se exclud. Desigur, ar fi putut la fel de bine să-mi ceară să lămuresc întâlnirea ipotetică a unor linii paralele într-un câmp aruncat la infinit, dar acest domeniu nu face parte din conversaţiile noastre cotidiene.  Dintr-o astfel de carte de nisip, întoarsă ca o clepsidră care cerne pe firul memoriei lucrurile pe care le-am citit sau văzut, aș putea identifica în mod precis, chiar dacă pare imposibil, câteva granule de cuarţ: citeste tot [...]

Reeditări filmice (XIX)

Reeditări filmice (XIX)

Aprilie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Ultima noapte de dragoste,  întâia noapte de război (1) Înainte de 1989, Casele de producție buftene aveau proiecte pe termen lung, printre altele și la ecranizări din operele clasicilor. Astfel, conform lui Bujor T. Rîpeanu [1], ecranizarea romanului lui Camil Petrescu, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, exista în planul tematic al cinematografiei încă din 1972, fără a fi stabilit scenaristul sau regizorul, dar abia în 1976, Casa de Filme numărul 5 (director: Dumitru Fernoagă) îl angajează pe Mircea Veroiu la cârma proiectului. Acesta prezintă un scenariu propriu „inspirat din opera lui Camil Petrescu”, după cum se precizează pe generic, în principal din prima parte a romanului amintit, cu elemente din Patul lui Pr citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: El autor (2018)

Filmografiile Simonei: El autor (2018)

Martie 2019

Autor: Simona Ardelean


Cu șaptesprezece premii și douăzeci și două de nominalizări la festivalurile naţionale și internaţionale, El autor (titlul original în limba spaniolă) sau The Motive (în varianta sa de largă circulaţie) se anunţa un festin cinematografic încă înainte de vizionare. Dar dacă acesta ar fi fost singurul motiv atunci, probabil, filmul ar fi sfârșit în sertarul cu filme mirosind încă a cuptor cald ori mult prea elogiate care-și așteaptă rândul. Chiar dacă alegerile pe care le fac par capricioase, multe dintre filmele pe care le-am văzut încă-mi șoptesc ceva la multă vreme după vizionare și acesta pentru mine, valoric, este un criteriu esenţial. De fapt, motivul pentru care am ales El autor e tematica sa, și anume, scriitura. Regizorului Ma citeste tot [...]

Reeditări filmice (XVIII)

Reeditări filmice (XVIII)

Martie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Vâlva băilor (2) Așa cum spuneam în episodul precedent, prima ecranizare a schiței Vâlva băilor a lui Ion Agârbiceanu îi aparține lui Mircea Veroiu, care semnează și scenariul, respectiv episodul Mârza din dipticul Duhul aurului (1974) realizat împreună cu Dan Pița. Cea de a doua transpunere cinematografică a prozei, o ecranizare oarecum „indirectă”, vom vedea de ce, este realizată de Nicolae Mărgineanu în 1988, în Flăcări pe comori (premiera: 16 mai 1988), adaptare de Ion Brad a romanului Arhanghelii al lui Agârbiceanu în care este integrată şi Vâlva băilor. Exclus din Facultatea de Chimie a Universităţii clujene din cauza dosarului (tatăl, psihologul Nicolae Mărgineanu, personalitate proeminentă a Universităţii clujene, citeste tot [...]

Spre libertate

Spre libertate

Februarie 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Anna Seghers a fost o scriitoare germană de origine evreiască (1900-1983). Cartea sa A șaptea cruce descrie ororile din lagărele hitleriste, iar romanul Tranzit prezintă haosul din Marseille din 1940, când dezertorii, evreii, artiștii refugiați în Franța din 1933 așteaptă cu înfrigurare o fugă spre libertate, știind că Franța va fi ocupată în totalitate de naziști. În 2018 a fost lansat filmul omonim, realizat după Tranzit de către regizorul Christian Petzold, cu actorii Franz Rogowski, Paula Beer, Godehard Giese etc. Georg e blocat în Marsilia, unde Marie Weidel plutește fantomatic în căutarea obsesivă a soțului. Un mare merit al filmului este crearea unei stări de angoasă. Hăituiala se creionează gradat, apoi survine schimbarea de ident citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Mucize (2015)

Filmografiile Simonei: Mucize (2015)

Februarie 2019

Autor: Simona Ardelean


Mahsun Kirmizigül este o întâlnire regizorală neaşteptată. Ştiam doar numele lui Semih Kaplanoğlu a cărui trilogie evocă note de miere lichidă şi melancolii vegetale. Cu Bal (2010) a lui Kaplanoğlu, cinematografia turcă mi-a aruncat o nadă pe care n-am putut-o ignora. Periplurile mele prin Istanbul n-au făcut decât să se adauge sensibilităţii pe care am simţit-o multiplicată ca o vibrare la unison cu spaţiile încărcate de miez dulce de smochine şi glasuri duioase precum cel al lui Sezen Aksu. Mucize sau The Miracle (în versiunea engleză a titlului său) se bazează pe o întâmplare reală din anii ’60, în mediul rural al Turciei estice anatoliene. Un profesor idealist, Mahir (Talat Bulut) decide să-şi lase în urmă familia şi să trăi citeste tot [...]

Reeditări filmice (XVII)

Reeditări filmice (XVII)

Ianuarie 2019

Autor: Ioan-Pavel Azap


Vâlva băilor (1) Deşi proza scurtă nu este, în general, o răsfăţată a ecranizărilor, povestirea Vâlva băilor a lui Ion Agârbiceanu a avut parte de două transpuneri cinematografice, fapt ce se pare că a trecut neobservat sau, oricum, a fost prea puţin comentat. Este vorba de două abordări diferite, nu doar stilistic, chiar dacă ambele versiuni – deşi cea de a doua este poate impropriu să o numim astfel – aparţin unor regizori din aceeaşi „promoţie”, Generaţia `70: Mircea Veroiu şi Nicolae Mărgineanu. Primul o face în 1974, pe un scenariu propriu, în dipticul Duhul aurului, realizat împreună cu Dan Piţa, un fel de pandant la precedentul Nunta de piatră (1973), iar cel de-al doilea în 1988, în Flăcări pe comori, adaptare de Ion citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Our Souls at Night (2017)

Filmografiile Simonei: Our Souls at Night (2017)

Ianuarie 2019

Autor: Simona Ardelean


Cele mai grele sunt nopţile. Nopţile în care singur fiind sau bătrân, gândurile aleargă nestăvilite încoace și încolo fără odihnă. Uneori nu poţi dormi și te găsești pășind spre abisuri pe care le știai lăsate în urmă, alteori te găsești lipicios, prins într-o plasă ca de păianjen a lucrurilor atât de bătătorite, de monotone încât nimic nu pare a-ţi mai aduce salvarea. Cele mai grele sunt nopţile pentru că dacă ziua mimează cumva prin activităţile mărunte senzaţia unui scop, iluzia lumii care te înconjoară, noaptea rămâi izolat și fără ţel în insula ta de întuneric. Ca un fel de breviarium al stării sugerate mai sus e viaţa lui Addie Moore (Jane Fonda) și Louis Waters (Robert Redford). Văduvi și trăind într-o ve citeste tot [...]

Julieta lui Almodóvar

Julieta lui Almodóvar

Ianuarie 2019

Autor: Alexandru Jurcan


Filmul Julieta de Almodóvar (2016) se numea inițial Silencio, după unul din cele trei capitole ale trilogiei Runaway (Chance, Soon, Silence) de Alice Munro (premiul Nobel, 2013). Almodóvar a cumpărat drepturile de ecranizare încă din 2009. Scriitoarea canadiană s-a născut în 1931. Premiul Nobel a numit-o „maestră a nuvelei contemporane”. După premiu, lumea s-a înghesuit în librării. Prima carte pe care am citit-o a fost Prea multă fericire. Mi-amintesc de un citat demn de Almodóvar, care alege mereu personaje feminine complexe: „Când bărbatul iese dintr-o încăpere, trage ușa după el, pur și simplu… Atunci când pleacă o femeie, ia și amintirea tuturor întâmplărilor trăite în acea încăpere” (traducere de Dan Costinaș). În filmu citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Wadjda (2012)

Filmografiile Simonei: Wadjda (2012)

Decembrie 2018

Autor: Simona Ardelean


Wadjda e numele unei fetiţe de zece ani care locuiește împreună cu mama ei în Arabia Saudită, într-o suburbie a Riyadhului. Dorinţele ei sunt cele ale oricărui copil: să aibă jucăria preferată, să spere într-un cadou care nu se mai arată și să se bucure de compania prietenilor ei. Doar că prietenul și vecinul ei, Abdullah, e un băiat cu care n-ar trebui să se joace și pe care, după o ceartă, visează să-l provoace la o întrecere cu o bicicletă ce încă n-o deţine. O minunată bicicletă verde e o ameninţare la virtutea unei fete în societatea conservatoare în care trăiește și pe care mama (Reem Abdullah), mult prea prinsă în planurile sale de a-și împiedica soţul să își ia o a doua soţie, i-o interzice. Dar nimic nu poate sta în ca citeste tot [...]

Pornind de la Angel

Pornind de la Angel

Decembrie 2018

Autor: Alexandru Jurcan


Eram la Paris și cinam la niște prieteni. Printre alți invitați și-a făcut apariția un profesor de filosofie, domnul Antoine. Da, am auzit bine: el preda deținuților de la imensa închisoare din Fleury-Mérogis – cel mai mare centru penitenciar din Europa: șapte clădiri, dintre care una destinată femeilor și tinerilor. Antoine mi-a făcut cadou cartea Fleury-Mérogis, scrisă de fostul său elev Angel Perez (Editura Pensée Universelle, Paris, 1983). Angel a fost deținut, apoi eliberat. Căsătorit, două fetițe și o carte. A trăit ani buni între cei 3500 de deținuți, a văzut sinucideri, a înțeles că șefii tremurau pentru cariera lor, lăsând reintegrarea și educația pe plan secund. Jonathan Asser, născut în 1964, a fost la închisoare, ap citeste tot [...]

Reeditări filmice (XVI)

Reeditări filmice (XVI)

Noiembrie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


D’ale carnavalului (3)   Ion Luca Caragiale este, aşa cum am mai spus în cadrul acestei rubrici, cel mai ecranizat scriitor român şi credem că merită să amintim aici cele, după „inventarul” nostru, nu mai puţin de 16 ecranizări, mai mult sau mai puţin fidele spiritului operei marelui scriitor: Păcat (Jean Mihail, 1924; adaptare după nuvela omonimă), Năpasta (Ghiţă Popescu, Eftimie Vasilescu, 1928; adaptare după piesa omonimă), Leiba Zibal (Al. Ştefănescu, Ion Niculescu-Brună, 1930; adaptare după nuvela O făclie de Paşte), O noapte furtunoasă (Jean Georgescu, 1943; adaptare după piesa omonimă), O scrisoare pierdută (Sică Alexandrescu, Victor Iliu, 1954; adaptare după piesa omonimă), Două lozuri (Gheorghe Naghi, A citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (2018)

Filmografiile Simonei: The Guernsey Literary and Potato Peel Pie Society (2018)

Noiembrie 2018

Autor: Simona Ardelean


În 2015, cartea lui Anthony Doerr, Toată lumina pe care nu o putem vedea, a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficţiune. Am văzut cartea în Librăria Americană din Amsterdam pentru prima dată și am ţinut-o multă vreme în mâini nedecisă. Am obiceiul de a mă reîntoarce din călătorii și vacanţe, ca fiecare dintre noi, cu suveniruri și cărţi, dar cum bugetul are și el o vorbă de spus, alegerile trebuie să fie atât memoriabile, cât și inteligente. N-am luat cartea, dar am rămas cu nostalgia unei iubiri livrești neînfăptuite vreo doi ani și, în cele din urmă, am comandat-o prozaic și virtual. Scriu această recenzie de film având aproape cartea lui Doerr, pentru că ea mi-a dat primul gând al vizionării. În cartea lui, două personaje in citeste tot [...]

Reeditări filmice (XV)

Reeditări filmice (XV)

Octombrie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Fata babei şi fata moşneagului (2) Cel de-al doilea regizor care s-a aplecat asupra basmului Fata babei şi fata moşneagului al lui Ion Creangă, după Ion Popescu Gopo cu al său Maria Mirabela despe care am scris în episodul precedent, este Mircea Daneliuc. Acesta turnează în 1990 Tusea şi junghiul, dar premiera va avea loc abia în 11 mai 1992, pe un scenariu propriu, inspirat, după cum se precizează pe generic, „din opera lui Ion Creangă” nu doar din povestea amintită. Ca nu puţine dintre producţiile primilor ani de după `89 şi filmul lui Daneliuc este „tarat” de conjunctură. Fiind un proiect iniţiat înainte de Revoluţie, filmul se voia – posibil şi probabil – o satiră cu trimitere la cel mai înalt nivel: „O comedie. Un film insp citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Sukkar banat (2007)

Filmografiile Simonei: Sukkar banat (2007)

Octombrie 2018

Autor: Simona Ardelean


Filmul semnat de Nadine Labaki în care aceasta are dublul rol de regizoare și actriţă stă sub mottoul: Beirutul meu. E, desigur, o schimbare de perspectivă asupra societăţii libaneze privită printr-un ochean întors. Imaginea optică pe care o surprinde acesta e una de ambră: toate scenele fimului sunt scăldate într-o lumină caldă, gălbuie, răspunzătoare parţial pentru numele tradus al filmului (Caramel). Pe de altă parte, consistenţa zaharoasă a caramelului fierbinte are funcţie estetizantă într-un salon de înfrumuseţare, îndepărtând firele nedorite. Din universul minor al salonului se revarsă poveștile de viaţă ale unor femei care lucrează împreună sau ale căror destine se încrucișează în această oază a frumuseţii ajustate. S citeste tot [...]

Reeditări filmice (XIV)

Reeditări filmice (XIV)

Septembrie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Fata babei şi fata moşneagului (1) Cel mai ecranizat scriitor român, şi avem în vedere doar lungmetrajele, este I.L. Caragiale (14 filme), urmat de Mihail Sadoveanu (10 filme), pe locul trei situându-se, în mod surprinzător poate, Ion Creangă, cu şapte transpuneri pe marele ecran. Odată cu premiera Moromeţilor 2, anunţată pentru toamna acestui an, i se va alătura şi Marin Preda, tot cu şapte filme realizate după scrierile sale. Ne vom opri în rândurile ce urmează asupra peliculei Maria Mirabela, inspirată din povestea lui Creangă Fata babei şi fata moşneagului. Scenarist şi regizor: Ion Popescu-Gopo, aflat nu la prima întâlnire cu opera marelui scriitor [1].  Ion Popescu-Gopo (1923-1989) a fost primul regizor de film român care s-a i citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Rope (1948)

Filmografiile Simonei: Rope (1948)

Septembrie 2018

Autor: Simona Ardelean


Donna Tartt publică în 1992 un roman de debut intitulat Istoria Secretă (The Secret History) după o muncă de opt ani, pentru că așa cum mărturisește autoarea, ea nu poate scrie nici repede, nici puţin. Romanul se întinde pe mai mult de șase sute de pagini în ediţia Penguin și se decupează stilistic de literatura actuală prin reverberaţiile sale dickensiene. Tematic, romanul se revendică de la realismul rus al lui Dostoievski în Crimă și pedeapsă, prin problema omului superior care are libertatea de a transgresa legile morale. În Istoria secretă, crima și făptașii ne sunt prezentaţi de la bun început urmând să-i rămână cititorului, în lungul periplu narativ, misiunea de a afla motivaţia și modul în care s-a înfăptuit crima. Așadar, ca citeste tot [...]

Caietul malefic

Caietul malefic

Septembrie 2018

Autor: Alexandru Jurcan


Regizorul Paolo Genovese a fost sedus de spusele lui Marquez, care considera că avem trei vieți: una socială, alta privată și una secretă. Filmul său din 2016, cu mare succes la public și nu numai (vezi premiul David di Donatello) se numește Perfetti sconosciuti, adică „perfect străini”. Exact, nu ne cunoaștem unii pe alții, deoarece mereu avem ceva de ascuns, nu ne place să arătăm totul, din spaimă, lașitate, perversitate.  În filmul lui Genovese cinează șapte buni prieteni. Trei cupluri plus Peppe, care a venit singur. Mănâncă, râd, se simt bine și privesc din când în când eclipsa de lună (care devine, desigur, o metaforă). Totul la nivel superficial, călduț, fără profunzimi. Asta până când începe un joc masochist, de masacru citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Pleasure Garden (1925)

Filmografiile Simonei: Pleasure Garden (1925)

Iulie 2018

Autor: Simona Ardelean


Aţi urmărit vreodată un film mut? Aţi fost vreodată la un cine-concert?  Cei care au fost la Bonţida, în data de 26 mai 2018, au putut vedea în premieră în România ecranizarea unui astfel de film mut. Ceea ce a făcut experienţa una cu adevărat deosebită, dincolo de spaţiul ales și ecranul uriaș ridicat în faţa zidurilor castelului Bánffy, a fost faptul că filmul Pleasure Garden (Grădina Plăcerilor) nu e doar un film alb-negru, mut din 1925, dar e și filmul de debut al regizorului Alfred Hitchcock. Trebuie să precizez însă că e primul său film complet, dar numai fiindcă întâiul proiect, Number 13, n-a fost dus niciodată până la capăt. Versiunea actuală a Grădinii e rodul muncii Institutului de Film Britanic care a recuperat diferite citeste tot [...]

Microcosmul feminin și prăzile

Microcosmul feminin și prăzile

Iulie 2018

Autor: Alexandru Jurcan


Învățătoarea Violette Ailhaud (născută în 1835) a scris în 1919 un roman despre lovitura de stat din 1851 (L`Homme semence), când armata lui Louis-Napoléon Bonaparte a strivit rezistența republicanilor. Autoarea a încredințat manuscrisul unui notar. Cartea a apărut doar în 2006, iar regizoarea Marine Francen (fostă asistentă la Haneke) s-a încumetat s-o transpună pe marele ecran (în 2017) cu Pauline Burlet (Violette) și Alban Lenoir (Jean). Primul său film, în format 4/3, filmat în Cévennes, convinge și încântă privirea prin imagini tulburătoare, ce amintesc de Vermeer, Renoir, Van Gogh, Millet (filmul se numește Le Semeur/ Semănătorul). Bărbații din sat au fost duși cu brutalitate departe, fiind simpatizanți ai Republicii. Femeile au citeste tot [...]

Reeditări filmice (XIII)

Reeditări filmice (XIII)

Iunie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


D’ale carnavalului (2) După pseudo-interzicerea celui de al doilea film al său (primul fiind Duminică la ora 6, 1966), Reconstituirea (1970) [1], şi după suspendarea spectacolului cu Revizorul lui Gogol, pus în scenă la Teatrul Bulandra (1972) sub directoratul lui Liviu Ciulei, lui Lucian Pintilie i se oferă de către autorităţile române un paşaport şi „libertatea” de a pleca din ţară, având un statut de semiexilat. Până în 1989 montează teatru şi operă în Europa şi în Statele Unite, realizând un singur film, Paviljon VI / Salonul nr. 6 (Iugoslavia, 1973, şi scenarist, adaptare după nuvela lui Cehov; iniţial film de televiziune, este transpus pe peliculă şi lansat în cinematografe în 1978). În mod cu totul surprinzător, în 1979 citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Foxtrot (2017)

Filmografiile Simonei: Foxtrot (2017)

Iunie 2018

Autor: Simona Ardelean


Sub ameninţarea picăturilor de ploaie care au căzut cu furie peste capetele clujenilor, așezată pe un scaun de plastic în faţa unui ecran uriaș în Piaţa Unirii, am vizionat de curând un film care a născut controverse. E vorba de Foxtrot, un film care poartă semnătura regizorului israelian Samuel Maoz și care a dat startul Festivalului Internaţional de Film Transilvania (25 mai-3 iunie a.c.). Festivalul se află la cea de-a 17-a ediţie și a însemnat pentru Clujul studenţiei mele o revoluţie culturală. Încă îmi amintesc un afiș din 2003 sau 2004 lipit pe unul din zidurile străzii ce urca spre Hasdeu: o ardeleancă în costum transilvănean își ridica rochia în stilul lui Marilyn Monroe. Mai rumenă la faţă și mai șuie, femeia din poster a reprez citeste tot [...]

Posibila apocalipsă

Posibila apocalipsă

Iunie 2018

Autor: Alexandru Jurcan


Dezastrul începe de la o rochie roșie, pe care Sara n-o mai poate îmbrăca, din cauza unor kilograme în plus. Ea vrea să ajungă pe platourile televiziunii – un vis exaltat de pensionară ridicolă. Astfel recurge la pastilele de slăbire, niște droguri bine camuflate, care o distrug încet și sigur. Fiul ei, Harry, alege calea drogurilor, secondat de prietenul Tyrone, sfârșind prin a-și antrena iubita în caruselul amețitor, până o împinge spre prostituție. Totul face parte din romanul Requiem for a Dream, scris în 1978 de Hubert Selby, care a trăit între anii 1928-2004. De mic a suferit de tuberculoză, iar la 18 ani și-a pierdut o parte din plămâni. A avut probleme cu… heroina, ba chiar a ajuns în închisoare din cauza ei. Citind romanul pomenit ma citeste tot [...]

Reeditări filmice (XII)

Reeditări filmice (XII)

Mai 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


D’ale carnavalului (1) După o modă colectivistă a vremii, anii `50 – Marietta Sadova lucrează împreună cu Victor Iliu, Victor Iliu împreună cu Jean Georgescu, Andrei Blaier împreună cu Sinişa Ivetici – Aurel Miheles cu Gheorghe Naghi debutează în „duet” în 1957, cu o adaptare după I.L. Caragiale, Două lozuri, urmată de alte două ecranizări după opera scriitorului: D’ale carnavalului (1959) şi Telegrame  (1960). Aceste trei ecranizări reprezintă „nucleul tare”, atâta cât e, al filmografiei celor doi regizori care, deşi au continuat să lucreze pe cont propriu, nu au reuşit să rămână în istoria cinematografiei române prin alte filme. Amândoi cu studii de regie la Moscova, Naghi şi Miheles se dovedesc în aceste prime tr citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Celovek-Ambfibia (1962)

Filmografiile Simonei: Celovek-Ambfibia (1962)

Mai 2018

Autor: Simona Ardelean


Anul 2018 a stat sub semnul filmului lui Guillermo del Toro, The Shape of Water, care a câștigat, cu drama sa fantastică, Premiul Oscar pentru cel mai bun film, cel mai bun regizor, cea mai bună scenografie, cea mai bună coloană sonoră originală, cel mai bun design de producţie. Construit pe prototipul realismului magic din romanul sud-american, filmul spune povestea unei legături mai puţin obișnuite, care se formează între o femeie de serviciu dintr-o unitate americană secretă și o creatură amfibiană ţinută în captivitate. Cu toate că este atât de elogiat pentru esenţa sa de colaj de basme și mituri – din care, metaforic, spectatorul trebuie să înţeleagă că divinitatea se poate manifesta în orice formă și că iubirea este energia care pune citeste tot [...]

Reeditări filmice (XI)

Reeditări filmice (XI)

Aprilie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Moartea lui Ipu (2) Asupra nuvelei lui Titus Popovici va reveni, la câteva decenii de la filmul lui Sergiu Nicolaescu, Bogdan Dreyer. Condamnat la viaţă, titlul adaptării sale realizate pe un scenariu scris de Anuşavan Salamanian, inginer de sunet care a colaborat şi la prima transpunere cinematografică a Morţii lui Ipu, este mai fidel literei prozei, dar mai superficial, ba chiar având o tentativă de deturnare a spiritului scrierii. Bogdan Dumitrescu (schimbarea numelui, odată cu Condamnat la viaţă, din Dumitrescu în Dreyer, după cel al mamei, a fost făcută din motive pragmatice, după cum mărturisea regizorul într-un interviu televizat) s-a născut în 1962 la Bucureşti [1]. La sfârşitul anilor `70 familia sa emigrează, mama sa fiind săs citeste tot [...]

Cinegrafiile  Simonei Ardelean

Cinegrafiile Simonei Ardelean

Aprilie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Am mai spus-o şi, inevitabil, mă repet: critica de film este, cel puţin în România, o profesi(un)e aproape „ruşinoasă”. (Dacă termenul vi se pare prea dur, deşi aşezat între ghilimele, poate fi înlocuit cu sintagma „de nişă”.) De ce? În primul rând, publicul calificat (în sensul în care, de pildă, melomanul este un consumator de muzică specializat) este aproape pe cale de dispariţie. Dacă reducerea drastică a numărului sălilor de cinema poate fi oarecum suplinită de accesul la film prin intermediul DVD-urilor sau internetului, faptul că în învăţământul preuniversitar românesc nu se predau nici cele mai elementare noţiuni de cinema este mult mai grav; practic, fiecare îşi formează cultura cinematografică pe cont propriu, de cele ma citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Babettes gæstebud (1987)

Filmografiile Simonei: Babettes gæstebud (1987)

Aprilie 2018

Autor: Simona Ardelean


Babettes gæstebud (Babette’s Feast) este o producţie daneză pe care am descoperit-o întâmplător și poate mai târziu decât ar fi fost cazul. M-a ţinut departe, estetic, ceea ce vag știam despre cromatica filmelor nordice care, în mintea mea – cel puţin până acum – seamănă cu decorurile bitonale, minimaliste din revistele moderne de decoraţiuni interioare. Simt nevoia așa, fantezist, de câte ori văd o amenajare în tonuri de gri, să așez o pernă galbenă pe canapeaua din sufragerie. Cu toate astea, ceva din vocea feminină narativă de la începutul filmului dominat de tonuri șterse, desigur, m-a ţinut locului. Senzaţia că povestea pe care urma să o spună se va deschide luminos a fost mai degrabă o intuiţie.  Babette jucată d citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Nelyubov (2017)

Filmografiile Simonei: Nelyubov (2017)

Martie 2018

Autor: Simona Ardelean


Una dintre particularităţile romanelor dorice, obiective, este simetria compoziţională. Scriitorul realist se comportă ca un membru detașat al unui juriu care, înainte de a se pronunţa critic asupra performanţelor ori actului artistic, își aranjează cu meticulozitate foile și privește în jur, recuperând spaţial puncte de referinţă.  Prima imagine a filmului și ultima este cea a unei păduri îngheţate în iarna albă, cu trunchiuri care se reflectă în apa pe care o străjuiesc. Ca spaţiu al reflexiei, filmul lui Andrey Zvyagintsev, realizează o descriere a societăţii contemporane. E o senzaţie de gol, de izolare care ne însoţește ca un fir îngheţat al apei pe tot parcursul vizionării, deși după primul instantaneu fotografic regăsibil citeste tot [...]

Reeditări filmice (X)

Reeditări filmice (X)

Martie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Moartea lui Ipu (1) Titus Popovici (1930-1994), singurul scenarist cu adevărat profesionist din cinematografia română pre-’89, a trăit decenii la rând din scenarii, abandonând sau tot amânând o strălucită carieră de scriitor [1]. Astfel, Moartea lui Ipu a reprezentat la momentul apariţiei un eveniment: „Descoperind că în cinematografie poate câştiga mult mai mulţi bani, scriitorul se dedică [...] pe parcursul câtorva decenii, scrierii unor scenarii de film proprii şi ecranizărilor după romanele altor autori. Critica îl consideră pierdut pentru literatură. În 1970, când publică pe neaşteptate o nuvelă de o neobişnuită forţă epică, Moartea lui Ipu, este sărbătorit ca o persoană dată dispărută care s-a întors acasă” [2]. Nuve citeste tot [...]

Reeditări filmice (IX)

Reeditări filmice (IX)

Februarie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Mere roşii & Balanţa (2) Cum am spus în numărul precedent, cazul filmelor Mere roşii şi Balanţa este unul special. Proza scurtă după care Alexandru Tatos a realizat Mere roşii (1976) a fost dezvoltată de Ion Băieşu într-un roman, Balanţa, apărut la sfârşitul anilor `80. Asupra romanului se va opri Lucian Pintilie când, după 1989, revine pe platourile de filmare. Personajul-pivot, medicul Mitică, este acelaşi în nuvelă şi în roman, accentul caracterologic este însă altul, lucru firesc fiind vorba despre doi regizori cu personalităţi puternice însă foarte diferiţi ca artişti. Lucian Pintilie (n. 1933) debutează în cinematografie cu Duminică la ora 6 (1966), film care depăşeşte constrângerile ide citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Straight Story (1999)

Filmografiile Simonei: The Straight Story (1999)

Februarie 2018

Autor: Simona Ardelean


David Lynch este unul dintre cele mai cunoscute și provocatoare nume ale industriei cinematografice americane din secolul XX. Versatil, el îmbrăţișează cu aceeași lejeritate și latura de producător, pe cea de compozitor (are în discografie opt albume, a compus melodii de fundal pentru filmele sale), pe cea de actor și pe cea de scenarist, așa cum face în Eraserhead (1977), Omul elefant (1980), Dune (1984), Blue Velvet (1986). Ca regizor este cunoscut publicului larg nu doar prin filmele sale cult, precum Eraserhead sau Wild at Heart din 1990 și Mulholland Dr. din 2001 (cu care a câștigat Palm d’Or la Cannes), dar și Inland Empire din 2006, pentru care a primit premiul Festivalului de la Veneţia, ci mai ales pentru foarte apreciatul serial de televiziune Twi citeste tot [...]

Reeditări filmice (VIII)

Reeditări filmice (VIII)

Ianuarie 2018

Autor: Ioan-Pavel Azap


Mere roşii & Balanţa  (I) Cazul celor două filme din titlu este special. Mere roşii, realizat de Alexandru Tatos în 1976, este o adaptare după nuvela 38 de grade cu 2 a lui Ion Băieşu, nuvelă dezvoltată ulterior în romanul Balanţa ecranizat de Lucian Pintilie în 1992. Cum datele esenţiale ale personajului-pivot atât al nuvelei cât şi al romanului, doctorul Mitică Irod, sunt aceleaşi în ambele proze, accentul caracterologic fiind pus de regizori, am considerat şi aceste filme adaptări diferite ale aceleaşi opere literare. Mere roşii, primul lungmetraj al lui Alexandru Tatos, a fost bine primit de critică, în primul rând graţie abordării atipice a realităţii pentru un film de actualitate al epocii, dar şi datorită sesizării va citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Mountain Between Us (2017)

Filmografiile Simonei: The Mountain Between Us (2017)

Ianuarie 2018

Autor: Simona Ardelean


Sigur, putem fi cârcotași și putem glumi spunând că, indiferent de dezastru, predictibil, Kate Winslet va supravieţui dacă avem ca punct de referinţă pentru cariera ei cinematografică arhicunoscutul Titanic (1997) în care a interpretat rolul lui Rose. Desigur, continuând gluma vizavi de filmul anterior menţionat am putea cu oarecare scepticism să nu dăm aceleași șanse partenerului ei. În cazul de faţă, deși desenul filmului e în mare parte același (un accident), partenerul de film e diferit. Idris Elba aduce cu sine ceva din șarmul britanic în rolul lui Ben Bass, un neurochirurg, care acceptă propunerea unei jurnaliste/fotografe, Alex (Kate Winslet) de a găsi un mijloc alternativ de transport aerian după ce zborurile spre Baltimore au fost anulate d citeste tot [...]

Reeditări filmice (VII)

Reeditări filmice (VII)

Decembrie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


Moara cu noroc (2)    Nuvela lui Ioan Slavici, Moara cu noroc, a fost adusă pe marele ecran în 2017, în regia lui Marian Crişan, care semnează şi scenariul, act temerar dacă ne raportăm la capodopera lui Victor Iliu din 1957, La „Moara cu noroc”, despre care am scris în numărul anterior al revistei. Filmul lui Iliu este una dintre capodoperele cinematografiei române şi un model de transpunere pe marele ecran a unei opere literare la rândul ei de excepţie. Evident că o abordare cinematografică în maniera clasicizantă a lui Iliu nu mai este posibilă, sau nu este recomandabilă: ar fi ori redundantă, ori pur şi simplu desuetă ca limbaj cinematografic, tot prin, în primul rând, raportare la ediţia cinematografică „princeps”. Marian C citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)

Filmografiile Simonei: Brothers of the Wind (2015)

Decembrie 2017

Autor: Simona Ardelean


În mitologiile asiatice, la început a fost oul a cărui coajă de deasupra a dat naștere bolții cerești, iar cea de dedesubt pământului. Din oul care se crapă, dogmatic, barbian, la începutul filmului Brothers of the Wind, în regia lui Gerardo Olivares și Otmar Penker, iese un pui. Imaginea se focalizează pe pieptul lui, neajutorat, plin de puf rozaliu și-i vedem detaliile anatomice ale aripilor ca-ntr-un documentar de pe National Geographic (marcă distinctă a stilului lui Olivares). Stângăcia începuturilor înduioșează. Numai că puiul e un pui de vultur a cărui vedere din înalt, panoramică, deschide filmul. Dedesubt sunt stâncile care par abrupte, insurmontabile. Povestea care ni se spune prin glasul unui narator mai degrabă martor decât protagonist citeste tot [...]

Anticamera gloriei

Anticamera gloriei

Decembrie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Ce se află în anticamera gloriei? De cele mai multe ori tronează infernul vieții, mizeriile cotidiene, truda, compromisurile. Din când în când, regizorii simt nevoia să abordeze statuile geniilor, să demitizeze cu respect și tandrețe. În 2004, Mick Davis lansează filmul Modigliani, în care joacă Andy Garcia (Modi) și Elsa Zylberstein (Jeanne).  Modigliani s-a născut la Livorno în 1884. A avut o sănătate șubredă (tuberculoasă a meningelor), s-a drogat, a băut, a suferit, a pictat, s-a împrietenit cu Brâncuși, a avut o relație tumultuoasă și inegală cu Jeanne (cu care a avut o fetiță), s-a certat mereu cu Picasso, s-a întâlnit cu Renoir, dar și cu Gertrude Stein etc. În anumite momente își recunoștea egoismul și fuga perpetuă cu s citeste tot [...]

Reeditări filmice (VI)

Reeditări filmice (VI)

Noiembrie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


La „Moara cu noroc” (1) Până la La „Moara cu noroc” (premiera: 26 ianuarie 1957), al lui Victor Iliu, ecranizare exemplară a nuvelei lui Ioan Slavici La moara cu noroc, filmele româneşti de luat în seamă (avem în vedere doar lungmetrajele de ficţiune) erau extrem de puţine, putând fi numărate pe degete. Părea, în această situaţie, că este simplu să faci performanţă pe un teren gol, însă... Pentru a depăşi conjunctura politică, pe de o parte, trebuia voinţă, abilitate şi, mai ales, viziune; viziune care, pe de altă parte, nu prea putea să existe în lipsa tradiţiei. Toate aceste carenţe, Victor Iliu le depăşeşte prin vocaţie şi tenacitate. Dar, deşi „cheie de boltă în istoria filmului românesc, La «Moara cu noroc» n-a citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Miere (2010)

Filmografiile Simonei: Miere (2010)

Noiembrie 2017

Autor: Simona Ardelean


„În seri de vară-albastre voi merge pe poteci, Să calc mărunte ierburi, să fiu împuns de grâie”.  (Arthur Rimbaud, Senzaţie, trad. de Andrei Răutu)   „Suspendată între cer și pământ este lumea viselor. Iar visele nu se comunică, fiule”, îi spune tatăl lui Yusuf (Bora Altas), protagonistul filmului Miere în regia lui Semih Kaplanoglu. Suspendată între cer și pământ e făptura tatălui, care atârnă de frânghia pe care a legat-o pentru a ajunge la stupii cu miere. Între pământ și cer plutește figura arhanghelului Gavriil pe care femeile îl invocă în rugăciune. În ciutura fântânii care coboară spre pământ, se oglindește luna pe care Yusuf o tulbură. Suspendată între cuvânt și citeste tot [...]

Anatomia generozității

Anatomia generozității

Noiembrie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Rareori am întâlnit în literatură un personaj mai pregnant decât Emerenc din romanul Ușa de Magda Szabó, apărut în 1987, tradus la noi de Andrei Dósa (Editura Allfa, 2015). Scriitoarea (1917-2007) a avut interdicție de publicare vreo zece ani, iar premiul Baumgarten din 1949 i-a fost retras din motive politice. După reabilitare, cărțile sale au fost traduse în multe limbi și a primit chiar Prix Femina Etranger. Magda Szabó crede că treaba scriitorului este să-i facă pe oameni „să deschidă bine ochii atunci când au luat-o pe un drum greșit”. Romanul Ușa (semi-autobiografic, deoarece Magda a avut în realitate o menajeră) dezvăluie relația complexă dintre o scriitoare și menajera Emerenc, care nu avea încredere în nimeni, muncea pe brân citeste tot [...]

Reeditări filmice (V)

Reeditări filmice (V)

Octombrie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


Ciuleandra (2) Adulat sau contestat, Sergiu Nicolaescu (n. 1930, Târgu Jiu – m. 2013, Bucureşti; inginer de formaţie) rămâne şi în prezent regizorul român cel mai prolific şi cu cel mai mare succes de public, poziţie de pe care e greu, dacă nu chiar imposibil de detronat: peste 60 de lungmetraje realizate într-o carieră de peste patru decenii. Cunoscut, uneori şi recunoscut, pentru filmele sale istorice de mare montare sau pentru peliculele de acţiune, acestea din urmă calchieri lejere după filmele americane de gen, se uită sau se ignoră faptul că Sergiu Nicolaescu, autodidact într-ale regiei, a debutat cu filme experimentale care s-au bucurat de succes festivalier şi de prestigioase premii internaţionale, cum ar fi Primăvară obişnuită (196 citeste tot [...]

Filmografiile Simonei Farul orcilor (2016)

Filmografiile Simonei Farul orcilor (2016)

Octombrie 2017

Autor: Simona Ardelean


Gerardo Olivares e un regizor-poet, un regizor explorator. A călătorit în lumea întreagă, filmând documentare pentru National Geographic și Discovery Channel. Ceva din abilitatea sa antrenată de a vedea spectacolul lumii în toată gingășia, dar și ironia sa, s-a transferat în filmele pentru care acum este cunoscut: La Gran Final (2006), o comedie despre încercările unor triburi care trăiesc în afara lumii moderne de a vedea un meci de fotbal, Entrelobos (2010), un film despre un copil care a vieţuit alături de lupi vreme de 12 ani sau Brothers of the Wind (2015), în care un alt copil încearcă să salveze viaţa unui vultur care a căzut din cuib. Farul Orcilor (El faro de las orcas) păstrează viziunea documentaristului și a iubitorului de natură, repo citeste tot [...]

„Zile pătate cu sânge”

„Zile pătate cu sânge”

Octombrie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


De când a apărut filmul lui Radu Jude (Țara moartă), comentariile s-au înmulțit, apele s-au tulburat. Un documentar incomod, un fel de „cine uită trecutul, riscă să-l retrăiască”. Apoi te întrebi: a fost posibil? Românii să fi fost ei capabili de asemenea cruzimi? E vorba de Holocaustul românesc, desigur. Filmul e realizat după fotografiile lui Costică Acsinte, iar comentariul (rostit de însuși Jude) e luat din jurnalul doctorului evreu Emil Dorian. Pozele sunt însoțite de coruri militare, patriotice, care par ironice în acel context al ororilor inimaginabile din „zilele pătate cu sânge”. Jurnalul lui Dorian relatează exclusiv nebunia crimelor, uciderea evreilor, pogromul din Iași, trenurile morții, vina lui Octavian Goga, afirmația ciudată citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Circle (2017)

Filmografiile Simonei: The Circle (2017)

Septembrie 2017

Autor: Simona Ardelean


Minimalismul unuia dintre posterele care prezintă filmul The Circle a funcţionat ca un impuls vizual pentru vizionarea sa. Un cerc-amprentă – ca un fel de labirint fără ieșire, fiindcă roșul din firul Ariadnei e disipat în însăși construcţia acestuia – lasă loc presupunerilor și aţâţă curiozitatea posibililor spectatori printr-un tag-line: cunoașterea e bună, dar să știi totul e și mai bine. Dedesubt, o adresă de web te trimite la site-ul pe care cei care se ocupă de marketingul filmului l-au creat. Acolo poţi vedea trailerul, un sinopsis, numele producătorilor, al regizorului (James Ponsoldt), distribuţia rolurilor, numele autorului romanului de la care filmul pornește (Dave Eggers), o galerie de imagini. Dar pentru că am început cu imagine citeste tot [...]

Reeditări filmice (IV)

Reeditări filmice (IV)

Septembrie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


Ciuleandra (1) Liviu Rebreanu (1885-1944) a fost unul dintre primii scriitori români care a intuit potenţialul cinematografului şi care s-a implicat în destinele celei de-a şaptea arte. Potrivit lui Niculae Gheran, biograful scriitorului, Rebreanu este „primul scenarist al filmului românesc” [1]. Primul său scenariu, Vis năprasnic (1912), nu a văzut lumina ecranului, abia următorul, Ghinionul, fiind transpus pe peliculă (1913) în chiar regia prozatorului (filmul nu s-a păstrat). Între anii 1912-1913, Rebreanu a fost consilier la Casa de Producţie „Filmul de artă Leon M. Popescu”, iar între 1920-1930 se afirmă cu publicistică teatrală şi de film în revista „Cinema”. În 1930, ca director al Direcţiei Educaţiei Poporului, elaborează r citeste tot [...]

Labirintul umilințelor

Labirintul umilințelor

Iulie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Scriitorul Auguste Le Breton (1913-1999) a ajuns la orfelinat la vârsta de 8 ani. Încearcă două evadări: la 11 și la 12 ani. Unde voia să meargă? Tocmai în America. A fost transferat la Centrul de educație supravegheată. Mai târziu a fost muncitor, iar în timpul războiului s-a ocupat de pariuri, fiind un bookmaker pasionat.  Scrierile sale despre „casa de educație supravegheată” au trezit interesul regizorului Christian Faure, care a realizat în 2008 filmul Les hauts murs / Ziduri înalte, cu Emile Berling în rolul lui Yves. Mai joacă și Carole Bouquet, Michel Jonasz, Catherine Jacob. Orfelinatul e un infern, cu umilințe, bătăi, cruzime, joc de zaruri, cu sala de mese drept platformă de alte înfruntări, cu dormitorul sordid, carcera, alcool citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Correspondence (2016)

Filmografiile Simonei: The Correspondence (2016)

Iulie 2017

Autor: Simona Ardelean


Uneori, dar foarte rar, mă uit la filme luând notiţe. Exact așa cum unii oameni citesc luând notiţe sau însemnând pe marginile paginilor ulterioare punţi de legătură, subliniind pasaje în chei de interpretare, inserându-se copilărește: eu! eu! în opera altcuiva. Partea cu notiţele la film e un truc pe care-l folosesc în cazul filmelor labirint, al celor care te ademenesc să le revezi. La Tornatore, și mai ales în ultimele sale creaţii, funcţionează mereu. La The Correspondence am mâzgălit vreo patru pagini. Desigur, asta nu-l face să fie un film care să ţină la distanţă lumea. Pentru că subiectul e unul frumos, încercat și de alţii, dar poate într-o notă mai puţin detectivistică. Nu știu de ce, dar mi-a dat impresia că recitesc T citeste tot [...]

Reeditări filmice (III)

Reeditări filmice (III)

Iulie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


Năpasta (2) A doua ecranizare a Năpastei lui I.L. Caragiale – după cea din 1928, care nu s-a păstrat – este realizată în 19821 de către Alexa Visarion, tot sub titlul Năpasta. Important regizor de teatru al perioadei postbelice (este născut în 1947), Alexa Visarion abordează cinematografic drama lui I.L. Caragiale după ce a pus-o în scenă de trei ori: în timpul studiilor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” Bucureşti (absolvit în 1971), la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ şi la Teatrul Giuleşti. Este, se poate spune, o obsesie artistică. Filmul lui Alexa Visarion este extrem de ambiţios, hieratic în formă, cu tentative de psihologie abisală în conţinut. Să începem cu reuşitele, în primul citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: O pură formalitate (1994)

Filmografiile Simonei: O pură formalitate (1994)

Iunie 2017

Autor: Simona Ardelean


Am văzut, desigur, majoritatea filmelor care poartă semnătura lui Giuseppe Tornatore. De aceea, m-am întrebat cum de acesta mi-a scăpat printre degete ca o pepită la marginea unui râu iluzoriu, american.  N-aș revedea multe dintre filmele pe care le-am văzut. O vizionare e o călătorie suficientă alături de un necunoscut cu care schimbi agreabil consideraţii generale și căruia/căreia îi mărturisești franc lucruri pe care nu prea le scoţi din sertare de obicei. Unele filme te fac să tresari, altele îţi storc lacrimi, dar, în cele din urmă cobori la staţia ta ușor ostenit emoţional, dar împăcat și cu urări de bine. Sunt însă și filme, și acesta este din categoria aceasta, cu care ai vrea un bilet retur sau chiar o călătorie până la citeste tot [...]

Generalul și diplomatul

Generalul și diplomatul

Iunie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Scriitorul Cyril Gély s-a născut în 1968. Piesa sa – Diplomație – s-a jucat la Paris la Teatrul Madeleine în 2011. În rolurile principale: André Dussollier și Niels Arestrup. Cyril a mai scris scenariul la Chocolat, dar și romanul Fabrika. În 2014 el a scris scenariul la Diplomație (premiul César, 2015), deoarece regizorul Volker Schlöndorff a început să realizeze filmul după piesa ce se juca la Paris, păstrându-i pe cei doi actori de la teatru în rolurile principale. E noaptea din 24-25 august 1944. Soarta Parisului e în mâinile generalului van Choltitz (Niels Arestrup). Hitler a hotărât să distrugă Parisul. Totul e minat, gata să explodeze. Pe o scară secretă, vine la general diplomatul suedez Nordling (André Dussollier), pregăti citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Alone in Berlin (2016)

Filmografiile Simonei: Alone in Berlin (2016)

Mai 2017

Autor: Simona Ardelean


Dacă într-o noapte de iarnă un cinefil… s-ar fi rătăcit prin romanul călător al lui Italo Calvino al cărui titlu îl parafrazez aici, ar fi găsit suficiente resurse pentru zece poveşti. De altfel, în cartea cu pricina, scriitorul italian aruncă zece mreje de roman fără final. Aflată în ipostaza unui cinefil rătăcit, m-am trezit în faţa unui ecran pe care rula un film pe care nu l-am ales, ci l-a ales un altul pentru mine. Un film care, probabil, şerpuit, mă căuta. Un film cu un final ca un bulgăre de zăpadă. Cum aşa?  Vincent Perez (pe care ni-l amintim pentru succesul de Oscar cu Indochine – 1992) ecranizează romanul lui Hans Fallada, Fiecare moare singur, pe care acesta l-a scris cu puţin timp înaintea morţii sale la 50 şi ceva de a citeste tot [...]

Înmormântare cu măști

Înmormântare cu măști

Mai 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Mă obsedează înmormântarea din filmul israelian Cele șapte zile, realizat de Ronit Elkabetz și Shlomi Elkabetz în 2008. Pentru că sirena avertizează, iar oamenii își pun grăbiți măștile antigaz acolo în fața gropii. Un fel de grotesc dramatic sau războiul ca oaspete cotidian. Omul se obișnuiește cu orice…  Apoi se duc toți să stea șapte zile împreună pentru reculegere și doliu familial, sub spectrul rigid al religiei lor. Rând pe rând măștile-metaforă cad, sub impulsul certurilor. O frăție minată sub o fațadă putredă. Doar mama suferă pentru mort, pentru fricțiunile celor vii, pentru superficialitatea jelaniei. Sub starea de doliu trăiesc mereu dorințe acute: unul ar vrea să fie primar, alta s-ar mărita din disperare, iar pro citeste tot [...]

Singurătatea femeilor

Singurătatea femeilor

Aprilie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Regizorul polonez Tomasz Wasilewski a realizat în 2016 un film cutremurător: Statele unite ale iubirii, în care joacă Marta Nieradkiewicz, Magdalena Cielecka, Julia Kijowska etc. Suntem în Polonia din 1990, într-o lume ce se vrea nouă, însă atmosfera e corozivă, sufocantă. O lume debusolată, în cădere liberă, într-o derută a blocurilor reci, cenușii. Lipsa comunicării e flagrantă. Cele două femei se salutau de șase ani pe palier, fără să-și vorbească. Iubirea e sacrificată de porniri carnale efemere. Nuditatea ca metaforă. Violența se înscrie în vidul noncomunicării.  Un merit incontestabil îl are imaginea semnată de al nostru Oleg Mutu, care realizează o distanțare prin imagini reci, printr-o stilistică elaborată ce-i este proprie citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Nocturnal Animals (2016)

Filmografiile Simonei: Nocturnal Animals (2016)

Aprilie 2017

Autor: Simona Ardelean


Regizorul filmului, Tom Ford, declara într-un interviu că nu are sens să petreci o oră şi jumătate într-o sală de cinema dacă filmul pe care-l vezi nu te provoacă, nu te face să te gândeşti la nuanţele sale persistând şi după vizionare, fantomatic, în mintea ta. Aflat la al doilea film al său după A single man (2009), Tom Ford împrumută thrillerul psihologic al lui Austin Wright intitulat Tony şi Susan şi îl rescrie ca scenariu pentru Nocturnal Animals, schimbându-i astfel şi titlul. De altfel, titlul filmului este titlul manuscrisului pe care protagonista, Susan Morrow (Amy Adams) îl primeşte de la fostul soţ, Tony Hastings/ Edward Sheffield (Jake Gyllenhall). Până aici totul pare a se aşeza în păpuşi ruseşti, concentric şi progresiv redu citeste tot [...]

Omul bun și viața altora

Omul bun și viața altora

Martie 2017

Autor: Alexandru Jurcan


Invazia denigrărilor în urma accesului la dosare mi-a amintit de filmul lui Florian Henckel din 2006, adică Viaţa altora, cu Ulrich Mühe, Ulrich Tukur şi Martina Gedeck, film recompensat cu Oscar pentru film străin. În anul 1984 scriitorii erau supravegheaţi, filaţi, spionaţi. Exista o școală de informatori habotnici, libidinoși. Casa lui Anton e împânzită de fire, sârme, capcane, microfoane. Fiecare cuvânt e cântărit, notat, raportat. Securistul Gerd ascultă zi şi noapte, până când viaţa scriitorului devine propria sa viaţă. Ne face impresia unui securist periculos în meticulozitatea lui. Numai că el devine fascinat de lumea pe care o descoperă şi aici e turnura inedită a poveştii. Securistul va trece de partea scriitorului, când va subtili citeste tot [...]

Reeditări filmice (II)

Reeditări filmice (II)

Martie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


Năpasta (1) Prima transpunere cinematografică a unei opere literare asupra căreia s-a revenit, ne raportăm la anul versiunii iniţiale, a fost Năpasta, după piesa omonimă a lui. I.L. Caragiale, ecranizată în 1928, respectiv în 1982, tot sub titlul Năpasta1. Năpastă interbelică a avut premiera în 20 ianuarie 1928, la cinematograful „Marioara Voiculescu”. Filmul, regizat de Ghiţă Popescu (actor, regizor, 1866-1943) şi Eftimie Vasilescu (operator de imagine, regizor, producător, 1895-1986), avându-i în distribuţie pe: Ecaterina Niţulescu-Şahighian (Anca), Ghiţă Popescu (Ion), Nicolae Manolescu (Dragomir), Ion Cosma (Gheorghe), I. Constantinescu (Primarul), I. Marinescu (Dumitru), Camelia Mihail (Viziunea lui Ion), Cristache Antoniu (Un citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: The Olive Tree (2016)

Filmografiile Simonei: The Olive Tree (2016)

Martie 2017

Autor: Simona Ardelean


Până la The Olive Tree (El Olivo), n-am văzut niciun film de-al regizoarei/actriţei Icíar Bollaín. După vizionarea acestui film, voi parcurge invers firul timpului, vizionându-i film cu film, până la debutul său, în speranţa că şi celelalte filme vor avea un mesaj la fel de profund şi sensibil, dar şi o reprezentare vizuală la fel de proaspătă şi onestă. Desigur, ideea filmului i se datorează scenaristului, Paul Laverty, care a colaborat cu regizoarea şi în 2010 pentru También la lluvia şi Kathmandu lullaby (2011) şi care, ca şi în I, Daniel Blake (2016) a arătat un interes constant pentru temele sociale. Filmul acesta porneşte de la impactul puternic pe care i l-a lăsat scenaristului citirea unui articol despre vânzarea măslinilor străvechi citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Tallulah (2016)

Filmografiile Simonei: Tallulah (2016)

Februarie 2017

Autor: Simona Ardelean


Îmi amintesc și acum, de parcă ar fi fost ieri, modul în care Ellen Page m-a făcut să suspin interpretând-o pe Juno în filmul cu titlu omonim din 2007. E o actriţă măruntă, doar la modul propriu, cu o faţă de copil mirat și o forţă expresivă care vine dintr-un mod aproape rebel și sălbatic în care interpretează cu oarecare nonșalanţă rolurile pe care le primește. De curând, am avut ocazia să o văd jucând un rol tangent, tematic, cu cel din Juno, în Tallulah. Şi aici, ca-n filmul anterior menţionat, face pereche cu Allison Janney. Allison apare în 2016 în rolul lui Margo, mama iubitului Tallulahei, pe care tânăra o întâlnește într-un moment de solitudine și disperare și titlul filmului se justifică, pentru mine, doar pe jumătate, fii citeste tot [...]

Reeditări filmice (I)

Reeditări filmice (I)

Februarie 2017

Autor: Ioan-Pavel Azap


O introducere Filmul a apelat încă din primii ani de existenţă la literatură, prin adaptarea unor opere mai mult sau mai puţin celebre, de valori şi cu rezultate artistice diferite. Probabil că prima ecranizare (termen impropriu, fiind vorba de o mare libertate în raport cu modelul literar) este realizată de George Méliès, în 1902: Le Voyage dans la lune / Voiajul în Lună, inspirat din prozele lui Jules Verne şi H.G. Wells (filmul s-a păstrat şi poate fi văzut şi azi); tot în 1902, Ferdinand Zecca, regizor al firmei Pathé Frères, realizează Victimele alcoolismului, după romanul L’Assommoir / Crâşma de Émile Zola; ş.a.m.d. Atât în Europa cât şi în America, literatura a fost şi este o sursă constantă de inspiraţie pentru arta/indus citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)

Filmografiile Simonei: Mr. Pip (2012)

Ianuarie 2017

Autor: Simona Ardelean


Fiecare dintre noi își are adevărul său. Pentru locuitorii de pe insula Bouganville, dl Watts (interpretat de Hugh Laurie a cărui figură a devenit cunoscută publicului românesc mai ales datorită serialului de televiziune Dr. House) este ultimul alb rămas. Ceilalţi au plecat pe rând în cei zece ani de conflict între forţele armate trimise de Papua Noua Guinee să pună capăt mișcărilor secesioniste ale insulei și Armata Revoluţionară a acesteia. Insula a rămas aproape pustie după ce mina de cupru care asigura aproape 45% din venitul dat de exporturi ale arhipelagului Solomon s-a închis. Între 1988 și 1989 au murit aproape 20.000 de mii de oameni. Dl Watts a rămas. Pentru locuitorii de pe insulă, dl Watts nu este doar ultimul alb rămas, c citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Mon roi (2015)

Filmografiile Simonei: Mon roi (2015)

Decembrie 2016

Autor: Simona Ardelean


Filmul seamănă la început cu un articol semiobscur despre terapii alternative, iar celor mai sceptici dintre cinefili acest început le va părea stângaci. Un genunchi accidentat este, în fapt, conform terapeutului așezat la periferia vizuală a acestui film, un refuz al pacientului de a înfrunta realitatea, o lipsă de flexibilitate, de conștientizare a lucrurilor pe care, în fuga existenţei, le pierdem din vedere.  Protagonista, pe care o vedem temătoare pe înălţimile albe și pustii ale munţilor înainte de această explicaţie tangent medicală, se avântă abrupt ca într-un atac final al unei dureroase determinări pe pantele sinuos descendente. Mai apoi, în urma accidentului ori voalatei tentative de suicid, o regăsim în faţa terapeutului necon citeste tot [...]

Luna în care bărbații ucid

Luna în care bărbații ucid

Decembrie 2016

Autor: Alexandru Jurcan


Philippe Djian (n. 1949) s-a făcut cunoscut după ce regizorul Jean-Jacques Beineix i-a ecranizat romanul 37°2 le matin. A scris nuvele, dar și Zone érogène, iar recent a primit premiul Inerallié pentru romanul Oh… în 2012. Scria Djian că decembrie e luna „în care bărbații ucid, se îmbată, gem, mor”. Personajul central este Michèle, șefă la jocurile video, cu un fiu cam tăntălău, cu un ex-soț (care are o iubită) și cu un amant (soțul celei mai bune prietene). Iată că la Cannes (în 2016) s-a prezentat filmul lui Paul Verhoeven – Elle – inspirat din romanul Oh… Cine este Ea? Michèle, naratoarea din roman. Regizorul a înlăturat vocea din off și, mai mult decât în carte, mizează pe insondabil. Scriind romanul, Djian s-a gândit me citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Perfect Strangers (2016)

Filmografiile Simonei: Perfect Strangers (2016)

Noiembrie 2016

Autor: Simona Ardelean


Perfect Strangers (2016) este un film italian în regia lui Paolo Genovese, responsabil și pentru Ever Been to the Moon? (2015), Blame Freud (2014), Una famiglia perfetta (2012) sau The Immature (2011). Născut la Roma și absolvent de Stiinţe Economice și Business, regizorul și scenaristul și-a început activitatea cinematografică relativ recent, făcând parte din noul val de populari regizori italieni, cu un debut major datând abia din 2002. Cu toate acestea, Genovese a primit nenumărate distincţii pentru filmele sale, iar cel despre care am ales să scriu astăzi își merită, cu prisosinţă, cele zece premii și zece nominalizări la festivaluri de profil din Italia și străinătate. Categoria în care filmul este încadrat de public și specialiști est citeste tot [...]

Filmografiile Simonei: Me before you (2016)

Filmografiile Simonei: Me before you (2016)

Octombrie 2016

Autor: Simona Ardelean


Me before you sau în varianta română, Înainte să te cunosc, este semnătura de debut cinematografic a regizoarei Thea Sharrock în colaborare cu jurnalista și scriitoarea britanică Jojo Moyes care, în postura de scenaristă, a avut deplina libertate de a-și adapta romanul pentru marele ecran. Actorii principali aleși pentru film sunt Emilia Clarke și Sam Claflin, actori pe care toată lumea îi știe din Game of Thrones (Daenerys Targaryen, mama dragonilor) și, respectiv, The Hunger Games (Finnick Odair) astfel că, încă dinaintea începerii filmului, spectatorul va avea o oarecare senzaţie de familiaritate. Numai că orizontul de expectanţă se va disipa în particule mici, transparente, pentru că rolurile celor doi par oglinzi ireale ale performanţelor acto citeste tot [...]